Fotbalist de înaltă clasă și antrenor de mare rafinament, Petre Steinbach s-a numărat printre cei care au lăsat urme adânci în istoria fotbalului românesc. În 1937, pe când era jucător activ și avea 31 de ani, a scris o carte „Footballul nostru. Probleme și îndrumări pentru footballul românesc” apărută la Tipografia Vulturul din București, scriere care, potrivit Historia.ro, „a fost recenzată mai mult decât elogios de acel pretenţios cunoscător al fotbalului care era Camil Petrescu”. A fost a doua carte apărută în literatura de specialitate scrisă de un român. Unul dintre cititorii actuali ai cărţii spunea: „extrem de actuală, la fel ca opera lui Caragiale”.
Petre Steinbach a antrenat în două rânduri echipa Ceahlăul, a doua oară în sezonul 1968/1969. El a venit direct din Republica Federală Germania (RFG), țară în care s-a ocupat de pregătirea echipei Weiden.
„La începutul lunii iunie, suporterii fotbalului din judeţul Neamţ au primit cu satisfacţie deosebită vestea că pregătirile echipei de fotbal Ceahlăul vor fi conduse de cunoscutul antrenor Petre Steinbach. Tehnicianul vine la Piatra-Neamţ cu dorinţa fierbinte de a încheia cu succes o carieră de 40 de ani de activitate sportivă. Aniversarea sa coincide cu cel mai mare eveniment sportiv al judeţului nostru, sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţarea cunoscutului club moldovean de fotbal Ceahlăul. Petre Steinbach s-a întors recent din RFG, după ce anul trecut, la recomandarea cunoscutului antrenor german, Helmuth Schon, a pregătit echipa de seniori a orașului Weiden din RFG”. (N. H. Sorin, Ceahlăul, vineri, 2 august 1968)
La Ceahlăul i-au fost elevi: Mitrofan, Argeșanu, Olteanu, Iencsi, Gheorghe, Zaharia, Dragu, Seceleanu, Onica, Negustoru, Pătrașcu, Meder, Ciocârlan și Niţă.
Teodor Ciocârlan, cunoscut profesor de fotbal, își amintește că Petre Steinbach era un antrenor de mare onestitate și probitate profesională: „Eu și cu Niţă eram juniori atunci și domnul Steinbach ne-a promovat în echipa mare. Învăţam dimineaţa, eram în clasa a XI-a, iar Petre Steinbach venea special după-amiază ca să mă pregătească. A avut mare grijă de mine. Tactician desăvârșit, la curent în permanenţă cu noutăţile apărute pe plan internaţional, Petre Steinbach venea cu o oră înainte la antrenament și aranja terenul de joc cu jaloane și cu celelalte materialele sportive necesare unei bune și moderne pregătiri”.
Petre Steinbach s-a născut la Timișoara la 1 ianuarie 1906. A plecat definitiv în RFG în 1975, unde a decedat la vârsta de 90 de ani, în 1996. Trăitor în cartierul Fabricilor, Petre Steinbach a început să joace fotbal ca portar și centru înaintaș, iar apoi s-a specializat pe postul de half centru, post care avea să-i aducă recunoaștere internaţională. Primele echipe la care a evoluat au fost Sport Club Elisabetin şi RGM Timișoara. După efectuarea stagiului militar a semnat un contract cu Unirea Tricolor București, unde timp de 9 ani avea să fie jucător și antrenor. Următoarea echipă pe care o pregătește este ITA, formaţie cu care câștigă în ediţia 47/48 campionatul și Cupa României alături de Petschovschi, Băcuţ, Reinhardt, Mercea, Stibinger, Farmatti, Marki, Dumitrescu III. Pregătește apoi pe Rapid 4 ani, apoi 5 ani este la Dinamo. Aici elevii maestrului se numeau: Pârcălab, Nelu și Lică Nunweiller, Varga, Matache, Halagian.
