Acasă la judecătorul Constantin Grigoriu (a fost ultimul supravieţuitor al primei echipe de fotbal Ceahlăul, înfiinţată la 20 octombrie 1919 – n.a.), am văzut pentru prima dată un tablou semnat de Veradu Niculescu. Era portretul magistratului, realizat în tehnica ulei pe pânză (45x50cm), semnat și datat 1947.
Ulterior, am regăsit numele său în anuarele Liceului „Petru Rareș”, în presa locală (Ziarul Reformatorul) și națională (Ziarul Universul), apărute în perioada interbelică, dar și în importantele scrieri ale profesorilor Paul Vasiliu („Monografia Școlilor Normale din Piatra-Neamț. 1912-2002”) și Adrian-Pavel Sandovici („Liceul Petru Rareș Piatra-Neamț – o istorie de 150 de ani”).
„În sala de festivități a Liceului de băieți, avem o expoziție realizată de două reale și valoroase talente, doi pictori care vin și încunună activitatea provinciei, cu un nimb de artă, ca o supremă și subtilă activitate. Iată, cei doi artiști din localitate – profesorul V. Niculescu și judecătorul N. Nădejde – expun, împreună, un număr de 100 de tablouri.
Vasile Niculescu expune 55 de tablouri: portrete, flori, fructe, peisagii de vară și iarnă, naturi moarte, plute și apa Bistriței, case de țară, bordee, fântâni cu cumpene, biserici, mănăstiri, vederi dela mare și Balcic, răchiți, mesteceni etc. Tehnica picturală a domnului V. Niculescu este tradiționalistă, cu linii regulate și reale, cu coloritul cuminte și potrivit.
Publicul nostru îl cunoaște ca pe un bun portretist și peisagist, în care mesteacănul îi este modelul favorit. N-ați văzut mestecenii domnului Niculescu? Sunt mesteceni singurateci, înalți și însoriți și mesteceni mulți ca într-o livadă. Albul și verdele lor îți fixează atenția ca și naturalul colorit al florilor albe, roșii sau galbene”. (Constantin Turcu, Ziarul Reformatorul, Piatra-Neamț, anul 19, nr. 923, 21 iunie 1936, p.1)
Pictorul și profesorul Vasile Radu Niculescu (Veradu Niculescu) s-a născut la 1 ianuarie 1896, la Târgu Ocna, județul Bacău. A absolvit cu media generală 9,00 Școala Normală de Învățători „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamț, promoția 1920. Ca fapt interesant, între cei 43 de absolvenți ai acestei generații, s-a aflat și Honoriu I. Crețulescu, viitor artist plastic cu îndelungată şi bogată activitate, profesor la catedra de pictură a Academiei de Artă din Iași, decedat la 14 martie 1977, la vârstă de 79 de ani.
La Școala de Arte Frumoase din București pe care a absolvit-o în anul 1924, Veradu Niculescu l-a avut profesor pe maestrul George Demetrescu (G.D.) Mirea, participant la Expoziția Universală de la Paris (1900), unde a obținut un premiu „hors concours”.
A debutat printr-o expoziție personală de amploare, la Bacău, în anul 1925, concomitent cu Nicu Enea (Bacău) și Vladimir Frimu (Vaslui): 60 de lucrări, din această perioadă datând și „Autoportretul” (ulei pe carton, 45x35cm, colecția Ruxanda Niculescu). Un an mai târziu, a deschis a doua expoziție personală, la Roman.
În anii ’30 – ’40, orașul Piatra-Neamț avea o bogată viață culturală, Veradu Niculescu, Aurelia Ionescu-Cononov, Maria Chelsoi, Nicolae Milord numărându-se printre protagoniștii expozițiilor organizate în sala de festivități a Liceului „Petru Rareș”, în sala teatrului sau în grădina publică.
