Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț – în parteneriat cu Protopopiatul Piatra-Neamț, Inspectoratul Școlar Județean Neamț și Liceul de Arte „Victor Brauner“ Piatra-Neamț – organizează evocarea „Preotul Gheorghe Verșescu – un pasionat monograf “. Evenimentul, înscris în cadrul proiectului „Să cunoaștem istoria județului prin memoria comunității. Oameni, locuri, fapte“, va avea loc vineri, 28 martie 2025, cu începere de la ora 12:00, în Sala Cupola.
Invitații acestei evocări sunt nepotul său, inginerul Vifor Verșescu, fiul avocatului Ștefan Verșescu, preotul Constantin Capșa (Biserica „Buna Vestire“ Sarata, Piatra-Neamț), preotul profesor dr. Mihai Gabriel Capșa-Togan (Biserica „Sfinții Voievozi“ Arămoaia, comuna Tupilați), preotul și poetul Dorin Ploscaru (Biserica „Sf. Treime și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“ Vaduri).
Întâlnirea va cuprinde momente muzicale susținute de pianistul George Țăranu, elev în clasa a XI-a la Liceul de Arte „Victor Brauner“ Piatra-Neamț, prof. coordonator Mariana Anghel. Moderatoarea manifestării va fi prof. Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii Județene.
Preotul Gheorghe Verșescu este autorul a trei importante scrieri documentare, realizate după sistemul propus de școala sociologică a lui Dimitrie Gusti și Traian Herseni: „Monografia comunei Tarcău, județul Neamț, cu 21 de clișee în text“ (1942), pentru care a primit mențiunea „Năsturel-Herescu“ din partea Academiei Române, „Mahalaua Valea Viei, Piatra-Neamț. Monografie istorică și sociologică, cu 21 de planșe în afară de text“ (1943) și „Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț“ (1971) – elogios apreciate nu numai de specialiști, ci și de publicul larg. „Monografia comunei Tarcău…“, a fost reeditată în anul 2005, la Editura Nona. Apariția volumului „Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț“, în 1971, se datorează fiului său Ștefan Verșescu, cadou pe care acesta i l-a făcut la împlinirea vârstei de 83 de ani. Preotul Gheorghe Verșescu s-a mai distins printr-o inimă caldă, cultura, îndrumarea oamenilor, îngrijirea sufletelor lor, asigurarea educației religioase fiind atributele sale esențiale.
Gheorghe Verșescu
S-a născut la 17 aprilie 1888, în satul Todirești, comuna Vascani, județul Suceava, ca fiu al preotului Ioan și al Ecaterinei Verșescu, de obârșie din satul Verșești, județul Neamț.
A urmat cursurile Școlii primare în satul natal și în Pașcani, iar apoi Seminarul Teologic de la Roman și Iași. A fost licențiat în teologie la Facultatea din București, în iunie 1911, ca șef de promoție.
S-a căsătorit cu Domnica, fiica preotului Gavril Danielescu, din satul Popești, comuna Farcașa, județul Suceava, la 30 decembrie 1912.
A fost hirotonit preot la 5 februarie 1913 și numit paroh la Valea Glodului, în județul Suceava.
Devine preot paroh la Parohia Tarcău, la 1 aprilie 1914, unde slujește timp de 13 ani, până la 15 aprilie 1927, fiind și învățător la școala din Tarcău. A ridicat împreună cu gospodarii satului Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial și o casă parohială.
Începând cu luna mai a anului 1927 a slujit, timp de peste trei decenii, la Biserica „Sf. Voievozi“ din Piatra-Neamț, de lângă Cimitirul Eternitatea, distingându-se și aici prin numeroase fapte vrednice, între care, la capătul unei asidue munci de documentare, cercetare și interpretare, i-a apărut, la Tipografia „Gheorghe Asachi“, „Mahalaua Valea Viei, Piatra-Neamț. Monografie istorică și sociologică, cu 21 de planșe în afară de text“ (1943).
Articolele sale au fost publicate în revistele: „Biserica Ortodoxă Română“, „Noua revistă bisericească“, „Crucea“, și în ziarele locale: „Reformatorul“, „Telegraful“, „Avîntul“.
Știa limba germană și limba ebraică, fiind cunoscător al scrierii și descifrării documentelor în limba slavonă.
A fost profesor de religie la Liceul de băieți „Petru Rareș“, la Liceul de fete (azi Colegiul Național „Calistrat Hogaș“), Orfelinatul de fete, și la Școala primară nr. 4 „Jean Théophile Raux și George Lalu“ din Valea Viei (azi Colegiul Tehnic Forestier).
A avut două fete: Iulia (Hălăucescu), pictoriță, și Elena (Actis), profesoară, și doi băieți: Mihai (contabil) și Ștefan (avocat). De la fiul Ștefan a avut doi nepoți: Vifor și Sanda.
În 1971, cu doi ani înainte de a părăsi această lume, i-a apărut cea din urmă scriere: „Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț“, grație fiului său, avocatul Ștefan Verșescu. Preotul Gheorghe Verșescu mai avea în manuscris: Istoria monografică a Mănăstirii Agapia și a Mănăstirii Bistrița, Istoria Cetății Neamțului, Monografiile orașului Târgu Neamț și comunei Todirești, locul său de naștere, și în pregătire, probabil, un roman: „Cornul de fildeș“.