A fost de două ori în Anglia, unde a participat la antrenamentele echipelor Arsenal, Tottenham Hotspur și Charlton Athletic. Potrivit Historia, „cea de-a doua călătorie s-a datorat sprijinului financiar al lui V.V. Tilea, al lui Gabriel Marinescu (care nu a ezitat să se laude cu acest lucru, în contextul unui meci cu probleme între Venusul său şi Unirea Tricolor) și al lui Nae Ionescu (președintele Unirii Tricolor). În iarna anului 1937, ziarul Timpul a anunţat cu mândrie plecarea oboreanului pentru un nou stagiu de documentare printre inventatorii fotbalului”.
În 1968, Petre Steinbach a declarat pentru cotidianul „Ceahlăul” că „antrenorii la acea vreme erau foarte rari şi slab pregătiți, iar toată viaţa nu am avut decât un singur antrenor, pe Bedo Toth, fost half centru la Chinezu și-n echipa naţională”.
Volumul „Footballul românesc” este, conform Historia.ro, „un cod de conduită profesională și personală pentru fotbaliști. O carte despre football scrisă de un jucător român!”. Cu aceste cuvinte începea prefaţa scrisă de Octav Luchide la cartea dedicată președintelui F.R.F.A., V. V. Tilea.
Volumul costa atunci 70 de lei, iar în prezent se comercializează pe Okazii.ro la preţul de 100 lei.
În cartea sa atât de actuală, Petre Steinbach „propunea un comportament prin care fotbalistul să devină cu adevărat acel model social despre care vorbeau, la unison, toţi teoreticienii sportului. Mai întâi, clubul trebuia să se asigure că jucătorul nu duce o viaţă nesportivă. Clubul trebuia să reglementeze viaţă jucătorului pentru că, pentru individ, sportul nu era un scop în sine, ci o carieră. Totuși, nu fotbalul ar fi trebuit să fie singura sursă de venit. Mulţi jucători învăţaseră o meserie, urmau studii universitare sau ocupau slujbe-sinecură. Pericolul accidentărilor grave plana asupra oricărui jucător. Antrenamentul este eficient numai împreună cu viaţă regulată. Alimentaţia bine aleasă și evitarea (sau măcar moderaţia) în consumul de alcool şi tutun erau continuări firești, ce ţineau de igiena personală mai mult decât de viaţa sportivă. Un somn îndestulător, fără nopţi pierdute, trebuia să completeze aceste comportamente. Căsătoria și viaţa de familie erau cadrul unui asemenea comportament cotidian al jucătorului de fotbal, ferindu-l totodată de bolile venerice”. (Historia.ro)
Violeta MOȘU
Din zicerile lui Petre Steinbach:
- În majoritatea cazurilor, un jucător de football se formează până la 20 de ani. Când intră în prima echipă nu-i rămâne decât să-și desăvârșească jocul și să-și cristalizeze tehnica.
- Educatorul, profesorul trebuie să aibă în vedere un scop dublu: „atletul-gentleman”, care să poată să răspundă perfect efortului fizic dar, care să trăiască și aspectul moral al sportului. Un sportiv trebuie să ducă o viaţă completă, pe care s-o trăiască și cu corpul și cu sufletul său. Şi această viaţă sportivă trebuie să fie continuă.
- Un jucător trebuie să evolueze, înainte de a intra în prima echipă, pe toate posturile. Este o mare greșeală să creștem, de mici, jucători specializaţi pentru anumite posturi.
- Predomină la jucătorii noștri un spirit financiar nenorocit, care întunecă această înţelegere. Ei nu joacă decât pentru a câștiga bani, pe care să-i risipească ușor într-o viaţă nesportivă. Profesionismul a fost creat pentru a lăsa jucătorilor cât mai mult timp de perfecţionare. Fotbaliștii noștri au importat scopul dar n-au admis contrângerile.
