Magistratul Constantin Grigoriu a fost ultimul supravieţuitor al primei echipe de fotbal Ceahlăul, înfiinţată la 20 octombrie 1919. Cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, din 1994, fostul mijlocaş stânga s-a născut la 23 septembrie 1906 la Piatra-Neamţ şi a decedat la vârsta de 101 ani, în 2007. „Să fiţi semeţi ca muntele Ceahlăul! Să fiţi la înălţime! Cât o fi pământul, să fie si Ceahlăul! Să nu moară niciodată!”. Acestea erau întotdeauna îndemnurile lui Constantin Grigoriu pentru jucătorii Ceahlăului.
Începuturile echipei
20 octombrie 1919. Constantin Grigoriu, în vârstă de 13 ani, participă ca elev al Liceului Petru Rareş la înfiinţarea „Ciahlău Foot-Ball Club”, devenind component al primei echipe de fotbal. „Eram în clasa a doua de liceu când s-a făcut convocarea de către profesorul de gimnastică Gheorghe «Jucu» Gheorghiu (a predat gimnastica între 1919-1922 şi 1931-1948 la Liceul «Petru Rareş»). Ne-am adunat în sala de festivităţi unde s-a format un comitet din elevii de clasele a 7-a şi a 8-a cu Marcel State, Traian Istrate, Octav Lecca, N. Chelsoi, Ionel Mâţă, Ionel Lipovanu şi s-a citit statutul, numindu-se ca preşedinte de onoare, directorul de atunci Mihai Stamatin”. Mihai Onofrei i-a imortalizat chipul lui Mihai Stamatin (a decedat în 1922), alături de cele ale lui Calistrat Hogaş şi Ion Negre, în basorelieful aflat în faţa Colegiului Naţional „Petru Rareş”. „De firea mea eram slab, nu eram atletic, dar datorită vitezei cu care am fost înzestrat, eram folosit ca mijlocaş stânga şi contribuiam la atac cu toate forţele mele. Culorile clubului, galben și negru figurau pe şepcile liceenilor. Vipuşca era galbenă şi calota neagră. De asta are Ceahlăul aceste culori”.
Iată cum a fost descris Constantin Grigoriu, de profesorul universitar doctor Ionel Lipovanu, (cel poreclit „bicicleta”), fostul său coleg de echipă, într-un text apărut în anul 1983: „Constantin Grigoriu (Titi), mijlocaş stânga, joc clasic, fin, elegant, a jucat în echipă mulţi ani şi după terminarea liceului”. Ion Lipovanu a fost vecin cu Calistrat Hogaş, primul director al Liceului „Petru Rareş”. „ Locuinţa părinţilor mei se afla peste drum de casa Hogaş, pe latura din dreapta străzi ce ducea spre bulevard. În acel timp, în sezonul cald, când o zbugheam dimineaţa spre şcoala primară, dădeam cu ochii, în grădina de peste drum, de un bărbat chipeş, de statură mijlocie, bine legat trupeşte, cu barbă scurtă şi mustăţi stufoase, ambele frumos îngrijite, care era în cămaşă de noapte albă din in, lungă până la călcâie şi înflorată cu arnici, ce se plimba meditând ca Aristotel, peripateticul filosof antic”.
Avocatul Mâţă, cel mai bun prieten
Constantin Grigoriu şi-a început studiile de drept la Cernăuţi şi apoi le-a continuat la Universitatea din Iaşi. A ieşit la pensie în 1962, după o carieră exemplară. „Avocatul Ionel Mâţă, primul căpitan al Ceahlăului a fost cel mai bun prieten al meu, începând din şcoala primară. Am jucat împreună din clasa a doua de liceu. Apoi, ne-am despărţit însă nu pentru prea mult timp, întrucât eu am plecat la facultate la Iaşi şi el la Bucureşti. În capitală, Ionel Mâţă a jucat la Clubul Atletic Bucuresti şi la clubul Alfa”.
