luni, iulie 15, 2024
AcasăActualitateProfesorul Nicolae Teodorescu – 30 de ani de eternitate

Profesorul Nicolae Teodorescu – 30 de ani de eternitate

„… să nu uităm că începuturile se leagă strâns de munca și pasiunea lui Nae Teodorescu… ” (Radu Irimescu, „Nae”, Ceahlăul, 11 martie 1994)

Se împlinesc, luni, 4 martie 2024, 30 de ani de la trecerea în eternitate a apreciatului profesor Nicolae (Nae) Teodorescu, antrenor emerit, întemeietorul școlii masculine voleibalistice pietrene, președinte al Comisiei Județene de volei (1971-1992), membru al Comitetului federal al Federației Române de Volei. Nicio istorie a apariției și existenței acestui joc sportiv pe meleagurile noastre nu poate ocoli numele, activitatea și rezultatele sale.

Nicolae Teodorescu s-a născut la Fălticeni, la 24 noiembrie 1926, fiind absolvent al Liceului „Petru Rareș” și al Institutului de Cultură Fizică din București. A îndrăgit voleiul și i s-a dedicat cu pasiune, deși în anii tinereții mai practicase înotul și schiul.

Începând cu anul 1961, conduce secția de volei băieți a Școlii Sportive de Elevi din Piatra-Neamț (Ș.S.E.), punând bazele unei concepții moderne de joc la echipele de copii și juniori. Înființată la 15 noiembrie 1957, Şcoala Sportivă de Elevi din Piatra-Neamț funcționează ca secţie pe lângă Liceul „Petru Rareș”, până la 1 ianuarie 1969. Începând cu această dată, datorită creşterii numărului de grupe şi de elevi şcolarizaţi, se transformă, conform instrucţiunilor Ministerului Învăţământului, în unitate independentă. În anul 1977, la 8 ani după ce Şcoala Sportivă devine instituţie de sine stătătoare, se inaugurează noul complex al Clubului Sportiv Şcolar Piatra-Neamţ, situat în zona Obor. În această toamnă, la 15 noiembrie, se vor împlini 67 de ani de la fondarea Şcolii Sportive de Elevi, instituţie de învăţământ care în prezent poartă denumirea de Liceul cu Program Sportiv Piatra-Neamţ.

Iulie 1965: voleibaliști pietreni, dubli vicecampioni naționali

Se știe, nu există rețete pentru cum se devine un bun antrenor. Câteodată, nici talentul nu se lasă ușor descoperit. Iar ca să-ți demonstrezi aptitudinile trebuie, uneori, ani. E nevoie de perseverență, tenacitate, de muncă asiduă și complexă, de voință, de răbdare, de cunoștințe temeinice de specialitate, de efort fizic și intelectual.

Primele mari succese ale elevilor săi s-au consemnat în iulie 1965. Atunci, terenul de zgură al Școlii Medii „Petru Rareș” (înțesat de lume – vezi foto), a fost gazda întrecerilor turneului final din cadrul celei de-a XVI-a ediții a Campionatului Republican Școlar de volei. Între combatante, alături de pietreni, echipe similare din București, Timișoara, Constanța, Cluj-Napoca și Oradea. „De-a lungul celor cinci etape, echipele participante la turneul final s-au străduit cu acea ardoare specifică tinereții să-și învingă adversarele și să obțină titlul de cel mai bun. Au fost dispute vii, pasionante, care au cerut din partea tinerilor voleibalişti toate cunoştinţele tehnice şi multă, foarte multă stăpânire de sine”. (C. Căciuleanu, Steagul Roșu, nr. 3864, marți, 6 iulie 1965). Jucătorii gazdă vor titlul, vor împlinirea visului lor, dar partenera din meciul decisiv, Școala Medie nr. 10 Timișoara, este redutabilă. Jucătorii Constantin Ioan (căpitan), Liviu Șulea, Ozias Berman, Mircea Găleanu, Isac Mendel, Cristian Enea și Traian Notaru sunt învinși cu 3-2 și devin vicecampioni naționali. După ce au pierdut primele două seturi, le-au câştigat pe următoarele două, cedând în ultimul act la o diferenţă de 4 puncte, la căpătul unei dramatice lupte.

Câteva săptămâni mai târziu, la Toplița, elevii profesorului Nicolae Teodorescu repetă performanță, de această dată în întrecerea Campionatului Republican rezervat școlilor sportive de elevi. (Clasament: 1. Ş.S.E. Ploieşti – 8 puncte; 2. Ş.S.E. Piatra Neamţ – 7 puncte; 3. Ş.S.E. Sibiu – 7 puncte; 4. Ş.S.E. Bucureşti II  – 5 puncte; 5. Ş.S.E. Oradea – 4 puncte). (Steaua Roșie, nr. 176, 27 iulie 1965).

