marți, decembrie 10, 2024
AcasăActualitateStere Gulea, regizor, scenarist: „Moromeții” au creat o legătură profundă cu românii

Stere Gulea, regizor, scenarist: „Moromeții” au creat o legătură profundă cu românii

Prezent la Piatra-Neamț cu ocazia proiecției de gală a celei de-a treia părți a filmului „Moromeții” (vineri, 16 noiembrie 2024), regizorul și scenaristul Stere Gulea a vorbit, într-un interviu pentru Dor de Neamț, despre cum l-a cunoscut pe scriitorul Marin Preda, despre celebra bunică a soției sale, o persoană influentă a orașului Piatra-Neamț în perioada interbelică, dar și despre cea mai mare pasiune a sa.

– Este legat în vreun fel Stere Gulea de Ținutul Neamțului?

– Am făcut armata la Piatra-Neamț. După anul I de facultate, atunci urmam secția de filologie a unui Institut Pedagogic din Constanța, în vacanța de vară mi-am satisfăcut, cum se zicea, stagiul militar la Piatra-Neamț. Aveam 20 de ani, era în anul 1963, și, timp de trei luni, am făcut instrucție pe muntele Pietricica. Și mă mai leagă ceva foarte important, însă prin intermediul soției. Bunica ei dinspre tată, Valentina Focșa, profesoară de matematică, a înființat la Piatra-Neamț, împreună cu o colegă (Eugenia P. Popovici – n.a.), licențiată în litere, o școală particulară secundară de fete, care s-a transformat ulterior într-un liceu particular (actualmente, Colegiul Național Calistrat Hogaș, cancelaria CNCH poartă numele Valentinei Focșa – n.a.), se întâmpla în perioada interbelică. Din povestirile soției am aflat că bunica sa, pe care a divinizat-o, era foarte deschisă la minte. Valentina Focșa a marcat aici, pe plan local, și nu numai, mişcarea de emancipare a femeilor, prin înființarea unei asociații (Cercul Gospodinelor – n.a.) și apariția unei publicații (Foaia Gospodinelor – n.a.), luptând mult și pentru obținerea dreptului de vot pentru femei. Era acea mișcare a sufragetelor, cum mai erau cunoscute activistele de la începutul anilor 1900.

– Când ați început filmul Moromeții, vă gândeați că o să ajungeți la o trilogie?

– Nu, nu. La prima ecranizare, eram un regizor la început de drum. Au fost destule probleme cu cenzura, până ce a ieșit filmul în 1987. Am intrat într-un fel de dizgrație și nu eram privit cu multă încredere de oamenii sistemului. Faptul că a avut mare succes în epocă nu a contat atât de mult. Dacă acolo unde se decideau lucrurile erai privit cu neîncredere, n-aveai succes. Venind Revoluția, am făcut două filme despre acest subiect, dar a fost o schimbare grea pentru cei care au făcut cinema înainte de 1989. Mulți nici n-au mai revenit, nu s-au adaptat. Vă vorbește un om care și el a avut probleme de adaptare, dar pe care, cu timpul, le-a depășit.

– L-ați cunoscut personal pe Marin Preda?

– Da, Marin Preda era prieten cu actorul Toma Caragiu și Toma Caragiu mi-a făcut cunoștință cu el. L-am văzut în câteva rânduri și am avut o mare considerație pentru Marin Preda, nu numai ca scriitor, ci și ca om. Îmi plăcea, pentru că niciodată nu l-am simțit complezent, era un tip franc și, cunoscându-l îndeaproape, mi-a plăcut.

– I-ar fi plăcut ce ați făcut?

– E greu de spus. Între el ca scriitor și între el ca om care se duce la cinema, e posibil să fi fost o distanță, să nu se potrivească. Poate avea altfel de gusturi, chiar nu știu ce ar fi zis.

– Va fi un al patrulea Moromeții?

– Nu mai are sens un al patrulea Moromeții. Al treilea a venit oarecum pe neașteptate, pentru că nu era prevăzut, dar am vrut să simt autorul, pentru că scrisul nu-i o meserie comună, este o opțiune personală. Cu această trilogie, am sentimentul de datorie împlinită. „Moromeții” au creat o legătură profundă cu românii.

– Sunteți numit filmolog, un termen mai puțin folosit în prezent.

– Eu, ca pregătire, sunt filmolog. E o diferență între filmolog și regizor de film. Filmologul este mai mult teoretician. Pe vremea comunismului, dacă nu erai absolvent de regie, era aproape imposibil să fii lăsat să faci vreun film. M-a ajutat prietenia lui Toma Caragiu cu Marin Preda, de asta am făcut Moromeții.

– Vorbiți-mi despre anumite fericiri, altele decât filmul. Ce vă mai place?

– Să citesc e cea mai mare plăcerea a mea, aproape mai mult decât să mă uit la filme. Cărțile pe care le citesc îmi dau sentimentul că mai înțeleg și eu ceva din lumea asta mare, că nu trăiesc degeaba.

A consemnat Violeta MOȘU

RELATED ARTICLES

Most Popular

Recent Comments