Lotul de „aur” al primului deceniu îi cuprindea pe Aristide Filipescu-portar, Nelu Mătase, Corneliu Verdeanu, I. Zachman-fundaşi laterali, V. Vasiliu-stoper, Constantin Grigoriu, Diţi Popovici-mijlocaşi, N. Zăvoianu, Petre Rusu, I. Mâţă, Petre Bălănescu, C. Antohi și Titi Niculescu-înaintaşi.
Aniversare la 100 de ani
În septembrie 2006, Constantin Grigoriu a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 100 de ani de conducerea Tribunalului Neamţ şi Judecătoriei Piatra-Neamţ (reprezentată de Mariana Jitaru, pe atunci, vicepreşedinta Judecătoriei Piatra-Neamţ, nepoata părintelui Neculai Popovici), de doctorul Costache Andone, de profesorul Radu Toma, fostul director al Clubului Sportiv Şcolar Olimpia şi de numeroşi prieteni şi apropiaţi precum Culiţă Anemţoaicei. Cu acest prilej, i s-a înmânat diploma de excelenţă pentru întreaga activitate. „Acum la 100 de ani mă simt foarte bine. Mulţumesc lui Dumnezeu, că mă mişc, văd, şi sunt foarte mulţumit că mă pot ajuta singur. De Ceahlăul mă bucur când aud că obţine victorii şi sunt fericit că avem un stadion aşa de frumos. Iată că munca pe care am depus-o de când eram elev de liceu pentru Ceahlăul, nu a fost în zadar”.
Şi la 101 ani, în septembrie 2007, Constantin Grigoriu a fost înconjurat de prieteni. „Nu-mi vine a crede că am această vârstă, ce fenomen este cu mine că iată am împlinit 101 ani si în general mă simt bine. Mă bucur că am trăit să văd că echipa Ceahlăul a ajuns la înălţime”.
Soţia magistratului a fost directoarea Liceului „Hogaş”
Soţia magistratului, Georgeta Grigoriu, a fost profesoară emerită de limba franceză. Pe atunci erau doi profesori emeriţi în Piatra-Neamţ, Georgeta Grigoriu (i s-a decernat titlul de profesoară emerită prin decretul 323/1964 al Consiliului de Stat al RSR) şi profesorul de educaţie fizică, Vladimir Laşcu, de la Liceul „Petru Rareş”. Din 1949 şi până la ieşirea la pensie, în 1972, Georgeta Grigoriu a activat la Piatra-Neamţ, la Şcoala Pedagogică de fete (3 ani) şi Liceul „Calistrat Hogaş” (20 ani), la ambele instituţii de învăţământ fiind directoare.
În timpul conducerii sale, s-a construit aripa stângă a Liceului „Calistrat Hogaş”, cantina, internatul şi terenul de sport cu vestiarele aferente. „Liceul Hogaş era numai pe jumătate când am fost eu numită directoare. Am construit cealaltă jumătate de liceu, am adus gazul metan. Eu am propus la Inspectoratul Judeţean Neamţ ca liceul să se numească Calistrat Hogaş. Înainte s-a numit Liceul de fete şi apoi Liceul nr. 2 Piatra-Neamţ”.
O căsnicie de 6 decenii
Georgeta şi Constantin Grigoriu s-au căsătorit la 26 octombrie 1949 si au convieţuit împreună 6 decenii, fără a avea însă urmaşi. „Copii de suflet” ai soţilor Grigoriu au fost Ţuca şi Corneliu Alucăi. Iată ce declara profesoara Grigoriu, în anul 2004, la sărbătorirea celor 55 de ani de căsnicie. „Căsătoria noastră a fost foarte bună. Cu Titi nu se poate să nu te înţelegi. Este foarte blând, ne-am împăcat foarte bine. Cel mai mult mi-a plăcut la el că a fost foarte corect în profesie. Extraordinar de corect”. Magistratul a adăugat: „Ne ajutăm reciproc. O mai supăr, dar întotdeauna mă iartă. Avem o căsnicie foarte bună. M-a îngrijit cu tot ce am avut nevoie”.
Constantin Grigoriu a murit în luna octombrie 2007, la 101 ani, după ce a suferit o operaţie de fractură de şold, iar soţia sa, a decedat 4 ani mai târziu, la vârsta de 99 de ani.
Violeta MOȘU
