*RECENZIE de autor prof. dr. Ofelia Huțul, artist vizual.
Trăiri sincere și o stare de frumoasă contemplare, percepute la nivel senzorial și care izvorăsc din admirația față de ilustrările unor ipostaze expresive ale naturii și-ale ființelor care o populează – ne subjugă imediat după ce pătrundem în Galeria de artă „Ștefan Dimitrescu” din Huși, în acest sfârșit de mai capricios. Din rame mai simple sau mai sofisticate, luăm contact vizual cu picturi remarcabile, în tonuri și nuanțe ce compun CULORILE PRIMĂVERII.
Prin mijloace diverse de expresie plastică și cu ajutorul elementelor de limbaj artistic bine cunoscute, 11 artiști ai penelului demonstrează publicului că sunt capabili să aștearnă pe pânze trăiri și sentimente transpuse în înalte valori expresive și-n efecte plastice diferite. Sunt rodul unor acumulări de experiențe, rod al unor evoluții artistice survenite cel mai probabil în urma efectuării unor cursuri temeinice urmate la Școala Populară de Artă din Piatra-Neamț, sub măiestra îndrumare a ilustrului profesor-artist Bistriceanu. Însuflețiți și de o frumoasă prietenie care-i face pe toți fericiți de succesele celorlalți, expozanții și-au etalat un evantai impresionant de tehnici, un registru amplu care pornește de la acuarelă, trece prin puterea uleiului și aroganța acrilycului pentru a ajunge la combinarea unor tehnici mixte care nu sunt la îndemâna oricui!
Astfel, ELENA CALOIANU dialogheză cu natura dinamic, cu pasiune efervescentă dar în mod firesc, așa cum o face când respiră. Ne seduc, din picturile ei, „Florile din iarbă”, apoi florile delicate de câmp sau picuri de galben pur, curat, care pot însemna aproape orice, nu numai parfumate frumuseți, ci și „stropi de căldură sufletească” ce par să izbucnească din prea plinul inimii creatoarei, dintr-o bogăție sufletească notabilă ce i se citește și-n priviri.
ILEANA CRĂCIUN, pentru amici CICA, transgresează stări diferite față de modelele sale pe care le transferă pe suporți cu un fel de religiozitate și, stăpânită fiind de-o vocație veritabilă, așterne pe chipurile create de ea expresivități cu totul aparte. De departe ne atrage privirile un „Portret al unei bătrâne din spital”, care ne uimește atât datorită unui desen riguros, bine construit, cât și datorită cromaticii prin care artista redă în chip fidel materialități felurite. Deopotrivă de atractive sunt și „Pădurea de mesteceni” sau „Florile soarelui”.
ECATERINA GANEA se remarcă printr-o emulație deosebită a temelor abordate care reprezintă ecouri ale lumii înconjurătoare, crâmpeie din universul vizibil recreat din care-i răzbat pacea și liniștea interioară. Elocvența din exprimarea artistică îi este bine cunoscută, „vedetele” tablourilor sale sunt ferm conturate, cu forța talentului nativ de care dispune cu prisosință. Astfel, copacii – „Străjeri ai munților” i se descriu în peisaje-compoziții prin tușe puternice, prin culori „tari”, modulate, peste cele plastice, rafinate, într-un contrast care face un spectacol curajos cum rar întâlnești.
În ceea ce îl privește pe GEORGE HUZA – putem observa faptul că acesta abordează arta dintr-o dublă perspectivă, atât al celui care livrează artă, dar și din perspectiva „consumatorului” care nu numai că admiră opere, dar se și folosește de acestea pentru a dezvolta, prin ele, terapii novatoare, îmbinându-și astfel, în chip fericit, profesia sa de psiholog cu aceea de plastician. Lucrările sale îi devoalează ființa interioară extrem de sensibilă, puterea de înțelegere, toleranța. Afirmă și prin compozițiile sale că, de fapt, „actele de dezvăluire ale unor vulnerabilități sunt acte de curaj” și, tocmai de aceea, de această dată, își prezintă în această expoziție de grup – suave acuarele, adevărate elevări spirituale, demonstrându-ne, o dată în plus, interesul său pentru tehnici artistice speciale, diferite, destul de dificile. Un „Colț cu vitraliu dintr-un edificiu”, o „Panoramă din centrul orașului Iași” care cuprinde și Biblioteca Centrală Universitară, expuse de artist, reprezintă adevărate provocări pentru orice pictor!
