Profesorul de matematică Gheorghe Amaicei, fost președinte al Asociației Învățătorilor din Neamț, a murit sâmbătă, 31 august, la vârsta de 86 de ani. Om și dascăl de o aleasă structură intelectuală şi morală, Gheorghe Amaicei a redat Asociaţiei Învăţătorilor cele două imobile în care a funcţionat aceasta și a inițiat reeditarea revistei „Apostolul”, publicație a cadrelor didactice din Neamț.
Distinsul dascăl a fost un reper pentru învăţământul nemțean şi un mentor pentru numeroase generaţii de elevi.
„Profesorul Gheorghe Amaicei s-a născut la 28 martie 1933, la Cracăul Negru, comuna Crăcăoani și a absolvit Școala Normală de Băieți „Gheorghe Asachi“ din Piatra-Neamț și Facultatea de Matematică din Iași. A fost profesor la Școala Medie Bicaz și Școala Nr. 3 Piatra-Neamț, cariera fiindu-i încununată de succese profesionale: grade didactice (II și I), titlul de profesor evidențiat, președinte al Comisiei Județene pentru Organizarea Olimpiadelor Școlare.
A lucrat ca metodist la Casa Corpului Didactic, a fost colaborator al revistelor „Gazeta de matematică“, „Preocupări didactice“, „Cărți matematice“ și „Apostolul“. Alături de dr. Gheorghe Iacomi, a înființat Asociația „Prietenii Ceahlăului“ (1980). După 1989, împreună cu alți învățători, a căutat prin arhive, a adunat acte, a întocmit dosare și a reînviat Asociația Învățătorilor din județul Neamț, redobândind cele două imobile ale dascălilor din Piatra-Neamț. Din 1995, timp de 18 ani, Gheorghe Amaicei a condus Asociația Învățătorilor din județul Neamț”. (Constantin Tomșa, „Un dicționar al literaturii din județul Neamț“).
Cu ocazia împlinirii a 20 de ani (martie, 2019) de la apariția noii serii a revistei „Apostolul”, Gheorghe Amaicei a fost martor la lansarea propriului volum-album „Gheorghe Amaicei – Bădia Ghiță, o viață de dascăl… și nu numai” de Mihail Apăvăloae. Lucrarea, în care este prezentată pe larg activitatea sa, a fost dedicată memoriei învățătorilor nemțeni de altădată.
„Luând în considerație preocupările acestui fiu al Crăcăoanilor, atât înainte, cât și după pensionare, putem afirma că profesorul Gheorghe Amaicei este o adevărată personalitate a meleagurilor nemțene. (…) Considerăm că merită cu prisosință să-i recunoaștem vocația de DASCĂL, să ne „molipsim” de perseverența și tenacitatea sa, să-i apreciem toate calitățile morale de excepție”, spunea, în cuvântul introductiv, Mihail Apăvăloae, autorul cărții.
De curând, profesorul Amaicei a participat la vernisajul expoziției prietenului său, profesorul Gheorghe Vadana.
Trupul neînsuflețit al profesorului Gheorghe Amaicei va fi depus la capela Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” – Gară. Slujba de înmormântare va avea loc joi, 5 septembrie, cu începere de la ora 11:00.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Condoleanțe familiei îndoliate!
Violeta MOȘU
„Nu este meserie mai frumoasă decât să fii „grădinar” de suflete umane” – Ina Guțu
„Îndrăgostit de munți și de natură, de prisaca de care îngrijește cu dăruire și la această vârstă, Bunicul Gheorghe a dedicat aproape jumătate de secol copiilor cărora a încercat să le cultive pasiunea pentru cifre.
„Am fost director adjunct pe vremea când s-a construit Școala nr. 3 din Piatra-Neamț. Profesor am fost 47 de ani, iar la această școală, de care m-am legat strâns, am fost profesor 37. Nu este meserie mai frumoasă decât să fii „grădinar” de suflete umane. Să stai între cei mici și să îi vezi cum se ridică și cum vor să meargă în viață”, îmi povestește, cu emoție în voce Bunicul Gheorghe, după o scurtă plimbare prin centrul orașului Piatra-Neamț, ajunși în fața școlii, într-o zi de sfârșit de februarie.
Caracterizat de o eleganță specială, cu ochi sclipitori și chip blajin, peste care zâmbetul larg nu te lasă să rămâi fixat pe ridurile adunate în cei aproape 85 de ani, Bunicul Gheorghe este un tânăr încremenit în timp. Doar părul cărunt și mersul puțin încetinit, îl trădează.
„Îmi plac toate anotimpurile. Iarna stau mai mult acasă, îmi pun hârtiile la punct. Primăvara, un anotimp extraordinar când se trezește la viață și natura și atunci parcă întineresc și eu. Vara mă țin mai mult de apicultură, un hobby al meu. O viață mai organizată ca la albine nu am mai văzut nicăieri. Acolo este perfecțiune, când merg și deschid un stup uit de absolut toate. Toamna este cel mai frumos, când urci pe munte. Chiar dacă îți dă o anumită nostalgie, e un anotimp foarte frumos”, spune domnia sa”.