A decedat la vârsta de 85 de ani și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea la 25 august 1973, cu un sobor de 14 preoți, între care cei mai mulți erau nepoții presbiterei Domnica.
Referințe
„Trecutul neamului nostru nu trebuie uitat și părăsit. Virtuțile înaintașilor deapururea să strălucească în memoria noastră și a urmașilor, ca un îndemn puternic la fapte mărețe și înălțătoare de suflet. (…) Alături de cărțile religioase, această monografie să stea pe mesele voastre, ca o mărturie dreaptă a vredniciei Tărcăoanilor din trecut și ca o chezășie a dragostei voastre de pământul strămoșesc, frământat cu sângele străbunilor“ – Gheorghe Verșescu, despre „Monografia comunei Tarcău, județul Neamț, cu 21 de clișee în text“.
„Monografia părintelui Gh. Verșescu cuprinde un bogat material despre Parohia Tarcău, Școala din satul Tarcău, Tarcăul în timpul războiului 1916-1918, Nouile așezări, Cooperativa Albina, Ocolul silvic Tarcău, Schitul Tarcău etc., precum și o monografie sociologică a comunei Tarcău, unde sunt reproduse mai multe date statistice, care oglindesc bine starea socială a comunei Tarcău din anul 1940“ – Nestor Camariano, despre „Monografia comunei Tarcău, județul Neamț, cu 21 de clișee în text“.
„Datorăm această bucurie, însă, nu unui autor încărcat de titluri, ci unui sacerdot de excepție, înnobilat de misiunea împlinită față de semeni, unui cărturar care a trăit pentru a se osteni ca întemeietor de cultură și ca reper de viață ecleziastică, devenind ctitor al multor înfăptuiri ce dăinuie peste vreme. Un adevărat înaintemergător, părintele Gheorghe Verșescu a fost și va rămâne, astfel, veșnic viu în inimile urmașilor acelora despre care a scris cu atâta însuflețire, înfățișându-le viața, portul, tradițiile, credința“ – prof. Gheorghe Bunghez, despre „Monografia comunei Tarcău, județul Neamț, cu 21 de clișee în text“ (reeditată).
„Mi se va obiecta că prea mult laud locuitorii acestui cartier. După descrierile făcute, ar reieși că sunt cei mai desăvârșiți oameni, că au ajuns perfecțiunea morală, ca sunt un popor ideal, afară de abaterile semnalate. Răspund. Nota unei colectivități n-o dă minoritatea, ci majoritatea. Aceasta imprimă obștiei calitățile ei specifice. Nu excepțiile croiesc drumul, ci regula deschide calea, pe care trebuește să se pășească. Că sunt și scăderi, s-a arătat la locul potrivit. Dar păcatele unora nu pot să mohorască însușirile populației unei întregi localități“ – Gheorghe Verșescu, despre „Mahalaua Valea Viei, Piatra-Neamț. Monografie istorică și sociologică, cu 21 de planșe în afară de text“.
„Cititorii autohtoni din raza orașului și a cartierelor vor putea afla multe date istorice din trecutul așa de încercat și de zbuciumat atât al așezărilor, cât și al ținutului. Celor cari vor aprecia străduința și osteneala depusă ani la rând le mulțumim, iar celor ce vor găsi lipsuri îi rugăm să ni le semnaleze ori să scrie o nouă monografie. Căci trecutul istoric al unui fapt sau eveniment poate fi reconstituit într-o nouă ipostază, dacă noi documente sunt descoperite. Descriind trecutul, după sumarele date pe care le-au avut la dispoziție, preocuparea noastră permanentă, în tot timpul scrierii acestei monografii, a fost și de a prezenta realizările contemporane față în față cu vestigiile aflate pe teritoriul așezării Peatra Neamțului“ – Gheorghe Verșescu, despre „Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț“.
„Monograful utilizează un stil sobru dar nu lipsit de căldură, mânuind sigur fraza și operând un discernămînt operativ al documentelor. El aduce un bogat material inedit, cules din arhive și din memoria oamenilor și își completează capitolele cu reproduceri elocvente din presa de epocă, pentru perioada interbelică. Fără a se lăsa antrenat de patriotismul local care duce la exagerare, el narează obiectiv și mai ales la obiect, fără a uita să facă însă mereu paralele între ceea ce a fost și ceea ce este astăzi Piatra-Neamț“ – Alexandru Arbore, despre „Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț“.
„Fiind de o mare modestie, tata nu-și sublinia nici calitățile și nici realizările cu totul remarcabile, care își păstrează valoarea și azi. Interiorizat, își consuma frământările, fără să ne spună ce-l preocupa și cu ce probleme se confrunta. (…) Știu că era mereu ocupat, mereu plecat de-acasă. Foarte des se ducea la Biblioteca orașului, sau la Arhivele Statului. Acolo se documenta pentru lucrările proiectate, dar era mereu ocupat și pentru că avea foarte multe atribuții, pe lângă îndatoririle obișnuite, din parohie, pe care nu le-a neglijat niciodată“ – pictorița Iulia Hălăucescu (fiică).
(Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț)
