După o viaţă dedicată semenilor săi, în ziua de 3 decembrie 2019, a plecat dintre noi spre o lume mai bună, mult îndrăgita şi respectata profesoară de limba şi literatura română, doamna Zenovia Bogza.
A văzut lumina zilei în luna iunie, când bujorii, crinii şi trandafirii înfloreau în grădina casei părinteşti situată în apropierea oraşului Piatra-Neamţ. În aceeaşi zonă binecuvântată, comuna Negreşti – Dobreni, s-a născut şi scriitorul Dumitru Almaş, personalitate mult apreciată de profesoara Zenovia Bogza, care îi vizita cu drag casa memorială, localizată nu departe de biserica monument a satului.
Primii ei dascăli au fost părinţii, pe care i-a venerat: mama, considerată o „învăţătoare pentru toţi” şi tatăl, veteran în primul război mondial, care l-a cunoscut îndeaproape pe generalul Berthelot.
A urmat cursurile şcolii generale pe meleagurile natale, apoi a devenit elevă la Şcolile Normale, unde profesorul Iulius Buhăescu i-a insuflat dragostea pentru literatură, astfel încât a fost admisă la Facultatea de Filologie şi Istorie din Bucureşti. A devenit apoi profesoară la mai multe şcoli din Piatra-Neamţ şi a fost un pedagog desăvârşit, care şi-a iubit nemăsurat profesia şi elevii, pe care i-a îndrumat cu răbdare şi dăruire. Ştia şi să-i mustre când era cazul, dar o făcea îmbinând severitatea cu un strop de duioşie, rămânând astfel în memoria discipolilor săi ca o mamă, cu tolba plină de învăţăminte şi sfaturi bune.
Zenovia Bogza nu a fost numai profesorul de la catedră, ci şi-a însoţit elevii şi dincolo de porţile şcolii, mergând cu ei la teatru, în excursii în judeţ şi prin ţară, invitând personalităţi culturale să le vorbească, lărgindu-le mult orizonturile, transformându-i în oameni adevăraţi.
Creativitatea sa impresionantă şi fantezia şi-au găsit făgaşul şi pe tărâmul scrierilor literare şi istorice, profesoara Zenovia Bogza fiind autoarea mai multor studii: „Nicolae Bălcescu văzut de scriitori”, „Nicolae Iorga, mare personalitate a culturii române şi universale”, „Dumitru Almaş, scriitor şi istoric al României”, „Etic şi etos în opera lui Ion Creangă”, „Originalitatea creaţiei lui Topârceanu”. Lucrarea de gradul I, cu titlul „Modalităţi didactice de studiere a dramei istorice româneşti”, a conceput-o plecând de la o triadă mult iubită: teatrul – educaţia – şcoala. Avea şi talent literar; recita de când era copil; a scris şi poezie de o gravă profunzime, versuri care sperăm să fie adunate şi publicate.
Teatrul a fost pentru ea un loc sacru de care totdeauna se apropia cu drag. Frumoasă, delicată, rafinată, cu o duioşie adâncă şi o empatie ieşită din comun, ar fi putut deveni o foarte bună actriţă, şi chiar a frecventat şi cursurile Institutului de Arte Teatrale, în primul an al studenţiei bucureştene. A fost prietenă cu mulţi artişti din Bucureşti şi Piatra-Neamţ, printre care Leopoldina Bălănuţă, Ileana Stana Ionescu, Alexandru Lazăr, Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu. Pe Zoe Dumitrescu Buşulenga o adora, vorbeau la telefon şi se întâlneau des, mai ales după retragerea scriitoarei la mânăstirea Văratec, unde veneau adesea şi fiicele lui Mihail Sadoveanu.
Binecunoscuta solistă de operă, soprana Anda-Louise Bogza, fiica Zenoviei Bogza a mărturisit: „Datorită mamei, casa noastră a fost mereu gazda multor personalităţi ale vieţii culturale, care o apreciau: Paul Everac, Augustin Z. N. Pop, un mare eminescolog, profesorul universitar Ovidiu Drimba, o cunoştinţă foarte apropiată, criticul de artă şi academicianul Ion Frunzetti, Ştefan Ruha, Ion Zamfirescu, cel care a scris „Istoria universală a teatrului” şi a fost profesorul regelui Mihai”.
Mamă inteligentă şi sensibilă, devotată şi iubitoare, extrem de grijulie, a trăit cu intensitate maximă fiecare clipă a vieţii Andei-Louise, pe care a susţinut-o, i-a dat energie, a inspirat-o, a încurajat-o. Fiica sa, la rândul ei, i-a răsplătit eforturile şi dăruirea, atingând culmile gloriei pe marile scene ale lumii şi oferindu-i de mai multe ori plăcerea de a concerta în Piatra-Neamţ.
Era înzestrată cu darul vorbirii, avea o fluenţă rar întâlnită şi era persuasivă, de aceea era solicitată să ţină prelegeri la Biblioteca Judeţeană, sau era invitată la conferinţe sau tot felul de întâlniri ale oamenilor de marcă.
Din orice putea găsi ceva care să aducă un strop de veselie, era tonifiantă, cu o fire benefică, deschisă, expansivă, avea o energie care te capta. Avea şi momente de adâncă tristeţe, dar niciodată nu arăta acest lucru, fiind şi o persoană de o adâncă religiozitate. A întâmpinat şi mari greutăţi în viaţă, dar le-a depăşit cu curaj, pentru că era o luptătoare.
În jurul ei era un fluviu de bunăvoinţă, putere, bunătate şi optimism.
Drum lin în lumină, distinsă doamnă profesoară Zenovia Bogza!
Gianina BURUIANĂ
