La Mulți Ani! Echipa masculină Volei Club Municipal Piatra-Neamț, la fileu de jumătate de secol

Astăzi, 16 iunie, echipa masculină Volei Club Municipal Piatra-Neamț, multiplă vicecampioană națională și participantă în cupele europene, a sărbătorit 50 de ani de la înființare. La eveniment au fost prezenţi foşti şi actuali jucători, antrenori și conducători de club, dar şi reprezentanţi ai administrației județene. În acest sezon, voleibaliștii pietreni au reușit revenirea în elita internă, după un campionat petrecut în eșalonul secund.

Ing. Valeriu Momanu, fost director general al Centralei de Fire și Fibre Sintetice Săvinești, fost ministru adjunct al Ministerului Industriei Chimice: „Platforma chimică săvineșteană a ajutat mult sportul. Din păcate, totul s-a năruit. La Mulți Ani, voleibaliștiilor, antrenorilor și conducătorilor actuali și felicitări pentru revenirea în prima divizie!”.

Constantin Niță, director executiv: „De-a lungul anilor am avut jucători și antrenori de mare valoare. Nu am fi reușit acest lucru fără sprijinul celor care ne-au susținut financiar. Vă mulțumim foarte mult. Eu sunt la echipă de 45 de ani!”.

Prof. Dan Gavril, antrenor: „Laboratorul nostru de bază a fost muntele Ceahlău. Acolo s-au pus bazele performanțelor echipei. Totodată, toți cei care au lucrat pe platforma săvineșteană au fost alături de sportul de performanță. Piatra-Neamț a fost un oraș sportiv prin echipele de primă ligă pe care le-a avut”.

Prof. Dan Radulian, fost jucător: „Mă bucur din tot sufletul să vă revăd. Acum 35 de ani, la vârsta de 19 ani, am lăsat Bucureștiul, am lăsat Steaua și am venit la Piatra-Neamț. Aici am găsit niște oameni deosebiți. Aveam 19 ani și puteam să o iau pe cărări greșite, dar cei de aici mi-au indicat drumul drept al vieții. Sunt consilier la Federația Sportul Universitar și voleiul m-a făcut om. Piatra-Neamț m-a făcut om”.

Prof. Rareș Gavril, fost jucător: „Aș dori să mulțumesc tuturor celor care au avut grijă de această echipă timp de 50 de ani. Urez succes actualei echipe în prima divizie”.

Cristian Iosif, căpitan: „Mă simt onorat să mă aflu alături de dumneavoastră. Am trăit momente frumoase, am trăit și momente mai grele. Ne-am zbătut să reajungem în primul eșalon și am reușit. Aici este locul acestei echipe cu vechi state în voleiul intern”.

 * Viitorul Săvineşti, actuala Volei Club Municipal Piatra-Neamţ, a promovat în divizia B în 1969, iar în elita naţională a ajuns prima dată în 1985

* Profesorul Nicolae Teodorescu a fost primul antrenor, iar Ioan Constantin, primul căpitan

Dacă voleiul pietrean feminin, la nivelul senioarelor, a luat fiinţă în anul 1964, cel masculin a apărut 4 ani mai târziu, prin fondarea grupării Viitorul Săvineşti (actuala Volei Club Municipal), care era susţinută financiar de Combinatul de Îngrăşăminte cu Azot. Avându-l la timonă pe tehnicianul de înaltă clasă, Nicolae Teodorescu, voleibaliştii pietreni au participat în anul 1969, după ce au câştigat campionatul judeţean cu maximum de puncte (10 victorii şi doar trei seturi pierdute), la Bârlad, la etapa de zonă a calificărilor pentru accederea în divizia B, unde au dat măsura valorii lor.

„Reprezentanţii noştri au reuşit frumoasa performanţă de a se clasa pe primul loc, asigurându-şi dreptul de a participa la turneul final al calificărilor programat la mijlocul lunii iulie la Piatra Neamţ. La Bârlad au participat 8 echipe, împărţite în două serii. În urma disputării jocurilor din serii, pe primele locuri s-au situat Viitorul Săvineşti şi Șoimii Buzău, care s-au înfruntat în finală. În urma unui joc de bună factură tehnică, victoria a revenit formaţiei Viitorul cu scorul de 3-0, ea devenind în felul acesta o principală pretendentă la un loc în divizia naţională B. În urma disputării a 4 jocuri la turneul zonal, Viitorul a pierdut un singur set în disputa cu Chimia Gheorghe Gheorghiu Dej, celelalte 3 meciuri câştigându-le cu 3-0. Subliniem că la succesul repurtat, un merit deosebit au avut toţi jucătorii folosiţi

