Victor Firea a atins vârful performaţelor sportive şi profesionale, atât ca atlet, cât şi ca şef al unor instituţii importante ale sportului românesc. Născut în satul Hoiseşti din comuna Mărgineni, viitorul secretar general şi vicepreşedinte al Federaţiei Române de Atletism, a fost al 6-lea copil dintr-o familie cu 12 fraţi.
A început „sportul sporturilor” sprijinit de fratele său, Vasile Firea (ajuns funcţionar public în Ministerul Afacerilor Interne), ocupant al locului 20 în proba de 50 de km marş la J.O. de la Berlin, şi mai ales graţie lui Cornel Iovănescu, celebrul antrenor de atletism, care, între anii 1939 şi 1945, a predat la Şcoala Normală „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ, unde Victor Firea studia.
În anul 1951 s-a căsătorit cu Elena Dumitriu, viitor decan şi rector al Institului de Cultură Fizică Bucureşti, vicepreşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică. Fiul lor, Răsvan, absolvent al ANEFS Bucureşti (în ianuarie 2010 a decedat la vârsta de 54 de ani, după un transplant de rinichi), a fost timp de 17 ani soţul cunoscutei Gabriela Vrânceanu-Firea.
Întâlnirea cu antrenorul Iovănescu
Lugojean la origini, profesorul de educaţie fizică Cornel Iovănescu, a ajuns prin repartiţie la Şcoala Normală „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ. În cartea scrisă despre fostul său elev, de Tiberiu Stama („O viaţă dedicată atletismului românesc”), acesta declara: „Ştiţi cum e în viaţă… Ursul joacă şi de nevoie. Aşa a fost şi cu mine. Pândisem o catedră la Caransebeş. Dar, în ultimul moment mi-a suflat-o un coleg de facultate. Totuşi, de voie, de nevoie, m-am acomodat. Am învăţat… moldoveneasca”.
Sub „bagheta” lui Iovănescu, Victor Firea (se antrena pe Dealul Vulpii) a devenit campion naţional şcolar la 1.500 m. „Cornel Iovănescu a întrezărit în acel adolescent aspru, timid, chiar puţin greoi în mişcări, dar neînchipuit de dârz şi perseverent, pe marele atlet de mâine”. (Valeriu Chiose, O biografie obişnuită, Revista Sport, 1970)
O promoţie de excepţie
„Victor Firea a dat examen în 1946 la Institutul de Cultură Fizică din capitală, unde a reuşit printre primii. Iar promoţia 1950 avea să fie una de excepţie, printre studenţi aflându-se şi celebra Gineta Stoenescu, una dintre pionierele gimnasticii româneşti, dar şi Francisc Spier, antrenorul care a scos la iveală o veritabilă pepinieră pentru handbalul românesc. În promoţie au fost 28 de studenţi: 12 fete şi 16 băieţi”.
La mijlocul institutului, mai exact pe 19 februarie 1948 – primul român care va ajunge în structurile federaţiei internaţionale de atletism – devine component al clubului Dinamo. „Conducerea clubului intenţiona ca prezenţa mea la Dinamo să nu se limiteze doar la cea de atlet de performanţă. Urma să mă ocup şi de organizarea secţiei de atletism. Practic de înfiinţarea acesteia”.
Odată cu apariţia secţiei de atletism, Firea a cucerit primele două titluri de campion: unul cu ştafeta de 4×1.500m şi al doilea, la campionatul naţional individual de cros. De-a lungul carierei de sportiv a obţinut peste 30 de titluri de campion naţional (dintre care 8 la 3.000 m obstacole), şi a participat în anul 1952, la JO de la Helsinki. „Am sosit al 4-lea în una din grupe, dar foarte aproape de calificarea în finală. Dacă aş fi ajuns în finală, cu ambiţia care nu m-a părăsit niciodată, m-aş fi putut angaja pentru o medalie”. (Tiberiu Stama, Victor Firea – O viaţă dedicată atletismului românesc)
Secretar general timp de 20 de ani
În 1953 i se conferă titlul de maestrul al sportului împreună cu Lia Manoliu, Iolanda Balaş-Soter şi Dumitru Tălmaciu. Peste 2 ani devine şeful Secţiei Sporturi Individuale de la Dinamo, iar din 1964 şi până în 1983, ocupă funcţia de secretar general al FRA. „Victor Firea era conştient la ce muncă se angajează. Nu mai avea ca la clubul Dinamo doar obligaţia de a organiza o singură secţie, iar apoi de a coordona activitatea secţiilor individuale. Aici şi acum răspundea de atletism la scară naţională“.
