Acum douăsprezece decenii, odată cu încercările de organizare ale corpului didactic din România, Corul Sindicatului Învăţământ din Piatra-Neamţ îşi înscria numele între primele apărute în ţară, activitatea sa prodigioasă făcându-l rapid cunoscut pe plan naţional.
În perioada de început, ansamblul coral de la Piatra-Neamţ a avut un susţinător de seamă în persoana lui Spiru Haret, considerat cel mai bun ministru al învăţământului din toate timpurile.
„Documentar, momentul înfiinţării corului, este ilustrat prin circulara nr. 985 din 9 aprilie 1902 (dosar 521, fila 107), emisă la 18 aprilie 1902, cu prilejul conferinţei generale a învăţătorilor din PiatraNeamţ. Portul naţional e obligatoriu pentru toţi învăţătorii, inclusiv coriştii”, după cum reiese din volumul „Vârstele cântecului”, autori Valentin Ciucă, George Grigorică, Teofan Macovei, apărut în 1972, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la înfiinţare.
Întemeietorul corului a fost apreciatul învăţător şi revizor şcolar Gheorghe Nicolau (n. 1858, comuna Români-Neamţ – d. 1925, Piatra-Neamţ), director al Şcolii primare de băieţi nr. 3 din cartierul Mărăţei, astăzi Şcoala Gimnazială nr. 2, publicist şi deputat de Neamţ, personalitate marcantă a vieţii culturale de la noi.
Cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la înfiinţare, în 1972, publicul pietrean a urmărit patru spectacole corale, la care şi-au dat concursul, în afară de formaţia sărbătorită, alte douăsprezece grupări corale şi camerale din şapte judeţe ale ţării (Arad, Bacău, Botoşani, Brăila, Iaşi, Ploieşti şi Târgovişte), între care se remarca prezenţa prestigiosului cor al Filarmonicii de Stat din Iaşi „Gavriil Muzicescu”.
„Desfăşurate la Casa de Cultură a Sindicatelor, manifestările au programat, în deschidere, un simpozion cu tema Rolul educativ al muzicii corale româneşti. Au susţinut comunicări prof. univ. George Pascu, prof. Dora-Maria David, prof. Vasile Vasile, prof. Theodor Macarie, prof. Petru Cazacu şi prof. George Grigorică. Iubitorii muzicii corale au cinstit bogatele tradiţii artistice ale formaţiei pietrene, rezultatele de valoare înregistrate în cadrul mişcării artistice de amatori. (…) Cuvinte calde, emoţionante, aprecieri elogioase au rostit şi Elena Sprânceană şi Teofan Macovei, vechi membri ai corului sărbătorit”. (Ziarul Ceahlăul, sâmbătă, 8 aprilie 1972).
• George Grigorică, dirijorul cu har
Născut pentru muzică, dirijorul George Grigorică ştia să spună totul din priviri. Profesor de excepţie, un excelent artist cu har, care ştia cum să îndrume, ştia ce să dea coriştilor ca să poată deveni ei înşişi artişti, acesta s-a bucurat de aprecierea unanimă a elevilor şi a cadrelor didactice.
„În anul 1963 am preluat corul în mod oficial, dar am fost şi eu corist, la vocea de bariton, începând cu anul 1960. Apoi, din 1962 am început să dirijez, alături de profesorul Constantin Alexandrescu. Ani de-a rândul, Corul Învăţătorilor din Piatra- Neamţ a fost prezent la majoritatea manifestărilor artistice desfăşurate atât pe plan local, cât şi în ţară”. (Ziarul Ceahlăul, Irina Nastasiu, luni, 13 mai 2002).
Om de cultură cum rar mai găseşti azi, George Grigorică a trecut la cele veşnice în noiembrie 2018. El şi-a dedicat 42 de ani acestui cor. „Facem totul din plăcere”, spunea George Grigorică, după ce Corul Sindicatului Învăţământ a câştigat locul I la Concursul Republican al Artiştilor Amatori din 1971.