Ioan Constantin

(Ioan, Notaru, Bârlea, Iosub, Avarvarei, Mărgineanu), dar şi conducerile AS Viitorul şi Combinatului de Îngrăşăminte cu Azot (Ion Bocancea şi Gheorghe Dorobăţ), care s-au ocupat cu multă atenţie de această secţie. De asemenea, vrem să precizăm că o eventuală promovare în divizia B ar încununa cu succes o activitate de câţiva ani desfăşurată de profesorul Nicolae Teodorescu, cu băieţii în cadrul Școlii Sportive şi la Viitorul Săvineşti”. (N. H. Sorin, Ceahlăul, vineri, 4 iulie 1969)

Turneul decisiv de la Piatra-Neamţ

A sosit şi mijlocul lunii iulie şi Viitorul Săvineşti a găzduit turneul final de calificare în eşalonul secund al voleiului românesc. La competiţie au mai participat: Aurora Bucureşti, Independenţa Sibiu, Oţelul Galaţi, Petrolistul Câmpina şi Voinţa Târgu Mureş, echipele de pe primele două locuri obţinând dreptul de promovare în divizia B.

„Pe primul loc s-a instalat încă din prima zi a turneului, Aurora Bucureşti, a cărei promovare s-a conturat clar pentru toţi cei prezenţi la barajul de la Piatra-Neamţ. Locul al doilea a fost disputat de Petrolistul Câmpina şi Viitorul Săvineşti, care, înaintea ultimei zile a turneului acumulaseră fiecare câte 7 puncte (trei victorii şi o înfrângere în meciurile cu Aurora). În aceste condiţii, meciul direct, a fost o veritabilă finală. Au câştigat în cele din urmă tinerii componenţi ai formaţiei Viitorul cu scorul de 3-2 (10, 13, -4, -9, 14), după un meci de mare uzură fizică şi nervoasă, realizând astfel performanţa de a se califica în divizia B de volei. A fost o partidă presărată cu numeroase momente de înaltă tensiune şi cu faze spectaculoase realizate prin contribuţia ambelor garnituri. Adresăm felicitările noastre profesorului Nicolae Teodorescu şi elevilor săi: Ioan Constantin, T. Notaru, D. Bârlea, D. Avarvarei, Gh. Mărgineanu, M. Iosub”. (Constantin Bostan, Ceahlăul, vineri, 25 iulie 1969)

Viitorul Săvinești

Primele meciuri în Divizia B

Ediţia de campionat 1969-1970 a diviziei B la volei, a început în luna octombrie. Voleibaliştii de la Viitorul Săvineşti, fără căpitanul Ioan Constantin, plecat la Iaşi, au debutat pe teren propriu contra Universităţii Bucureşti, în faţa căreia au cedat la limită: 2-3 (-10, 13, -11, 10, -7). Cronica partidei a fost scrisă atunci de profesorul Dan Valentin, antrenorul emerit al jucătoarelor de la HCF:

„Deşi au abordat partida cu mult curaj, nevoiţi să facă faţă unui adversar de talie mai înaltă şi cu o tehnică simţitor avansată, pietrenii nu au reuşit totuşi să-şi impună dorinţa de a câştiga. Primul set a fost la discreţia studenţilor, care au dat impresia că vor obţine detaşat victoria. În setul următor, Viitorul luptă mai atent pentru fiecare minge, se orientează bine în teren şi reuşeşte să câştige în cele din urmă la 13. Universitatea revine însă, dându-ne, totodată, posibilitatea în acest set al treilea să ne edificăm supra câtorva dintre deficienţele jocului gazdelor. Acestea nu dispun încă de voleibalişti de rezervă, capabili să calmeze, să temporizeze perioadele dificile. Iar din cei 6 echipieri, doar 2-3 par să facă faţă cerinţelor de performanţă pretinse de divizia secundă. În ultimele două seturi, greşelile au abundat, deşi au existat şi momente de fericită inspiraţie, care ne fac să sperăm într-o evoluţie mai bună în viitoarele confruntări. Am evidenţiat de la Viitorul pe Traian Notaru (n.a – stabilit din 1976 la Ploieşti) şi C. Ardeleanu”. (Valentin Dan, Ceahlăul, miercuri, 15 octombrie 1969)

Primul „duel” în deplasare

Nici în al doilea meci din campionat, respectiv, primul în deplasare, tinerii jucători ai profesorului Teodorescu nu au reuşit să-şi adjudece victoria. Ei au evoluat pe terenul grupării Vagonul Ploieşti, unde au cedat cu 1-3 (12, -11, 3, 3), după ce în ultimele două seturi au adunat doar 6 puncte.