Admiraţie pentru Constantinescu-Nehoi
Victor Firea l-a apreciat foarte mult pe făuritorul de campioni de la Roman, Olimpiu Constantinescu-Nehoi: „Artizanul din Roman demonstrase cu prisosinţă că atletismul – chiar şi la nivelul de performanţă – nu poate, nu trebuie să fie doar apanajul sexului puternic; reuşitele, împlinirile nu pot ocoli şi sexul frumos. Timp de 12 ani consecutiv, Victor Firea a fost prezent la toate etapele de bilanţ ale clubului atletic romaşcan. El a înţeles şi că ceea ce realizase Olimpiu Constantinescu-Nehoi la Roman trebuia să fie un model permanent şi pentru alte nuclee ale performanţei atletice”.
Elena Firea, prima femeie rector
Elena, soţia lui Victor Firea, a ajuns în anul 1980 decan al Institutului de Cultură Fizică, iar peste 4 ani a devenit prima femeie rector. „Cadru didactic universitar, doctor în pedagogie, Elena Firea a contribuit la pregătirea a peste 50 de promoţii de specialişti cu studii superioare”. A iubit foarte mult şi gimnastica, fiind arbitră internaţională şi vicepreşedinte al forului de resort. A murit în anul 2010, cu câteva zile înainte de a înceta din viaţă fiul ei, Răsvan.
Victor Firea ne-a părăsit în mai 2007, la vârsta de 84 de ani.
Violeta MOȘU
„Profesorul Victor Firea şi-a clădit viaţa pe ideea culeasă din ţinutul vrăjit al munţilor Neamţului, că armonia dintre spirit şi trup desăvârşeşte împlinirea omului în familie şi în cetate. Victor Firea s-a dăruit din fragedă adolescenţă atletismului, având norocul să fie descoperit de renumitul şlefuitor de talente, Cornel Iovănescu. Fratele său mai mare, Vasile Firea, multă vreme campion şi recordman al ţării în probele de 10, 20 şi 50 km marş, participant la JO de la Berlin în 1936, i-a fost icoană şi simbol”. (Fănuş NEAGU)
„Victor Firea a avut pentru atletism o pasiune totală, aproape nefirească, şi care va traversa timpul păstrându-şi aceeaşi temperatură şi aceeaşi prospeţime nealterată“. (Valeriu CHIOSE)
„Victor Firea a fost un om care a sfidat timpul. Pentru el atletismul a fost pasiunea de totdeauna”. (prof. Ion PUICĂ, antrenor emerit)
„A fost realmente un luptător. Un fel de… Ştefan cel Mare al atletismului românesc”. (prof. Alexandru BIZIM, antrenor emerit)
„Un om construit să ajute, să se dăruie. A fost unul dintre cei pe care i-am simţit mereu alături. Trup şi suflet”. (Iolanda BALAŞ-SOTER, fostă preşedintă a FRA)
„Un tezaur de experienţă. Victor Firea mi-a urmărit îndeaproape activitatea, ascensiunea. Ca tânăr antrenor de lot, mi-a fost un preţios confident”. (Nicolae MĂRĂŞESCU, fost secretar de stat în MTS)
„Îi datorez în principal încrederea nedezminţită pe care mi-a acordat-o pledând între puţinii, dar cu toată convingerea, pentru prezenţa mea în delegaţia României la JO din Japonia”. (Mihaela PENEŞ, laureată a J.O. de la Tokyo)
„Un om care a asigurat atletismului o statură robustă“. (Doina MELINTE, medaliată olimpică la Los Angeles)