Aprilie 1976: Ș.S.E. Piatra-Neamț – campionă națională în întrecerea juniorilor I

Peste 11 ani, profesorul Nicolae Teodorescu formează o nouă echipă care, de această dată, obține cea mai înaltă performanță la nivel național: cucerirea, în premieră, a titlului de campioană a României, în întrecerea juniorilor mari, valorificând excelentele calităţi individuale, dar și o pregătire tehnico-tactică superioară. La turneul final de la Râmnicu Vâlcea, în seriile preliminare, pietrenii câștigă cu 3-1 partida cu Progresul București și cu 3-0 meciul cu Şcoala Sportivă Baia Mare, dar pierd cu 1-3 în faţa jucătorilor din Râmnicu Vâlcea. Cu un setaveraj superior, se califică însă în finală, învingând detașat, cu 3-0 echipa Şcolii Sportive nr. 2 din București. Din componența formației campioane făceau parte Ionel Căescu, Gheorghe Roșu, Viorel Roșioru, Florin David, Gigi Dumitru, Cristian Iacob, Viorel Mladin, Cătălin Călărașu, Vasile Creţu, Florin Bursuc, Sorin Dumitrache, Dragoș Dorofte. De atunci și până în prezent (au trecut 48 de ani), este singurul titlul naţional obţinut de voleiul pietrean masculin la nivelul juniorilor mari.

La momentul respectiv, profesorul Nicolae Teodorescu declara că a fost cel mai mare succes al carierei sale de antrenor: „De două luni de zile, pregătim această finală, cu antrenamente intense și jocuri de verificare serioase (în special cu Relonul). Succesul nostru trebuie pus în primul rând pe seama disciplinei și corectitudinii depline a tuturor jucătorilor, care s-au dăruit cu o ambiţie surprinzătoare chiar și pentru mine aspiraţiei de a cuceri titlul naţional. De peste 8 ani lucrez cu majoritatea jucătorilor de astăzi, din care doi sunt componenţi ai lotului de tineret (I. Căescu și V. Roșioru) și alţi doi sunt în lotul naţional de juniori (G. Dumitru și Cr. Iacob). Aș mai pune succesul nostru și pe seama nervilor tari ai băieţilor, care în câteva rânduri au răsturnat scoruri aproape imposibile. Astfel, în meciul cu Progresul București, eram conduși în setul al 4-lea cu 11-1 și am câștigat în cele din urmă cu 15-11! La fel, în finală, bucureștenii ne conduceau cu 10-1 în setul al treilea, set pe care l-am câștigat apoi cu 15-11”. (Ceahlăul, sâmbătă, 24 aprilie 1976).

Mai există o medalie de aur, câștigată de voleibaliștii de la C.S.Ș nr.1 Piatra-Neamţ, în 1988, însă în întrecerea juniorilor II. Şi această echipă, care-i avea în componenţă pe C. Cojocaru, S. Bărbuţă, R. Mușat, D. Romaniuc, R. Livezeanu, D. Băluţ, C. Furdu, C. Marin, a fost selecţionată și instruită o perioadă de timp tot de apreciatul tehnician Nicolae Teodorescu, după care a fost preluată de regretatul profesor Viorel Roșioru.

Înființează şi promovează în Divizia B echipa de seniori Viitorul Săvinești

La sfârșitul anilor 60, profesorul Nicolae Teodorescu pune bazele echipei de seniori Viitorul Săvinești (cunoscută ulterior sub denumirile de Relonul Săvinești, Fibrex Rifil Săvinești sau Volei Club Municipal-LPS), grupare susţinută financiar pe atunci de Combinatul de Îngrăşăminte cu Azot. Viitorul Săvinești participă în anul 1969, după câștigarea campionatului judeţean cu maximum de puncte (10 victorii şi doar trei seturi pierdute), la Bârlad, la etapa de zonă a calificărilor pentru accederea în Divizia B.