„Oaspeţii au avut o misiune foarte dificilă la Ploieşti şi, cu toate eforturile pe care le-au depus (în special în primele două seturi), nu au putut depăşi experimentata formaţie a ceferiştilor prahoveni. Poate dacă jucau cu aceeaşi ambiţie cu care au evoluat în setul al doilea, reuşeau o surpriză. Le-au dăunat însă relaxarea prelungită şi automulţumirea nepermisă în asemenea confruntări. Echipa Viitorul a dovedit câteva sclipiri, care ne fac să bănuim un apropiat reviriment. Iată lotul săvineştean: D. Avarvarei, C. Ardeleanu, V. Biţă, T. Notaru, M. Iosub, Gh. Mărgineanu, F. Ilie, D. Blaha, Ovidiu Bruno Aman (n.a.- regretatul profesor de educaţie fizică de la Școala nr. 12) şi Nicu Florea (ultimii trei au fost recent legitimaţi de FRV pentru Viitorul)”. (Ion Bocancea, Ceahlăul, joi, 23 octombrie 1969)

Ovidiu Aman

A venit şi prima victorie în B

Al doilea meci acasă a coincis cu prima victorie a voleibaliştilor de Viitorul, aflaţi în premieră în Divizia B. „Victima” formaţiei gazdă a fost Electroputere Craiova. Pietrenii au dispus de olteni cu 3-1 (-14, 12, 5, 14).

„Izbânda o onorează cu atât mai mult, cu cât tânăra echipă din Săvineşti a fost handicapată şi de această dată de lipsa propriului public de care, se ştie foarte bine, mai ales la volei, este mare nevoie. Voleibaliştii noştri au jucat într-o sală goală, întrecând în efort şi stăpânire de sine un adversar valoros, venit la Piatra Neamţ cu intenţia să câştige cu orice preţ. S-a remarcat de-a lungul partidei,  Gh. Mărgineanu, admirabil jucător, foarte inventiv în atac şi apărare, care nemijlocit şi-a condus echipa spre victorie. În felul acesta, săvineştenii depăşesc perioada critică a insucceselor şi aspiră deschis la reabilitare”. (N. H. Sorin, Ceahlăul, marţi, 28 octombrie 1969)

În anul 1985, formația de volei a chimiștilor săvineșteni a intrat între primele 12 echipe ale țării

Echipa masculină de volei a ajuns, la finalul stagiunii 1984-1985, pentru prima dată în categoria de elită. Turneul de accedere în prima divizie a avut loc în capitală, pietrenii, sub denumirea de Relonul Săvinești, reușind să-și asigure mult dorita promovare chiar înainte de disputarea ultimului meci.

Relonul Săvinești

„Sub bagheta unui antrenor tânăr – Dan Gavril – care a demonstrat încă o dată că este un tehnician competent și pe care se poate conta, formația de volei a chimiștilor săvineșteni a intrat între primele 12 echipe ale țării. Racordarea muncii la nivelul performanței a fost posibilă grație activității neobosiților animatori: ec. Ioan Strătilă, ing. Constantin Iftimia, Viorel Drăgan și Gheorghe Dulamă, a sprijinului permanent acordat de către directorii Valeriu Momanu și Gheorghe Țepeș, de Anica Lazăr, secretar al Comitetului de partid al CFS, de Elena Pleșca și Valer Livadaru, din conducerea comitetului de sindicat. În acest climat competitiv, au ieșit în evidență calitățile căpitanului echipei, ing. Octavian Rădulescu, un coordonator de joc care a reușit să adune în juru-i și să mobilizeze întreaga formație, fructificând în mod exemplar calitățile trăgătorului principal, tunarul formației – Nicolae Buruș, ale secundului Vasile Vițelaru, explozia și viteza de reacție ale lui Lică Sofron, experiența lui Stelian Popa, încrederea în forțele proprii ale mai puțin experimentatului Emil Radu. În momentele grele, jucătorii care au fost introduși la schimb, Ionel Căescu, Petru Boicu sau Constantin Humelnicu, au restabilit echilibrul precum și refacerea potențialului fizic al sextetului de bază, aducându-și aportul la victoriile din campionat și de la finală”. (Alexandru Iacob, Ceahlăul, sâmbătă, 1 iunie 1985).

Relonul a promovat în divizia A în componența: E. Radu, M. Albu, C. Iacob, C. Humelnicu, L. Sofron, P. Boicu, V. Vițelaru, I. Căescu, N. Buruș, O. Rădulescu, D. Gavril (antrenor principal și jucător – 33 ani), S. Popa, R. Dumitrache, C. Roca (maseor), C. Niță (conducător tehnic).

Violeta MOȘU