Clădirea Casei Naționale „Regina Maria”, care în prezent găzduiește Atelierele de producție ale Teatrului Tineretului, situată pe strada Unirii din Cartierul Precista, a fost inaugurată la 26 mai 1929. Festivitatea de deschidere s-a făcut în prezenţa scriitorului Eugeniu P. Botez (cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart), a generalului N. Negreanu şi a lui Octav Lăzărescu, reprezentanţi ai Centralei Caselor Naţionale. Preotul Constantin Matasă a fost secretar, după care a îndeplinit funcția de preşedinte al acestui aşezământ de cultură.
Localul a costat aproape un milion de lei și s-a construit într-un singur an cu sprijinul Centralei Caselor Naționale și prin strădania preotului Constantin Matasă, în colaborare inimoasă cu D-nii General Gh. Dragu, Colonel A. Fotin, L. Mrejeriu, L-t Colonel C. Ionescu, Gh. Stan, Eugenia Popovici și V. Șoarec, membri în comitet[1].
Instituţia era o sucursală a Centralei Caselor Naţionale, înființată în iunie 1919 la Bucureşti din iniţiativa generalului I. Manolescu şi a profesorului universitar Gheorghe Ţiţeica. Punerea pietrei fundamentale a acestei clădiri a avut loc la 14 mai 1928.
Încă din 1919 s-a înfiinţat în oraşul nostru Casa Naţională «Regina Maria», care a lucrat până în 1922 în barăcile făcute de armata rusă, pe str. Col. Roznovanu. Lipsa unui local propriu a făcut ca activitatea acestei instituţii să mai slăbească până în 1926, când s-au organizat o serie de şezători populare într-o sală închiriată în acest scop. Şezătorile acestea, care au continuat şi în 1927, unde, cu multă căldură, au contribuit îndeosebi câţiva profesori secundari din localitate, au avut un frumos succes. Anul acesta comitetul s-a preocupat numai de grija, de a construi un local propriu, fără care e greu de lucrat.
În ziua de 14 mai 1928 s-a săvârşit solemnitatea punerii pietrei fundamentale pe un loc anume cumpărat în str. Lt. Gh. Bădărău No. 5. Localul va cuprinde o sală de conferinţe cu o scenă încăpătoare, o sală pentru bibliotecă, una pentru cancelarie şi două camere de serviciu, despărţite de un antreu şi un vestiar. Pe peretele de la intrarea principală se va aşeza o placă de marmoră cu numele ostaşilor – originari din acest oraş căzuţi în războiu. Construcţia va fi gata – pe dinăuntru – până în toamna acestui an, aşa că, începând de la iarna viitoare, Casa Naţională îşi va relua activitatea în localul ei propriu.
Casa Naţională «Regina Maria» este condusă de un comitet compus din D-nii: General Gh. Dragu, preşedinte, Colonel A. Fotin, vicepreşedinte, D-na Eugenia Popovici şi D-nii Leon Mrejeriu, Vasile Şoarec, Maior C. lonescu, Gh. Stan, E. Dandescu membri şi Preot C. Matasă secretar. Sunt în total astăzi 20 de membri fondatori şi 200 activi. Această utilă instituţie este ajutată cu dragoste de mulţi oameni de inimă deprinşi să muncească şi pentru alţii nu numai pentru ei. Un concurs efectiv l-a dat îndeosebi D-l Leon Mrejeriu prin stăruinţa căruia s’a căpătat o subvenţie de 20.000 lei dela Ministeml Instrucţiunii Publice şi lemnul necesar dela Ministerul de Domenii[2].
Printre cei care au conferențiat de-a lungul existenței acestui edificiu cultural s-a numărat și gânditorul Nichifor Crainic. Prelegerea sa, despre cugetarea estetică a domnului Nicolae Iorga, a fost ținută duminică, 17 mai 1931. Orașul nostru i-a lăsat o „extrem de bună impresie, fapt care l-a determinat să-și aleagă drept loc de odihnă pentru la vară, unul din centrele de pe Valea Bistriței.
Din frumoasa și instructiva sa conferință, spicuim pentru cititorii noștrii câteva idei. Opera profesorului Iorga, spunea domnul Crainic, e vastă, se poate spune unică în lumea întreagă. Istoria, teatru, ziaristica, nimic n-a scăpat acestui titan al culturii românești. Partea cea mai importantă din opera sa e însă concepția despre lume și viață în genere și despre artă în special, care e și subiectul conferinței de față. Domnul Iorga, nu este un filosof în sensul clasic al cuvântului, cugetător în genul lui Platon, Aristotel și Plotin. El e un dușman al filosofiei abstracte izolate de viață. Concepând cugetarea intuitivă, legată strâns de viața ce curge veșnic, el se apropie mai mult de filosoful francez Henri Bergson. Domnul Crainic, alege ca punct central al întregii filosofii iorghiste-filosofie neformulată în canoane fixe, cartea «Cugetările unui om ca oricare altul»(…)
La sfârșitul conferinței, domnul Nichifor Crainic a fost sărbătorit, de asistență, în toată puterea cuvântului. I s-au recitat poezii din «Darurile pâmântului», i s-a cântat «mulți ani trăiască», a fost viu felicitat, iar domnul colonel Ionescu i-a ținut un scurt și însuflețit cuvânt[3].
În această clădire a funcționat, între anii 1934 și 1960, Muzeul Arheologic Piatra-Neamț, fondat de preotul Constantin Matasă, după care imobilul a intrat în proprietatea Teatrului Tineretului, cu utilitate de atelier de producție.
În 2018 exista un proiect de reabilitare, consolidare și reamenajare a Atelierelor de Producție ale Teatrului Tineretului (Ateneul Popular „Constantin Matasă” – un nou spațiu destinat iubitorilor de teatru), inclus pe lista obiectivelor de investiții de importanță județeană.
Elementul de originalitate ar fi acela al împletirii în mod firesc al tradiţiei cu inovaţia: tradiţia reprezentată de vizionarul Constantin Matasă, care a militat pentru educarea maselor populare, cu inovaţia pe care noile mijloace de teatru comunitar şi documentar o propun pentru a cataliza noi categorii de public din cartiere, din mici comunităţii, declarau reprezentanții Teatrului Tineretului.
Violeta MOȘU
[1] Preot C. Matasă, Călăuza județului Neamț, Editura Cartea Românească, București, 1929, p.36.
[2] Ziarul Avântul, 21 mai 1928, p.2.
[3] Ziarul Avântul, 21 mai 1931, p.1.
