Sorin Grumuș este un cunoscut istoric militar și autor de cărți, distins cu importante embleme militare de onoare și de merit.
S-a născut la 22 februarie 1972, în Roman, județul Neamț.
Este absolvent al Colegiului Național „Roman-Vodă”, al Institutului Militar de Intendență și Finanțe „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu (secția subofițeri), al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Spiru Haret“ din București și al unui master la Facultatea de Filologie a Universității „Vasile Alecsandri“ din Bacău.
Lucrările sale de referință sunt: Istoricul Regimentului 14 Dorobanți Roman (2015), Istoria Militară a Orașului Roman (2 volume publicate în 2019), 1918. Album documentar, editat de Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț (2018), și Istoricul Bazei 95 Aeriană Bacău (2020).
Sorin Grumuș este preţuit şi admirat atât pentru virtuţile sale de cercetător conștiincios, pasionat, cât şi pentru nobilele sale însuşiri sufleteşti care-l fac îndrăgit de toți cei care-l cunosc.
– Ce vă doreați cel mai mult în copilărie?
– Fiind un mare „consumator” de carte, atunci când împrumutam cărți de la Biblioteca Municipală „George Radu Melidon” din orașul Roman, eram fascinat de un raft aflat la intrarea în sala de lectură, pe partea stângă, în care se aflau operele autorilor nemțeni. Îmi amintesc că, în mintea mea de copil, îmi doream ca într-o bună zi să fiu și eu acolo în calitate de autor de carte. De asemenea, abonat fiind la revista „Magazin istoric”, voiam să public și eu măcar un articol în acestă prestigioasă revistă de popularizare a istoriei care apare neîntrerupt din anul 1965. Au trebuit să treacă mulți ani de studii și cercetări, dar visul meu din copilărie a fost îndeplinit. Povestea merge mai departe…
– Cum a intrat istoria în viața dvs. și care sunt persoanele de la care ați avut de învățat cel mai mult?
– Am avut șansa ca în anii urmării cursurilor Școlii Gimnaziale „Carol I” din municipiul Roman să-l am profesor la disciplina istorie pe domnul Petru Rachieru. Un profesor devotat, care a fost și dirigintele clasei mele, și care a reușit să îmi insufle pasiunea pentru studiul istoriei încă din clasa a V-a, fapt pentru care îi sunt profund recunoscător. Am continuat pe un drum ascendent în studierea istoriei, prin urmarea cursurilor Colegiului Național „Roman-Vodă” din orașul Roman, o instituție de îvățământ elitistă, unde la disciplina istorie am avut-o profesoară pe doamna Valeria Andreiu. Studiile liceale au reprezentat pentru mine perioada marilor acumulări, concretizate și prin obținerea unor rezultate bune la Olimpiada județenă de istorie. În ceea ce privește orientarea studiilor mele către istoria militară, care a venit în timpul susținerii cursurilor școlii militare, și consilierea în elaborarea primelor lucrări, un merit deosebit a avut domnul comandor în rezervă profesor univ. dr. Aurel Pentelescu, personalitate a istoriografiei românești contemporane. Trebuie precizat faptul că în județul Neamț s-au născut două personalități ale istoriografiei contemporane: domnul prof. univ. dr. Ioan Scurtu, în comuna Dochia, și domnul comandor în rezervă dr. Gheorghe Vartic, în comuna Vânători, care, prin lucrările de istorie și istorie militară publicate, au adus o contribuție importantă la istoriografia română.
– Când ați știut că o să vă îndreptați spre o carieră militară?
– Am absolvit studiile liceale în vara anului 1990, într-o perioadă foarte dificilă pentru societatea românească, implicit pentru un adolescent care își căuta drumul în viață, preocupat de foarte multe întrebări, la care avea prea puține răspunsuri. Urmarea unei cariere militare, care să îmi asigure stabilitate, am considerat-o cea mai bună soluție, în contextul respectiv. După 33 de ani de activitate la structuri militare din patru garnizoane ale țării, la această dată sunt subofițer în rezerva armatei române.
– Aveți un model de istoric militar, un înaintaș pe care-l prețuiți?
