*„M-am bucurat mult că Teatrul de Stat Constanța a fost invitat din nou la Festivalul de Teatru de la Piatra-Neamț. Ne-am simțit foarte bine. Dorim să participăm și la edițiile viitoare”.
Pe Cristiana Luca, actrița născută la Piatra-Neamț la 16 februarie 1996, ați putut-o urmări în Viola, rol principal din spectacolul „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, în regia lui Andrei Șerban, producție a Teatrului de Stat Constanța, instituție culturală condusă din 2019 de pietreanul Erwin Șimșensohn. A surprins plăcut atât prin maturitatea stăpânirii textului dramatic, cât și prin siguranța folosirii mijloacelor de expresie. La Teatrul de Stat Constanța, Cristiana Luca joacă și în „Seaside Stories”, regia – Radu Afrim, desemnat cel mai bun spectacol la Gala UNITER de anul trecut, dar și în „Trilogia belgrădeană” (regia – Erwin Șimșensohn), sau în „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia” (regia – Elena Morar și Gabriel Sandu). Actorii Maria Hibovski și Rareș Pîrlog au fost primii care i-au intuit calitățile artistice.
– De Maria Hibovski mă leagă amintiri tocmai din școală primară. Am făcut cursuri de actorie cu ea și-mi amintesc că mi-a insuflat o mare mare plăcere de a juca. La un moment dat țin minte că îmi plăcea să fiu pe scenă enervant de mult. Îi sunt recunoscătoare pentru toată susținerea pe care mi-a arătat-o de-a lungul timpului. Cu Rareș Pîrlog m-am pregătit pentru admiterea la facultate. M-a învățat foarte multe într-un timp destul de scurt. Am încercat să înmagazinez și să înțeleg tot. Îmi amintesc de lucrul cu el cu multă bucurie și dor pentru perioada aceea în care mă pregăteam pentru bacalaureat și, de fapt, pentru ce trăiesc acum.
– În ce împrejurări ați ajuns la Teatrul de Stat Constanța?
– Eram în anul al doilea de master când am aflat că e concurs la Teatrul de Stat Constanța. M-am înscris fără să stau pe gânduri. Îmi doream foarte mult să aparțin unui teatru, unei trupe, să am unde să-mi practic meseria, mai ales că urma să termin facultatea și îmi făceam griji pentru viitorul meu.
– Cine crede cel mai mult în dumneavoastră?
– Sunt câțiva oameni care mă încurajează constant și da, pe moment acest fapt mă ajută, dar cel mai mult contează să cred eu în ce fac și să simt că are sens ce fac. De fapt, îmi place să încerc mereu ceva nou și nu prea mă dau bătută dacă nu-mi reușește de prima oară. A lucra cu domnul Andrei Șerban a fost un mare privilegiu, o șansă care nu stă la îndemâna oricui.
– Cui sunteți cel mai recunoscătoare pentru ce ați devenit?
– În primul rând, sunt recunoscătoare părinților mei, și, de fapt, tuturor oamenilor din viața mea. Mi s-a împlinit un vis și iată, am început să merg pe acest lung drum al căutării, al devenirii în teatru, pe care mi l-am ales. Până la vârsta de 7 ani am copilărit în satul Ingărești din comuna Urecheni. Apoi m-am mutat la Piatra-Neamț și am fost elevă la Școala Gimnazială „Daniela Cuciuc” și la Colegiul Național „Petru Rareș”.
A consemnat Violeta MOȘU; Foto: Marius Șumlea (Teatrul Tineretului)