Reprezentanţii noştri au reuşit frumoasa performanţă de a se clasa pe primul loc, asigurându-şi dreptul de a participa la turneul final al calificărilor programat la mijlocul lunii iulie la Piatra-Neamţ. La Bârlad au participat 8 echipe, împărţite în două serii. În urma disputării jocurilor din serii, pe primele locuri s-au situat Viitorul Săvineşti şi Șoimii Buzău, care s-au înfruntat în finală. În urma unui joc de bună factură tehnică, victoria a revenit formaţiei Viitorul cu scorul de 3-0, ea devenind în felul acesta o principală pretendentă la un loc în Divizia Naţională B. În urma disputării a 4 jocuri la turneul zonal, Viitorul a pierdut un singur set în disputa cu Chimia Gheorghe Gheorghiu Dej, celelalte trei meciuri câştigându-le cu 3-0. Subliniem că la succesul repurtat, un merit deosebit au avut toţi jucătorii folosiţi (Ioan, Notaru, Bârlea, Iosub, Avarvarei, Mărgineanu), dar şi conducerile AS Viitorul şi Combinatului de Îngrăşăminte cu Azot (Ion Bocancea şi Gheorghe Dorobăţ), care s-au ocupat cu multă atenţie de această secţie. De asemenea, vrem să precizăm că o eventuală promovare în divizia B ar încununa cu succes o activitate de câţiva ani desfăşurată de profesorul Nicolae Teodorescu, cu băieţii în cadrul Școlii Sportive şi la Viitorul Săvineşti”. (N. H. Sorin, Ceahlăul, vineri, 4 iulie 1969)

Turneul decisiv de calificare în eșalonul secund al voleiului românesc are loc la Piatra-Neamț. La competiţie, alături de Viitorul Săvinești, participă Aurora Bucureşti, Independenţa Sibiu, Oţelul Galaţi, Petrolistul Câmpina şi Voinţa Târgu Mureş. Viitorul Săvineștia împlinește dorințele suporterilor săi și promovează, în premieră, în Divizia B.

Pe primul loc s-a instalat încă din prima zi a turneului, Aurora Bucureşti, a cărei promovare s-a conturat clar pentru toţi cei prezenţi la barajul de la Piatra-Neamţ. Locul al doilea a fost disputat de Petrolistul Câmpina şi Viitorul Săvineşti, care, înaintea ultimei zile a turneului acumulaseră fiecare câte 7 puncte (trei victorii şi o înfrângere în meciurile cu Aurora). În aceste condiţii, meciul direct, a fost o veritabilă finală. Au câştigat în cele din urmă tinerii componenţi ai formaţiei Viitorul cu scorul de 3-2 (10, 13, -4, -9, 14), după un meci de mare uzură fizică şi nervoasă, realizând astfel performanţa de a se califica în Divizia B de volei. A fost o partidă presărată cu numeroase momente de înaltă tensiune şi cu faze spectaculoase realizate prin contribuţia ambelor garnituri. Adresăm felicitările noastre profesorului Nicolae Teodorescu şi elevilor săi: Constantin Ioan, T. Notaru, D. Bârlea, D. Avarvarei, Gh. Mărgineanu, M. Iosub”. (Constantin Bostan, Ceahlăul, vineri, 25 iulie 1969).

În noiembrie 1995, profesorului Nicolae Teodorescu i-au fost acordate, post-mortem, titlul de antrenor emerit și Diploma de onoare a Federației Române de Volei, în semn de recunoaștere și încununare a întregii sale activități.

Violeta MOȘU; Foto: arhivele personale ale lui Ozias Berman și Ionel Căescu.

Treizeci de ani rodnici pentru volei (Alexandru Iacob, Ceahlăul, nr. 2348, 26 iunie 1982) Profesorul Nicolae Teodorescu activează de 30 de ani în sport: promovări – 9 voleibalişti în echipe divizionare A, 22 în Div. B., 8 în loturile naţionale din care 2 la tineret. A ajuns de 5 ori în finala Diviziei naţionale şcolare şi de juniori, obţinând titlul naţional în 1976. Făureşte şi califică în Divizia B actuala echipă Relonul. Şi-a adus contribuţia efectivă la construirea unor baze sportive în municipiul Piatra-Neamţ: Baza Liceului Petru Rareş, pârtia de schi Cozla, bazinul de la ştrand, sala CS Ceahlăul şi fostul teren Voinţa (Parcul central). Cu  echipa: Florin Florea, Răzvan Uţă, Cătălin Mangîţă, Laurian Florea, Dan Osaciuc, Mihai Creţu, Gabriel Lazarciuc, Sergiu Glafcea, Mihail Bogdan, Cătălin Crăciun (juniori II) a obţinut bronzul în turneul de anvergură de la Piatra-Neamţ. Sunt acestea doar câteva din izbânzile lui – o viaţă de om care îndeamnă la reflecţia: Dacă toţi cei ce activează în sport ar depune atâta suflet, pe ce treaptă s-ar afla sportul nemţean ? Să-i urmăm vrednicia…”

RELATED ARTICLES

Most Popular

Recent Comments