„Îi dăruiesc corului mult din puterea mea de muncă. Asta înseamnă pentru mine o şcoală, un exerciţiu larg al profesiunii. Dar mai ales un act de conştiinţă şi dăruire, un act de cultură, pe care fiecare dintre cei o sută de oameni îl desăvârşesc fără a fi necesar să-şi explice asta. Am închegat împreună o formaţie corală care nu trece neobservată”. (Ziarul Ceahlăul, Viorel Tudose, marţi, 11 mai 1971)
În 1992, la 90 de ani de la înfiinţare, în cadrul festivităţilor omagiale, a fost organizat un concert coral la care au participat ansamblurile: Voces Bucovinae din Suceava, Pastorala din Focşani şi Semănătorul din Bieşti, Orhei (Republica Moldova). Tot atunci, corul a primit numele reputatului compozitor şi folclorist nemţean Gavriil Galinescu. „Funcţionând sub egida Sindicatului Învăţământ Neamţ, Corul Gavriil Galinescu poartă cu sine tradiţia unor generaţii întregi de dascăli, iubitori de artă şi popularizatori de acte culturale”.
La 26 mai 2002, Teatrul Tineretului a găzduit concertul omagial dedicat unui VEAC de la înfiinţare. Înainte cu o zi, la Consiliul Judeţean a avut loc o întâlnire de suflet între foştii şi actualii corişti. Au fost invitate corurile George Enescu (Botoşani), Camerata (laşi) şi Atheneum (Bacău). Cu aceeaşi ocazie, a apărut şi monografia corului „Gavriil Galinescu”, intitulată „Să-ţi rămână bucuria…”
„Aceasta este cea de-a patra monografie a Corului Învăţătorilor din Piatra-Neamţ, cuprinzând date inedite, fotografii de arhivă, amănunte legate de activitatea corului, de-a lungul vremii”. (Ziarul Ceahlăul, Irina Nastasiu, luni, 13 mai 2002).
Într-o zi fatidică, această baghetă va cădea, spunea, premonitoriu, profesorul Grigorică, în această ultimă monografie care poartă semnătura sa. Cine oare va veni să o ridice?, se întreba neuitatul profesor.
• Amintiri, amintiri…
„I-am revăzut adesea pe cei o sută. Pe scenă; altcum. Celor mai mulţi nu le vine întotdeauna la îndemână să plece de acasă, la repetiţii. Dar o fac. Între ei sunt mulţi învăţători sau profesori pensionari care cântă de prin 1930. Teofan Macovei, Ioan Crăciun, Gheorghe Şerban, Constantin Cuciuc, Gavril Chiţu sunt doar câteva nume. Participări la numeroase spectacole, concursuri tradiţionale… Un repertoriu foarte bogat, bine ales” – jurnalistul Viorel Tudose.
„…este vorba de bătrâna Moldova, de frumosul şi pitorescul Piatra-Neamţ de care mă leagă atâtea amintiri încă din anii copilăriei, de corul cadrelor didactice din acest oraş de munte şi pe deasupra de faptul că dirijorul corului este fostul meu student George Grigorică, pe care-l stimez şi preţuiesc pentru strădaniile sale şi pentru rezultatele artistice obţinute” – D. D. Botez, maestru emerit al artei.
„Corul Gavriil Galinescu este o dovadă vie că truda înaintaşilor noştri nu a fost în zadar, mai mult decât atât, a devenit el însuşi o valoare şi un exemplu pentru generaţiile viitoare” – prof. univ. dr. Cristian Misievici.
„A fi într-un asemenea cor e, deopotrivă, o onoare şi o bucurie. E ca şi cum tu, simplu cetăţean din Cetate, eşti solidar cu ceilalţi, iar vocea ta adăugată celorlalte devine cântec” – prof. Lucian Strochi.
„Aici era a doua familie a mea. Aici am cules ropote de aplauze la scenă deschisă, aici am cunoscut satisfacţia muncii împlinite şi tot aici s-au cimentat prietenii ce mai dăinuie şi astăzi” – învăţătoarea Elena Sprânceană.
„Corul Gavriil Galinescu este oaza noastră de linişte, clipa de regăsire spirituală. Momentele petrecute împreună ne-au încărcat sufletul şi ne-au dat puterea de a merge mai departe” – învăţătoarele Elena Amariei, Monica Cosma şi Anişoara.
Violeta MOȘU; Foto: arhiva personală a prof. Silvia Vais.