– Am certitudinea că orice om are nevoie de modele și repere la care să se raporteze în viața personală și profesională. Din fericire, istoria noastră națională ne oferă un număr mare de personalități de excepție care și-au adus contribuția la realizarea marilor noastre deziderate naționale și/sau la dezvoltarea civilizației și culturii naționale și universale. Pentru mine, marele istoric și patriot Nicolae Bălcescu, liderul și ideologul incontestabil al Revoluției române de la 1848 din Muntenia este un astfel de model de urmat. Cu siguranță, nu există progres educațional fără modele și valori. Mai mult decât atât, consider că nu putem vorbi de valori fără tradiții. Un popor, pentru a rămâne ancorat în istorie, trebuie să producă valori universale. Poporul român a reușit de-a lungul existenței sale să producă astfel de valori universale în diferile domenii. Acest proces este permanent și numai prin educație se pot crea astfel de valori în viitor, în ciuda unui proces îngrijorător de decadență a societății contemporane.
– Vorbiți-ne, vă rog, despre preocupările actuale.
– Preocupările mele actuale se împart între organizarea, colaborarea și participarea la diferite activități cu caracter cultural-educativ de promovare a istoriei militare și tradițiilor armatei române, cu predilecție în rândul tinerei generații, și studierea și cercetarea documentelor din arhivele statului și arhivele militare, în vederea pregătirii expunerilor și publicării de articole științifice în reviste de specialitate. Vă fac cunoscut faptul că am în proiect în faza finală o lucrare de istorie militară dedicată operațiunilor militare desfășurate, în primăvara și vara anului 1944, pe frontul de la Culmea Pleșului de la Târgu Neamț și Valea Moldovei intitulată astfel: Lupte de apărare la est de Carpați: Culmea Pleșului și Valea Moldovei (aprilie-august 1944). Acest nou volum este prevăzut a fi lansat la începutul lunii mai 2026. În calitate de vicepreședinte al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Neamț „General de divizie Nicolae Rujinschi”, și președinte al Fundației „Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu” – Filiala Roman-Neamț, am în proiect o serie întreagă de activități realizate în colaborare cu diferite instituții de cultură, în vederea promovării personalităților militare și contribuției armatei române la îndeplinirea marilor deziderate naționale.
– Dați-ne exemple de bravi nemțeni, de lideri de pe meleagurile noastre care s-au distins prin curaj, prin viziune strategică…
– Lista personalităților militare care s-au născut în ținuturile nemțene și care s-au remarcat în războaiele noastre naționale, începând cu Războiul de Independență până la cel de-Al Doilea Război Mondial, este impresionantă. Amintesc doar câteva dintre acestea: colonel Gheorghe Alexandru Ruset-Roznovanu, general Nicolae Rujinschi, general Gheorghe Rujinschi, general Vasile Nădejde, maior Panait Donici, general Gheorghe Makarovitsch, general Nicolae Dăscălescu, general medic Nicolae Vicol, general Ernest Broșteanu, general Iacob Zadik, general Mihai Buttescu, general aviator Vasile Gavriliu, general Vasile Bărboi, maior Gheorghe Rășcănescu, colonel Raoul Halunga, căpitan aviator Lucian Toma.
– Ce nu poate sau ce n-ar trebui uita un istoric militar?
– Un cercetător al istoriei are datoria, pentru a nu se dicredita, de a nu fi partizan în evaluarea și descrierea unor evenimente istorice și de a reda cu acuratețe adevărul istoric.
– Ce vă place cel mai mult: să scrieți sau să le vorbiți oamenilor?
– Ambele variante de exprimare și-au dovedit viabilitatea de-a lungul istoriei omenirii. Ar fi interesant să ne amintim de marii oratori ai antichității și opoziția cu care a fost întâmpinată apariția scrisului. În ceea ce mă privește, rămân adeptul dictonului latin: „Verba volant, scripta manent” (Vorbele zboară, scrisul rămâne).
– Gheorghe Grigurcu, un cunoscut literat, spunea că a iubi trecutul înseamnă a te iubi pe tine. La fel crede și Sorin Grumuș?
– Cu siguranță. Mai mult decât atât: „Historia magistra vitae est” (Istoria este învățătorul vieții), după cum spunea Marcus Tullius Cicero.
A consemnat Violeta MOȘU
