Poetul, dramaturgul și publicistul Coman Șova a murit, astăzi, 10 ianuarie, la vârsta de 92 de ani. A învățat la Liceul „Petru Rareș” din Piatra-Neamț, între anii 1945 și 1948, apoi, la Școala Tehnică Silvică de la Roznov, pe care a absolvit-o în anul 1952. Mama sa, născută Bogdan, era originară din Humulești.
În anii 2015 și 2016, a participat, alături de soția sa, avocata Ana Diculescu, la Târgul de carte „Libris” de la Piatra-Neamț. Secretar general de redacție la „Amfiteatru”, „România liberă” și „Magazin”, Coman Șova a editat, în ultimii ani, „Bucureștiul literar și artistic”.
Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu” Neamț, împreună cu Editura TipoMoldova Iași, a organizat manifestările culturale „Coman Șova – 88“ (2021), și „Coman Șova – 90” (2023), care au marcat aniversările poetului și gazetarului la împlinirea vârstelor de 88 de ani, respectiv 90 de ani.
A fost student la actorie într-o serie cu Gheorghe Cozorici, George Constantin, Viorel Rebengiuc, Leopoldina Bălănuță, Constantin Rauțchi și coleg cu scriitori și jurnaliști renumiți.
«Chiar dacă-s născut în București, printr-o fericită întâmplare a mamei mele, care a venit, pentru puțin timp, în orașul de pe Dâmbovița, pentru a-l vedea pe tata, aflat în armată, eu sunt chiar din Piatra-Neamț. Mai exact, am stat până la 18 ani în Țărăncuța. Inițial, am urmat cursurile Liceului „Petru Rareș”, dar, la dorința tatei, m-am transferat la Școala Tehnică Silvică de la Roznov. Când am terminat școala, tot la dorința tatei, am plecat să dau examen la Institutul de Silvicultură din Capitală, însă eu voiam la filologie. Până la urmă, am ajuns la teatru. Am stat vreo două nopți în Parcul Cișmigiu, după ce am împărțit chiftele și prăjituri cu paznicii care m-au acceptat acolo. Într-una din zile, am cunoscut un băiat, mai târziu am aflat că-l cheama Constantin Rauțchi, care m-a întrebat dacă știu vreo poezie și dacă nu vreau să merg cu el la IATC. Am intrat și am fost repartizat la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu, primul artist al poporului. Colegii mei erau Cozorici, George Constantin, Rebengiuc, Leopoldina Bălănuță, Rauțchi… După trei ani, am renunțat la actorie, mă împrietenisem cu Fănuș Neagu, cu Băieșu, cu Labiș, cu Mandric, și am urmat Școala de Literatură. La Piatra-Neamț, am făcut parte din cenaclul condus de matematicianul Constantin Borș. Am scris și o piesă de teatru, „Până la cer fără scară”, care s-a chemat apoi „Iubesc pe al 7-lea. Comedie cu… Petreşti”, în care au jucat Florin Piersic și Rodica Popescu Bitănescu», declara Coman Șova.
Anunțul decesului său a fost făcut de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
«Între 1962 şi 1965 a ocupat postul de secretar literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din Bucureşti. Debutul său dramatic a avut loc în 1965, în revista „Teatrul”, cu piesa „Iubesc pe al 7-lea. Comedie cu… Petreşti”. Piesa a fost jucată pe mai multe scene din ţară.
După incursiunea în teatru, a intrat în presă ca secretar general de redacţie la revista „Amfiteatru” (1964-1972), unde, împreună cu Ion Băieşu, Fănuş Neagu şi Ştefan Iureş, a făcut parte din prima redacţie.
La „Amfiteatru” a fost coleg cu scriitori de seamă, precum Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Gabriel Dimisianu, Adrian Dohotaru, George Banu şi Dinu Kivu. În aceşti ani a mai publicat trei piese: „Nopţile lui Argus”, cu o prezentare de Fănuş Neagu, în „Scînteia tineretului”, „Ringul de dans” în România literară şi „Un salt de panteră” în Argeş. De asemenea, Coman Șova a fost secretar general de redacție la „România liberă”, redactor-șef adjunct la revista „Magazin” și comentator publicist la „România liberă”. A colaborat, printre altele, la publicațiile „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tomis”.
În 1979, a început să ruleze pe ecrane filmul „Ora zero”, al cărui scenariu îi aparţine. Acţiunea şi titlul filmului, care a fost foarte bine primit de public şi critici laolaltă, a fost inspirat de oamenii interesanţi pe care Şova i-a cunoscut îndeaproape în nopţile nedormite ale „Cronicii orei zero”.
În anii 1980 se remarcă prin apariţii lirice semnate Coman Șova. În 1980 a apărut volumul „Poeme”, trei ani mai târziu „Unul cu altul”, iar, în 1989, „Căderea fructului”. Ceva mai târziu, în 1996, Editura „Eminescu” a publicat volumul antologic „Nevoia de alb”, prefaţat de Nicolae Balotă. Cartea conţine atât poezii inedite, cât şi unele care mai fuseseră publicate, dar care suferiseră modificări, şi este împărţită în patru cicluri („Nevoia de alb”, „Citirea în vise”, „Sfera” şi „Starea de târziu”) şi se încheie cu ampla construcţie metaforică „Cercuri concentrice”.
Poezia lui Coman Şova a trecut graniţa. În 2010 a apărut în Germania, la editura Neue Literatur, volumul de versuri „Die Liebe ist mein Alltagskleid” („Dragostea este haina mea de toate zilele”). Volumul, în traducerea prof. dr. Ioana Crăciun, conţine poezii extrase din volumele publicate de Coman Șova în limba română.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!», este comunicatul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Violeta MOȘU
