Poetul, dar mai cu seamă epigramistul Cincinat Pavelescu, de profesie judecător, a fost între 20 septembrie 1902 și 13 octombrie 1904 angajat al Tribunalului Neamț, multe dintre autentificările de acte purtând şi semnătura sa. (Violeta MOȘU)
„Cel mai autentic dintre trubadurii noştri”
„Răsfoind actelele provenite de la Tribunalul judeţului Neamţ, aflate acum în posesia Arhivelor Statului, am descoperit câteva mărturii materiale, care atestă prezenţa, în oraşul nostru, acum o jumătate de secol, a scriitorului Cincinat Pavelescu. Este cunoscut faptul că, odată cu obţinerea licenţei în drept, în anul 1897, încep şi peregrinările prin ţară ale «celui mai autentic dintre trubadurii noştri», aşa cum îl numea Eugen Lovinescu. Îl aflăm, astfel, ajutor de judecător la Brăila, Corabia, Turnu Măgurele, Craiova, Sulina, Iaşi, judecător la Râmnicu-Sărat, procuror la Braşov. Aceste situaţii precare, de om veşnic pe drumuri, scriitorul la închină un semnificativ catren!
«Am colindat întreaga ţară,
Cinstit c-o leafă de aprod,
Purtând sub robă o chitară
Şi-o inimă în loc de cod».
De remarcat că, la mai bine de o jumătate de veac, de când Alecu Russo funcţionase la Judecătoria din Piatra-Neamţ, pe la această instituţie nemţeană trecea un alt scriitor român, autorul savuroaselor epigrame, ce-i aduseseră un rapid succes în epocă, dar şi a numeroase poezii de factură simbolistă (publicate în «Literatorul» lui Macedonski, cu care şi colaborase la piesa «Saul»). La Piatra-Neamţ, fie ca judecător supleant, fie ca preşedinte al secţiei succesiune, Cincinat Pavelescu a asistat la toate autentificările de acte, care poartă şi semnătura sa, lucru ce ne-a permis stabilirea exactă a perioadei în care şi-a exercitat funcţiile amintite. În fondul documentar amintit există şi două declaraţii ale lui Cincinat Pavelescu, autentificate la Tribunalul din Piatra-Neamţ, prin care scriitorul, ca tutore al fratelui său, minorul Ionel Pavelescu (autorul volumului de sonete «Sigilii de aur»), autoriza avocatul Theodorescu din Bucureşti pentru rezolvarea unor probleme financiare legate de moşia părintească Popeasca, din judeţul Râmnicu-Sărat. Dovezi care să ateste participarea scriitorului la viaţa culturală lipsesc. Faptul este explicabil, datorită timpului relativ scurt petrecut la Piatra-Neamţ, şi care nu i-a permis intrarea în viaţa spirituală a târgului de atunci”. (prof. Valentin Ciucă, Ceahlăul, miercuri, 28 mai 1969)
