Prof. Mihai-Emilian Mancaș: „Profesoara Maria Bârlădeanu şi-a închinat resursele intelectuale, viaţa sa, Şcolii”

Cu acea distincţie princiară care marchează pentru veşnicie adevăratele elite, aşa cum a trecut prin viaţă şi profesie, la fel s-a mutat dintre noi în cartea de istorie a şcolii nemţene profesoara de biologie Maria Bârlădeanu, una dintre legendele Rareşului din bogatul secol al XX-lea.

A scrie laconic despre meritele unui profesor într-un panegiric este un fel de gest tradiţional. Numai că între dascălii de frunte ai şcolii româneşti preuniversitare fac adevărate miracole oameni însemnaţi de Dumnezeu cu Vocaţie!

La examenele de admitere în cele mai prestigioase universităţi româneşti de medicină, când un candidat excela în răspunsuri peste măsura obişnuită, era întrebat „Unde ai făcut liceul?”. Dacă se răspundea „La Rareş, în Piatra-Neamţ”, urma un „ahaaa!”; în traducere: „Ştiam eu! Ai fost elevul/ eleva doamnei Bârlădeanu!”

Am avut reala bucurie să o cunosc încă din primii anii noştri de ucenicie ca dascăli. Nu funcţionam în aceeaşi şcoală, nici măcar în aceeaşi localitate. dar Maria era soţia colegului meu şi statornicului meu prieten, eminentul profesor de istorie Dumitru Bârlădeanu, un om care a construit mult în cultura nemţeană la mijlocul veacului trecut.

Era o fiinţă dăruită cu frumuseţe, acea frumuseţe a unor foarte puţine Doamne, în faţa cărora simţeai instinctiv admiraţie deosebită şi respect deplin. Purta în ţinută, în felul în care se mişca, în felul de a vorbi în clasă şi în public, verticalitatea aceea pe care o cunoşti doar în casele princiare. Era născută pentru a fi ÎNVĂŢĂTOARE!!!

Adolescenţii care îi treceau prin mâini şi înţelegeau să corespundă exigenţei sale politicoase dar ferme făceau apoi carieră frumoasă. Încetul cu încetul, renumele său străbătuse distanţele. Aşa se explică solicitările unor elevi de departe pentru a-i verifica înainte de examenele extrem de dificile pentru învăţământul superior. pronosticurile şi sfaturile sale erau infailibile! Ştiai că vei fi student dacă Doamna Maria Bârlădeanu spunea „DA!”

Când, în anii ’70 – ’75 ai veacului trecut, împreună cu celebra profesoară de psiho-pedagogie Sofia Burculeţ, începeam la Rareş un experiment unic în ţară la vremea aceea (Învăţământul Mentorial), Maria Bârlădeanu a înţeles imediat ce urmăream, a devenit un adept de bază al experimentului, construindu-şi un excepţional laborator de biologie, bogat înzestrat şi deplin funcţional. După un număr de ani, când conservatorismul biruise şi experimentul devenise o amintire, în şedinţele colectivului profesoral, domnia sa cerea încă, uneori cu vehemenţă, să se revină la activitatea în laborator, nu în clasele cu tablă şi cretă.

Cu o modestie rară, deşi era conştientă de valoarea sa, şi-a închinat resursele intelectuale, viaţa sa, Şcolii, adică elevilor. Ani mulţi după ce se retrăsese la pensie rămăsese la fel de căutată şi de consultată de cei care voiau să fie performanţi în biologie. A construit în linişte, cu calm şi talent, un model de om devotat profesiei de FORMATOR, model care va rămâne ca pagină de istorie.

Maria Bârlădeanu a fost dintre cei puţini, aleşi pentru a spune la finele vieţii exegi monumentum aere perennius!

Prof. Mihai-Emilian MANCAȘ