„Sub auspiciile căminului cultural orăşenesc central Vasile Conta, din localitate, s-a deschis, la Liceul Petru Rareş, expoziţia de pictură şi artă decorativă, organizată de d-na profesoară Aurelia Ionescu- Cononov, d. profesor Vasile Niculescu Veradu, d-na Johana Zahman, d. Nicu Milord, d-ra Ioana Săvescu, d-rele Marcela şi Florica Pralea, d. V. Popovici şi alţii. La inaugurare, în prezenţa unei selecte asistenţe, părintele D. Nourescu a oficiat o slujbă religioasă, iar d. profesor Aurel Rotundu, preşedintele căminului cultural, a subliniat rostul acestui eveniment cultural, care în oraşul nostru a devenit o tradiţie, aceasta fiind a patra expoziţie regională în decurs de 4-5 ani. Expoziţia cuprinde — afară de covoare şi ceramică, — foarte frumoase picturi în ulei, peisagii, flori, portrete, natură moartă şi colţuri pitoreşti şi istorice”. (Ziarul Universul, Anul 59, nr. 160, luni, 15 iunie 1942, p.8)
În calitate de profesor (maestru) de desen și caligrafie, Veradu Niculescu a predat la Școala de Comerț din Piatra-Neamț, Liceul „Petru Rareș”, Școala Normală de fete, Școala de 8 ani nr. 3 și Școala Medie nr. 2 (actualul Colegiu Național „Calistrat Hogaș” – n.a.). „Fiind un pictor talentat, de mare sensibilitate, participant la numeroase expoziții, dar în același timp un metodist desăvârșit, a îndrumat cu competență normalistele și le-a format gustul pentru arta plastică”, evidenția regretatul profesor Paul Vasiliu, în „Monografia Școlilor Normale din Piatra-Neamț. 1912-2002”.
Și profesorul Adrian-Pavel Sandovici l-a menționat pe Veradu Niculescu în paginile lucrării sale, „Liceul Petru Rareș Piatra-Neamț – o istorie de 150 de ani”: „A fost un profesor care a știut să se facă îndrăgit de elevi și colegii de cancelarie. La întâlnirea de 60 de ani a promoției 1950, inginerul Dan Niculescu (venit din Elveția) și inginerul Mircea Xantulis (venit din Germania) îmi povesteau cum maestrul îi fascina prin modul cum le prezenta arta mânuirii peniței și creionului, fermecându-i cu desenele lui realizate cu o iuțeală de neimaginat de mintea lor de școlari de gimnaziu sau liceu. A rămas în inimile lor pentru modul cum i-a îndrumat și le-a format gustul pentru arta plastică și manevrarea peniței. (…) Grație profesionalismului demonstrat și a rezultatelor apreciate în urma inspecțiilor primite și a recomandărilor conducerii liceului, ministerul i-a acordat titlul de profesor asimilat…”.
O întâmplare nostimă, avându-l în prim-plan pe pictorul-profesor Veradu Niculescu, a fost relatată de neuitatul profesor de matematică Dan-Mircea Borș (fiul eminentului dascăl Constantin Borș), și redată în carte de Adrian-Pavel Sandovici: „Zi de duminică. 15 ianuarie 1950. La Liceul Petru Rareș mare sărbătoare: 100 de ani de la nașterea poetului national. Lângă nelipsitele tablouri ale ideologilor impuși – Marx, Engels, Lenin și Stalin – trebuia să apară și figura conducătorului indigen, așa că repede profesorii de desen, doamna Chelsoi și domnul Niculescu, au completat suita cu portretul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. (…) Dar unde-i Eminescu? Nimic din ce era acolo nu sugera motivul întrunirii. În liceu nu se găsea niciun portret de-ale lui Eminescu. Imediat, după o imagine din Istoria literaturii române a lui George Călinescu, maestrul Niculescu a realizat portretul. Toate bune și frumoase, dar a apărut ochiul vigilent, prin persoana doamnei profesoare de limba rusă, care a apreciat desenul, dar nu se înțelegea unde anume se uită Eminescu! Mare dilemă. Puțin deranjat, dar și cu ironie, Niculescu i-a răspuns că Eminescu nu se uită undeva anume, iar el nu putea să-l deseneze cu ochii închiși. Profesoara de rusă i-a cerut să deseneze un unghi drept, de culoare roșie, spre care să privească poetul, sugerând astfel că privește spre lumina care vine de la Răsărit! Chiar dacă maestrul s-a opus la început, a fost adusă cretă roșie și Eminescu a început să privească Lumina de la Răsărit”.
Veradu Niculescu s-a stins din viață, după o grea suferință, la 23 octombrie 1971, la vârsta de 75 de ani.
Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al județului Neamț, prin Complexul Muzeal Județean Neamț – Colecția de Artă Piatra-Neamț, a organizat, la începutul lunii noiembrie 1978, o expoziție retrospectivă de pictură și grafică Veradu Niculescu (vernisaj, vineri, 3 noiembrie 1978, ora 18:00).

O ultimă expoziție retrospectivă a avut loc în luna iunie 1996, în organizarea Complexului Muzeal Județean Neamț, Oficiului pentru Patrimoniul Cultural Neamț, Muzeului de Artă Piatra-Neamț și Fundației „Vorel”. Lucrările proveneau din colecțiile Ruxanda Niculescu, Adriana Tomulescu, Anca Micșa, Anca Gaftoescu, Verona Iacob, Carmen Stângă, Maria Neacși, Giovana și Gheorghe Munteanu, Ovidiu Tomulescu și Constantin Grigoriu.
Violeta MOȘU