O primă expoziţie muzeală în Târgu Neamţ a luat fiinţă în anul 1940, ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate la Cetatea Neamţ.
Amintita expoziţie, intitulată ,,Muzeul Cetăţii Neamţ”, a fost organizată în cadrul Şcolii nr. 2 şi se poate afirma că atunci s-au pus bazele primului muzeu de istorie din localitate.
Din nefericire, în anul 1944, cea mai mare parte a colecţiei respective s-a risipit şi abia în 1957 se reia proiectul amenajării unui muzeu.
Pentru că atunci se împlineau 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare, s-a considerat necesar ca respectivul eveniment să fie celebrat şi prin înfiinţarea unor expoziţii cu caracter muzeal. Realizarea acestora a fost încredinţată prof. D. Constantinescu, care pune bazele a două muzee:
- Muzeul Cetăţii Neamţ,
- Muzeul raional ,,Ştefan cel Mare” Târgu Neamţ.
Cu toată voinţa şi puterea de muncă de care a dat dovadă prof. D. Constantinescu, instituţiile muzeale vor cunoaşte numeroase momente de ,,reorganizare”, datorită faptului că au fost mutate în diferite spații.
Deşi la început a avut caracter mixt, profilul Muzeul Raional ,,Ştefan cel Mare” Târgu Neamţ se va axa ulterior pe istorie, cu o expoziţie de bază care fusese constituită din diverse piese arheologice provenite de la Cetatea Neamţ şi din binecunoscutul sit de la Târpeşti.
După pensionarea prof. D. Constantinescu, la conducerea muzeului a venit Cecilia Andrei, dar pentru o scurtă perioadă de timp, din 1961 până în 1964, când director al instituţiei va fi numit Alexandru Artimon.
Din 1967 până în 1975 director a fost prof. Ilie Untaru care se va implica destul de mult în activitatea muzeografică, dar a avut şi importante contribuţii pe plan arheologic, participând la săpături pe unele şantiere binecunoscute, cum au fost cele de la Târgu Neamţ, Davideni, Petricani, Nemţişor.
După 1975, vreme de trei ani a fost director prof. Gavril Luca, pentru că în 1978 muzeul va intra în componenţa Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. După 1978, prof. Gavril Luca a continuat să activeze ca muzeograf la această instituţie până în 1985, timp în care a vernisat mai multe expoziţii temporare.
Din 1976 muzeul este transferat într-un nou sediu, în fosta Şcoală Domnească, a cărei construcţie a început în 1852 din iniţiativa domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Noua expoziţie a fost inaugurată la 1 decembrie 1978.
În perioada 1985-1986 expoziţia de bază a fost reorganizată şi s-a axat pe meşteşugurile tradiţionale din zona de nord-est a judeţului Neamţ. Din acel moment profilul muzeului va fi de istorie şi etnografie.
Actuala expoziţie permanentă a fost deschisă în 2012 şi aduce în prim plan atât aspecte de ordin istoric şi arheologic, dar şi un bogat patrimoniu etnografic specific zonei submontane a Neamţului. Structura expoziţiei, modul de etalare, materialul ilustrativ şi cel tridimensional constituie doar câteva dintre elementele de atractivitate ale noului proiect muzeal.
Expoziția de bază a Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu-Neamţ
Sala 1 – Mărturii arheologice din preistorie.
Expoziţia din această sală aduce în prim plan diferite categorii de vestigii, de la cele mai vechi, atribuite paleoliticului, până la cele din epoca metalelor.
Pentru a respecta criteriul cronologic, sunt expuse obiecte reprezentative pentru toate culturile arheologice atestate în zona de nord-est a judeţului Neamţ, de la cele neolitice (Starčevo-Criş şi cultura ceramicii liniare), eneolitice (Precucuteni şi Cucuteni) şi până la cele ale epocii bronzului (cultura Noua).
Sala 2 – De la Antichitate la Evul Mediu.
În acest spaţiu sunt trecute în revistă principalele manifestări culturale de la începutul epocii fierului şi până în perioada constituirii statului medieval Moldova.
Pentru o imagine de ansamblu, pe lângă piesele arheologice sunt etalate şi numeroase panouri cu imagini, texte şi hărţi reprezentative pentru etapele cronologice amintite.
Sala 3 – Meşteşuguri de prelucrare a lemnului.
Existenţa unor bogate zone împădurite a făcut ca îndeletnicirile privitoare la prelucrarea lemnului să deţină o pondere importantă în economia rurală tradiţională.
În spaţiul expoziţional rezervat acestora, s-a încercat o prezentare atât a etapelor tehnologice, cât şi a unor meşteşuguri distincte care folosesc drept materie primă lemnul.
Sala 4 – Ţesăturile şi portul tradiţional.
În această sală sunt reunite numeroase piese etnografice care pot fi considerate reprezentative pentru ceea ce a însemnat prelucrarea tradiţională a fibrelor textile, realizarea diferitelor ţesături, dar mai ales a pieselor de port.
Şi în acest caz am optat pentru prezentarea diferitelor etape tehnologice prin care treceau materiile prime (scărmănat, tors, răsucit, vopsit, ţesut), pentru ca apoi să fie etalate categoriile şi tipurile de haine şi ţesături utilizate în mod curent sau doar cu anumite ocazii.
Costumul tradiţional, în special cel purtat de femei şi bărbaţi, este menit să impresioneze nu doar prin calitatea lucrului şi cromatică, ci şi prin diversitatea componentelor sale.
Sala 5 – Alte ocupaţii.
Agricultura, păstoritul, olăritul, fierăritul, sunt doar câteva exemple din multitudinea îndeletnicirilor care pot fi identificate în ansamblul activităţilor cotidiene arhaice şi care au asigurat nu doar bunuri de consum, ci şi produse destinate schimburilor şi comercializării.
Pavilionul etnografic exterior.
Pentru că în patrimoniul muzeului nostru se găsesc şi câteva instalaţii tradiţionale de mari dimensiuni, acestea au fost expuse într-un spaţiu distinct, care să permită perceperea lor în ansamblu.
Piesele etnografice din acest pavilion erau destinate unei game variate de activităţi, de la prelucrarea cerealelor, până la spălarea ţesăturilor.
Spre exemplificare, menţionăm o moară de apă, o piuă pentru ţesături, o ştează, un gater de apă precum şi o presă pentru ulei.
Informațiile din acest articol au fost preluate de pe pagina oficială a
Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu-Meamț: