Biografia lui G. T. Kirileanu care va rămâne mereu deschisă, prin faptele sale ce păstrează sâmburele viu al cunoașterii în rodnică neodihnă, atinge – în 2022 – o culme rotundă, de 150 de ani. Pentru a-i cinsti memoria și a-l aduce în contemporaneitate, în beneficiul unor generații destul de vitregite în ceea ce privește modelele în carne și oase, deschidem cărțile pe care le-a răsfoit odinioară G. T. Kirileanu și-l întâlnim într-o ipostază care se conturează ca o perpetuă prezență ce însoțește lectura.
Fiind, înainte de toate, un cititor cu valențe impresionante, G. T. Kirileanu aduce publicațiilor citite contribuții noi prin comentarii, prin trimiteri bibliografice și prin adăugarea unor instrumente ajutătoare lecturii (indici de persoane, de locuri etc.). Uriașa diversitate a temelor abordate în miile de pagini citite reflectă o cultură cu totul remarcabilă, ce a permis consolidarea unei structuri cărturărești solide, nu foarte frecvent întâlnită – chiar și în acele vremuri –, din moment ce o personalitate de anvergura lui Alexandru Philippide a știut să intuiască în G. T. Kirileanu – pe când îi era elev – o „rara avis“.
Astfel, în cazul multora dintre cărți, se întâlnesc note de lectură ce surprind corelații făcute cu texte ce abordează aceeași tematică ori teme adiacente, trimiteri la articole de ziar, datate cu mult timp înainte sau cu mult timp după data de apariție a volumului pe care-l completează astfel. Acest fapt ilustrează, pe lângă o memorie excepțională, o știință și o disciplină a lecturii ce se sprijineau – cu certitudine – pe un sistem de fișe riguros constituit, flexibil și accesibil din varii perspective de abordare.
Toată această addenda a bibliotecii lui G. T. Kirileanu constituie, în sine, un material deopotrivă valoros, astfel că suma întreagă a cărților nu este doar un număr, ci este un rezultat ce trece dincolo de matematică, în sfera fabulosului.
Păstrând mirajul care învăluie această lume a cărților, tezaurul aflat în biblioteca lui G. T. Kirileanu și-a găsit însă și o dimensiune ancorată în sfera „canonică“. Astfel, prin sârguință, dibăcie și admirabil devotament, s-a reușit așezarea în tiparele bunei rânduieli pe care știința slujirii cărților le-a șlefuit, de-a lungul timpului, spre folosul, bucuria și lumina celor care aleg pagina tipărită drept partener statornic, cu virtuți de călăuză, pe drumul către adevăr, bine și frumos.
Există așadar, formele în care este turnat conținutul care vorbește și aduce, „ la un click distanță“, date despre fiecare dintre cărțile lui G. T. Kirileanu, grație muncii pe care generații de bibliotecari și-au închinat-o cinstirii memoriei ilustrului cărturar și moștenirii pe care acesta a lăsat-o orașului Piatra-Neamț, unde Biblioteca Județeană, care din 1992 îi poartă numele, păstorește această veritabilă comoară.
Astfel, prin întocmirea, cu acribie, a fișei de descriere pentru fiecare volum, cu date despre însemnări de lectură, dedicații autografe, indici tematici, s-a trasat direcția unui veritabil parcurs și spre cunoașterea profilului de cititor pe care vrednicul fiu al meleagurilor scăldate de „Mama Bistrița“, ce-și începea drumul în viață la 13 martie 1872, avea să-l desăvârșească printr-o carieră remarcabilă pusă în slujba cărților, a oamenilor și a cunoașterii.
Dincolo de povestea spusă, cu voce comună, de cărțile lui G. T. Kirileanu, cele care au povești individuale aduc „corului“ întreg câte un timbru cu accente modulate a căror vibrație ajută cititorul de azi să intre în rezonanță cu istoria, cu oamenii de odinioară, cu o altă lume ospitalier deschisă către explorare. Pentru a contura tipul de așezare, cu totul specială, pe care G. T. Kirileanu și-a temeinicit-o în preajma cărților, aducem mărturia unor note manuscrise făcute pe volumul de „Însemnări zilnice“ ale lui Titu Maiorescu, volum ce apărea în anul 1937. Aici găsim dovezi ale recunoașterii lui G. T. Kirileanu, ca apropiat al mentorului Junimii, „certificată“ de dedicația autografă a îngrijitorului ediției – I. Rădulescu-Pogoneanu: „Vechiului și mult iubitului meu prieten Gh. T. Kirileanu, păstrător cu pietate al scumpei amintiri a lui Titu Maiorescu. 8 Ianuarie 1937.“ În acest volum, ca unui vrednic cititor cu stiloul sau creionul în mână, îi descoperim lui Kirileanu însemnările manuscrise, întâi pe versoul paginii de titlu unde găsim mărturia temeiniciei lecturilor sale, printr-o bibliografie a temei: «B. Brănișteanu despre Memoriile lui Titu Maiorescu[.] Adevărul literar și artistic din 28 nov. 1920[.] Cu amintiri despre părerile lui T.M. asupra publicării Însemnărilor sale. George Mihail Dragoș, dare de seamă în „Însemnări ieșene“ 1 april 1937. p. 565, 579». De remarcat este faptul că, pe volumul din 1937, Kirileanu face referiri la două articole, dintre care unul se plasează, cronologic (prin datare), cu mult înaintea momentului însemnărilor, de unde reiese modul riguros de studiu și, cu siguranță, de fișare a lecturilor sale.
Urmând firul notelor de cititor de pe volumul de „Însemnări zilnice“ ale lui Titu Maiorescu găsim, la pagina 207, o nouă însemnare ce aduce un plus de informație textului tipărit. Astfel, pentru pasajul tipărit, din care aflăm că: «De Luni 30 Iulie stil vechiu 1873 până Duminică 12 August cu Clara [soție] și Livia [fiică] făcut călătorie în Carpați, prin Dorna, Broșteni, Borsec. Despre asta un mic jurnal de călătorie.», iar editorul, printr-o notă de subsol ne spune: «Despre care nu știm dacă s’a păstrat. Fiindcă făcuse însemnări despre această călătorie în acea cărticică deosebită, de aceea, se vede, a șters cu creionul următoarea scurtă însemnare marginală pe pagina precedentă a caietului: „De la Fălticeni peste Mălini la Borca și (1 ¼ oră) Broșteni, 1 zi. Acolo tabără. Pe plute [ultimele trei cuvinte sânt în românește în text] 1 zi până la Piatra, când e apa mare; altminteri 16 ore“.»
În completarea acestora vine însemnarea, în creion, a lui Kirileanu din care aflăm următoarele: «Când am dat lui T. M. un exemplar din Monografia moșiei Broșteni pe care după ce a cetit-o mi-a arătat notele lui marginale și carnetul cu călătoria sa pe Bistrița în care era desenată Casa lui Balș din Broșteni G.T.K. 1906». De asemenea, un bilet volant cuprinde, pe ambele fețe, trimiteri la paginile din carte, de tipul indicilor de persoane sau de teme, ilustrând, o dată în plus, profilul de cititor al lui G. T. Kirileanu.
Ultima pagină tipărită a volumului (cea cuprinzând erata) conține – pe verso – însemnări ce aduc și mărturia felului în care G. T. Kirileanu revizita paginile cărților sale. Găsim aici trei recenzii ale volumului, apărute în anul în care cartea a văzut lumina tiparului, semnate de Nicolae Iorga (în „Cuget clar“ și în „Revista istorică“) și de George Călinescu (în „Adevărul literar și artistic“). Pe lângă acestea este prezentă și o notă ce face referire la modul în care este creionat Titu Maiorescu de către George Călinescu în a sa „Istorie a literaturii române. [Dela origini până în prezent]“ ce apărea în 1941.
Astfel, o memorie extraordinară, cu valențe de catalog exhaustiv, aduce mărturii pertinente și deosebit de valoroase în reconstituirea memorialisticii lui Maiorescu, cu o prospețime ce topește senin anii și care aduce, adeseori chiar prezentului, multe prețioase și „hrănitoare“ daruri.
Text, documentar și imagini: Cristina CATANA, bibliotecar Fondul Documentar „G.T. Kirileanu“ (Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț).
