În amintirea Profesorului Petru Iftimie (1947-2021)

De fiecare dată când pleacă unul dintre oamenii care m-au îmbogățit sufletește, mă cuprinde un sentiment de teamă amestecat cu derută. Ceea ce-mi revine în amintire cu maximă intensitate, acum, când Profesorul Petru Iftimie nu mai e printre noi, este surâsul său binevoitor, blând. Era profund, autentic, dar mai presus de toate deținea un bogat fond afectiv. Când ne-am întâlnit pentru a-l omagia (sâmbătă, 2 iulie), am înțeles că viața sa a fost un cadou pentru noi toți.

Prima ediție a Memorialului „Prof. Petru Iftimie” la tenis de câmp, organizată în zilele de 1 și 2 iulie 2022, s-a desfășurat cu susținerea financiară a foștilor elevi și prieteni: Iustin și Nicolae Baciu, Valentina și Dan Baciu, Alexandru Ghilea, Ionuț Iordache, Ștefan Onica, Răzvan Verzea, Mugurel Irimia, Ștefan Nohai, Andrei Andronache, Ciprian Aursulesei și Mihai Colcer. Meciurile au avut loc pe cele două terenuri ale Școlii de Tenis „Petrodava” din Piatra-Neamț (str. Răsăritului, cunoscută ca „baza de tenis dintre mesteceni”) și au fost rezervate categoriilor de dublu feminin (nivelul 4) si masculin (nivelul 6,5).

În întrecerea feminină s-a impus perechea Valentina Baciu (Piatra-Neamț)/Anca Robu (Roman). La masculin, primele patru locuri au fost ocupate de Gabriel Hanganu/Costel Olarășu, Tudor Sandu/Andrei Mihuț, Octavian Costea/ Octavian Stan, Ioan Isciuc/D. Enache.

Valentina Baciu, mama foștilor jucători Iustin și Nicolae Baciu, organizatoarea competiției: „Petru Iftimie a fost antrenorul băieților mei mai bine de 15 ani. Datorită lui Petru Iftimie am cunoscut bucuria părintelui de campion. Această bază sportivă dintre mesteceni, inaugurată în urmă cu 10 ani, nu s-ar fi construit fără priceperea, ajutorul și experiența domnului profesor”.

Petruș Iftimie, fiul prof. Petru Iftimie: „Referitor la profesia sa, tata avea o disciplină și o rigurozitate a muncii în tot ce făcea. Mă bucur că, pe lângă creșterea și formarea unui mare număr de sportivi valoroși, tata a reușit să strângă și o frumoasă comunitate în jurul acestui sport”.

Claudia Iordache, mama fostului jucător de tenis Ionuț Iordache: „Domnul profesor ne-a format copiii adevărați oameni. Profesionalismul, dăruirea și puterea sa de muncă și-au spus cuvântul din plin”.

Prof. Ioan Isciuc (Roman): „Profesorul Petru Iftimie s-a dedicat acestui sport cu toată ființa sa. Tenisul a fost viața lui. Cu înalt profesionalism și cu dăruire a reușit să facă multe pentru Piatra-Neamț. De exemplu, această bază sportivă, la care și-a adus o contribuție însemnată”.

Prof. Olimpia-Magda Iftimie, soția prof. Petru Iftimie: Memento / „Când îmi scrii memoriile?”

„Ultimul lucru pe care-l fac înainte de culcare, noaptea târziu, înaintea unei dimineți cu liturghie – sâmbătă, duminica sau de sărbători – e să trec pe un pomelnic primul nume: Petru. Spre pomenire, la cei „ADORMIȚI”. Tocmai el, care nu poate fi nici măcar imaginat vreodată ca „adormit”! El, cel atât de vital, de viu! De vesel și optimist, mai ales dimineața, când, ca și primăvara, era întotdeauna atât de exuberant și plin de energie, de parcă se năștea din nou, în fiecare nouă zi!

Să vorbesc/scriu despre Petru Iftimie? Despre Petru al meu de vreo 38 de ani, omul cel mai statornic din viața mea? Cel care mi-a spus cu puțin înainte de a muri că vrea să fie întotdeauna cu mine, singurul care și-ar fi împărțit veșnicia cu mine? Singurul om care a rămas cu mine până la sfârșit și m-a acceptat, cu bune și cu rele, exact așa cum sunt…

Despre cine să scriu? Despre antrenorul de tenis emerit care a creat nu doar performeri, ci și caractere, despre profesorul care și-a dăruit tot sufletul lui imens copiilor cu care lucra? Venea acasă întotdeauna așa de încântat de ei, se bucura ca un copil de șotiile și farmecul personalității fiecăruia, pe care o prefigura deja cu o adevărată clar viziune, cu o adâncă știință a sufletului omenesc…Se pricepea la oameni, îi „citea”; eu spuneam că e intuitiv, fiindcă ajungeam inevitabil „la vorba lui”, dar era mai mult decât atât, avea un dar rar și foarte de folos…

Era bun, adică devenise atât de înțelept, încât refuza, pur și simplu, să se enerveze pentru greșelile evidente ale unora în trafic, pentru lipsa de prețuire a unor colegi mai tineri excesiv de pragmatici și foarte puțin dispuși să învețe ceva chiar de la sursa învățăturii: din experiența lui imensă de antrenor care „avea ochi” pentru valorile incipiente, tocmai pentru că n-a trecut cu ochii închiși prin viață și n-a pus niciodată valorile materiale pe primul plan!

A fost atât de discret – alt semn al unui caracter nobil! -, încât, dintr-un bun-simț exacerbat, a refuzat să apeleze la numeroșii lui buni prieteni medici pentru ajutor sau măcar pentru un sfat, cum i-am cerut eu când era la ananghie…Ce scria Rimbaud? „Par delicatesse/ J’ ai perdu ma vie”…!

Să scriu despre tatăl atât de grijuliu care și-a făcut ambii băieți Oameni, cel mare fiind datorită lui un cunoscut jucător de tenis și ulterior antrenor federal în Italia? Despre capacitatea de a ierta chiar când era grav nedreptățit și adesea foarte mâhnit din pricina atâtor veleitari, a invidiilor, a desconsiderării valorii de către cei mediocri, a oportunismului vulgar și sălbatic…

Nu, fiți fără grijă, nu o să scriu despre astea! Și știți de ce? Pentru că nu sunt Petru Iftimie. Nu-l reprezintă.

El este altfel. A fost și va rămâne. Omul deosebit, care, tocmai fiindcă este atât de special, n-ar suporta panegiricile. Laudele. Frazele pompoase.

Pe bună dreptate. Nu are nevoie de ele! Pentru el vorbesc…Faptele! Rezultatele. Performanțele. De nivel național și internațional. Era așa de fericit că i se cântase Imnul Național pe podium, pentru copiii lui învingători! Și sunt atâția care pot da mărturie pentru asta! Nu bârfele, nu calomniile, nu „vorbele de clacă”, nu răutățile. Ci faptele lui. Care vorbesc mult mai frumos decât oricine. Și, bineînțeles, decât mine.

Care voi continua să-l trec la ADORMIȚI pe cel mai viu dintre oameni!

Dumnezeu să-l ierte!”

Violeta MOȘU