Violonistul Alexandru Tomescu va fascina și în acest an publicul pietrean meloman, cu ocazia concertului susținut în cadrul celei de-a XII-a ediții a Turneului Internațional Stradivarius, numit „Vive la musique!”. Evenimentul, programat miercuri, 22 mai, cu începere de la ora 19:00, în Sala Mare a Teatrului Tineretului, propune o întâlnire inedită și cu o abordare unică pentru România, între muzica clasică românească și cea franceză, în interpretarea lui Alexandru Tomescu (vioară), Delphnie Benhamou (harpă) și a actorului Lari Georgescu (dans contemporan). Plin de însuflețire, Alexandru Tomescu emană o strălucire aparte la finalul fiecărui concert, semn că puterea magică a muzicii și-a făcut din nou simțită prezența, pe deplin. Spune că esența muzicii este dincolo de cuvinte și fiecare dintre noi ar trebui să rămână sincer menirii sale până la sfârșit.
– Când și cum au trecut acești 12 ani de Stradivarius?
Este greu de contabilizat sau de făcut așa un bilanț. Sigur că există o sumedenie de cifre, un număr impresionant de concerte, de spectatori, de zeci de mii de km parcurși prin România, dar ceea ce definește efortul pe care l-am făcut este altundeva, nu în cifre. Este vorba despre emoția pe care o simt cei din sală, atunci când împărtășesc această bucurie a muzicii. Acolo este lucru cel mai important și amintirea care va ține cel mai mult, dincolo de toate celelalte lucruri.
– Vorbeați de emoții. Cum le-ați descrie?
Publicul care vine la concertele din cadrul Turneului Stradivarius are niște așteptări foarte ridicate. Împreună, am trecut printr-o mulțime de repertorii, în special cele de secol XX – Prokofiev, Enescu, Bartok – lucrări foarte rar cântate în România. Este o muzică așa… care nu are cum să te lase indiferent. Oamenii au fost captivați de acest spirit al muzicii și puțin a lipsit să nu danseze. În România, trebuie să fii pregătit să cânți în tot felul de locuri. Apreciez foarte mult eforturile care se fac aici, în Piatra-Neamț, pentru a găzdui concerte. Eu cred că, dincolo de calitățile acustice sau alte lucruri pe care le oferă un spațiu de concert, contează, înainte de toate, publicul și energia de care el dispune. Atunci se stabilește această conexiune spirituală. Restul sunt detalii. Sunt importante și detaliile, dar cea mai importantă este legătura cu publicul.
– De ce muzica are forța de a modela timpul?
Muzica vine din altă lume și de aceea are această putere, de a ne scoate din timpul acesta profan, din aceste minute, care par tot mereu și mereu prea scurte, fiindcă ne remodelează modul în care gândim, modul în care percepem lumea. Beethoven spunea că muzica îi face pe oameni mai buni. Cred că un om mai bun este un om mai puțin grăbit, un om mai deschis la problemele aproapelui său, un om mai sensibil. Muzica are o mulțime de puteri magice, care așteaptă doar să fie descoperite și puse în practică.
– Cum se ajunge la esența muzicii?
Eu cred că, atunci când ai contact zilnic cu o muzică de calitate – și nu mă refer aici doar la muzica clasică -, o muzică bună, o muzică căreia să i te dedici, să-i acorzi întreaga ta atenție, că ești ascultător, interpret sau compozitor, atunci muzica își poate produce aceste efecte miraculoase despre care vorbeam. Și aici nu e vorba doar despre o fantezie a unui muzician. Sunt efecte reale, măsurate științific și care sunt folosite într-o mulțime de țări. Esența muzicii este greu de descris în cuvinte. Cred că este dincolo de cuvinte și trebuie, pur și simplu, trăită.
– E adevărat când se spune că muzica nu are limite?
Cred că da. Muzica nu are limite, noi, oamenii, însă, avem limite și muzica ne ajută să le depășim și să ajungem acolo unde nici cu gândul nu gândim.
– Care-i secretul succesului dvs., pentru că vă bucurați de o largă audiență, sunteți foarte iubit, foarte apreciat…
E foarte multă muncă în mod constant. Și nu de ieri, de azi, ci de niște zeci și zeci de ani. Plus că am dorit întotdeauna să păstrez un standard de calitate cât se poate de ridicat, deci să dau absolut tot ceea ce este mai bun în mine, la fiecare spectacol pe care-l cânt, indiferent de locul în care mă aflu. Și acest lucru cred că s-a văzut la fiecare ediție a Turneului Stradivarius și la fiecare concert pe care-l cânt. În clipa în care începi să faci compromisuri, deja ajungi să te îndepărtezi de muzică, de esența ta de artist și, de aceea, important este să rămânem sinceri menirii noastre până la sfârșit.
– Cum considerați generația tânără de muzicieni?
Tinerii din ziua de astăzi sunt copii ai secolului XXI, beneficiază de o mulțime de atuuri la care noi nici nu puteam să visăm în anii ’80 sau ’90. Mulți dintre ei cred că știu să fructifice aceste oportunități pe care le au și este, într-adevăr, o perioadă fastă pentru ei. Sigur că mulți aleg calea studiilor în străinătate și, ulterior, au de ales între a reveni în țară sau a activa în străinătate. Îi înțeleg pe deplin și pe unii și pe ceilalți, însă, pe de altă parte, sunt atâtea de făcut în țară, încât avem chiar foarte multă nevoie de ei.
– Mai pot apărea un George Enescu, un Dinu Lipatti?
Eu sunt convins că astfel de talente sunt tot timpul pe lângă noi. Și Enescu, și Lipatti au avut șansa să întâlnească oamenii potriviți la momentul potrivit, deci să fie sprijiniți atunci când era nevoie. Unei astfel de provocări încearcă să răspundă acum acest centru cultural, această Casă a lui Enescu de la Mihăileni, care a devenit Academie de Muzică și Arte Frumoase. Să nu uităm că foarte mulți dintre marii artiști, marii creatori ai României provin din această zonă geografică, așa că eu cred că suntem exact acolo unde trebuie. Ne bazăm exclusiv pe fonduri private, așa că totul depinde de cât de bine organizate vor fi campaniile de strângere de fonduri.
– Vioara pe care cântați dvs. a mai fost de multe ori la Piatra-Neamț. Maestrul Ion Voicu venea adesea la noi. Și George Enescu a concertat de câteva ori în orașul nostru. Cunosc oameni în Piatra-Neamț care l-au văzut pe viu pe Enescu, în concert la Casa Lalu sau în sala de festivități a Liceului „Petru Rareș”.
Este o onoare și o răspundere imensă să știi că, iată, calci pe urmele unor asemenea artiști uriași. Povestea merge mai departe.
Violeta MOȘU
FOTO: TVR și martausurelu.ro.