Deosebim apoi în ANA IVANOV un întreg univers de sensibilitate deconspirat prin bucuria neostoită de a picta cu har, prin bucuria împărtășirii culorii și al observației. În lucrările sale de artă se întâlnește lumea concretă cu visul, acestea constituindu-se în tot atâtea expresivități plastice care, de fapt, ilustrează stări de suflet. Grupaje de case redate cu un simț al echilibrului bine controlat, cu un armonic raport cald/rece – sunt tot atâtea documente care ilustrează spontan patrimoniul local.
CARMEN LUMINIȚA MAMINA recompune frumuseți imuabile, celeste, epurate de amănunte neesențiale, izvorâtoare de puritate și energii benefice. „Iriși” în culorile văzduhului, „Maci” sublimi sau piscuri de munți, sunt înnobilați de o mână iscusită, care, ici, colo, adaugă, uneori, peisajului, câte un trecător singuratic din dorința de a transmite privitorului nostalgia și frumusețea călătoriilor.
ELENA MARCOCI își organizează foarte bine spațiul pictural printr-un desen echilibrat, printr-o aprofundare a cromaticii dar și prin jocuri dinamice de tușe. Remarcabil prin contrastele puternice de culori, „Farul” care-i străjuiește o „Marină” cheamă privitorii din galerie, tot mai aproape! Pictura ei te poartă cu gândul spre tărâmurile unui Balcik închipuit, saturat de stilizări.
Dintre piesele de artă ale MARGARETEI NECULAI, ne captează privirea o „Natură moartă cu ulcică de lut”, de un decorativism tradițional românesc, dar ne oprim și-n fața unei străzi în perspectivă pe care circulă o trăsură, parcă din „Din alte vremuri” sau peisajul cu „Bărci la apă”, acestea toate ilustrându-i pasiunea și interesul pentru arta realistă.
„Sus avem inimile!” este dictonul de viață al artistului DANIEL OVIDIU STELESCU care nu-și trădează motto-ul și, cu inima spre Dumnezeu, realizează icoane pe lemn și diverse portrete în plan grafic, prin care ne face cunoscute „Trăirile din Sinaxar”. Virtuoz al zugrăvirii chipurilor, realizează „Portretul părintelui Pârvu” dar și altele, cu același talent nativ care îi este deja recunoscut! Înțelege să își vindece traumele dureroase prin artă, iar exemplul acesta de terapie prin culoare, este unul demn de a fi urmat!
În culori faste, prețioase, într-o metafizică a realului, ADRIAN TALAȘMAN sublimează extensii spațiale și amintiri sedimentate în propria-i afectivitate prin intruzionări cromatice gradate, în care se deslușesc cu ușurință căldura verii, frumusețea gospodăriilor românești luminate de soarele torid al verii și natura care, mereu se regenerează și dăruiește energii creatoare. Peisajele sale panoramice abundă de tușe realizate „în forță”, în tonuri curate, vii, împregnate de lirism, de frumuseți nepieritoare ce se transmit la nivel senzorial și privitorilor.
GABRIELA ELENA TIMOFTE oscilează între preferința spre pictura clasică și cea modernă sau contemporană, prezentând privitorilor picturi din ambele domenii. Abordează și portretul (chiar și al domnitorului Cuza), un gen care reprezintă o piatră de încercare pentru orice artist. Redă cu succes, de asemenea, flori și naturi statice sau peisaje: „Țărm cu bărci”, dar surprinde, deopotrivă și prin cubizări ale unor forme, ale unor chipuri, de exemplu, ale unor modele care o fascinează, sau ne atrage atenția prin modalități îndrăznețe de a pune culoarea pe vreun model oarecare din zodiac: „Leul”.
Vibrațiile diferite, dar toate, foarte puternice, ale spiritualității acestor artiști, împătimiți de iubirea pentru culoare, pentru pictură, reconturează, redimensionează preconcepțiile despre pictorii care își croiesc un destin artistic într-un mod propriu, în funcție de traseul fiecăruia, desigur, predestinat de către Divinitate și își împlinesc vocația în chei diferite, în universuri singulare, oferind publicului admirator oglinzi identitare.
