Comemorarea profesorului Constantin Tomșa

Ziua de 18 iunie 2022 a marcat un moment inedit (după ştiinţa noastră) în viaţa spirituală a urbei. Comemorarea unui an de la plecarea la Domnul a cărturarului Constantin Tomşa şi slobozirea în lume a ultimului lui volum postum: „Împătimit de lectură. Cărţi şi autori”, vol. VI. Un eveniment creştinesc, de dragoste şi recunoştinţă (Îngăduiţi, vă rog, acest pleonasm!), provocat de doamna Viorica Scurtu care i-a fost alături autorului în ultimele decenii, susţinut de copiii lui, Delia-Carmen Tomşa-Holin şi Onest Tomşa, şi aplaudat de un număr considerabil de „împătimiţi de lectură”: profesori, scriitori, artişti plastici, gazetari, colegi de muncă sau de şcoală, prieteni vechi şi noi, profesionişti ai întâmplărilor publice, din Piatra-Neamţ şi împrejurimi…

Despre plurivalenţa personalităţii celui omagiat a vorbit pe larg doamna Mihaela Mereuţă, managerul Bibliotecii „G. T. Kirileanu”Neamț, care l-a evocat concludent pe animatorul cultural, publicistul, profesorul, istoricul şi criticul literar Constantin Tomşa.

Despre carte a glosat scriitorul Lucian Strochi, care a şi prefaţat volumul sub un generic epatant: „O carte paradoxală, unică, eroică, tragică şi exemplară”. Cartea, care a apărut înainte de împlinirea unui an de la trecerea în eternitate a autorului (29.06.2021), este semnul unei continuităţi a unui refuz faţă de o realitate ce ne pare adesea implacabilă – spune Lucian Strochi – iar autorul poate fi un cronicar fidel, consemnând un eveniment; poate fi judecătorul, mai aspru sau mai îngăduitor; poate fi martorul, implicat sau neutral; profesorul de limbă şi literatură română; filosoful; gânditorul; conştiinţa trează. Total de acord, inclusiv cu ideea că memoria prietenului nostru Constantin Tomşa ar putea fi cinstită de o placă comemorativă, un bust sau titlul de cetăţean de onoare post-mortem… Deşi cred că producerea unei opere esenţiale precum Un dicţionar al literaturii din Judeţul Neamţ îţi asigură în mod automat un loc în cultura naţională… Deşi cred că acolo sus, la auzul acestor ghiduşii, prietenul nostru zâmbeşte a râde…

Mircea ZAHARIA