Despre vizitele lui George Călinescu (critic, istoric literar, personalitate enciclopedică a culturii și literaturi române, autorul inegalabilei „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”) în județul Neamț aflăm de la regretatul profesor Traian Cicoare, în cartea „Oameni, locuri și comori spirituale din ținutul Neamț”. Iată câteva mărturii-document dedicate construcției uriașului baraj care a zăgăzuit Bistrița, consemnate de academician la 5 aprilie 1958:
„În scopul de a reface pe căi practicabile drumul lui Creangă de la Pipirig la Broșteni, pornim din nou la Piatra și, de aici, pe Valea Bistriței, la Bicaz. Vedem colosalele lucrări ale barajului, aducerea cimentului în furgoane – automobile speciale, deșertarea lor mecanică la locul de malaxare, transportarea pe vagonete lungi a căldărilor cu beton la locul trebuitor, ridicarea lor cu un clește de către scripetul unui funicular, care îl trece fulgerător pe partea cealaltă a Bistriței, unde se toarnă un pilon. Suim apoi, făcând un ocol printr-o vale laterală, mai în susul apei, de unde priveliștea e divină, urmărim valea ce se va inunda, schimbând geografia locului și transportând o parte din toponime din lumea realului în aceea a legendei. Călătorim anticipat pe fundul apelor. Plutele alunecă domol pe Bistrița. Dormim la Schitul Durău, în a cărui biserică descoperim picturi de Tonitza. Ceahlăul se ridică printre brazi ca un palat hugolian, cu interminabile turele și ascuțișuri. E Pionul, muntele sacru al mitologiei lui Gheorghe Asachi. Bem schinduc, un rachiu de afine, cu lămâie și o umbeliferă cu gust de leuștean (Conioselinum Fischeri). Dimineața, Ceahlăul a dispărut cu totul în ceață, lăsându-ne într-o vale comună”.
Cu un an înainte, George Călinescu scria: „Piatra-Neamț, pe râul clocotitor Bistrița, și în perspectiva munților dominați de Ceahlău, nu departe de Bicazul în care se construiește marea hidrocentrală, e notabilă prin Biserica Sfântul Ioan, ctitorie din 1497 a lui Ştefan cel Mare, într-un stil ogival compact, fără perforații, singurul ornament sobru fiind două bande de arcade în partea de sus a zidurilor din piatră de râu de mortar. Un turn zvelt, octagonal, pe soclu patrulater, apără ca o suliță această mică fortăreață sacră”.
În anul 1958, același oaspete nota: „Drumul către Piatra-Neamț, prin Bălțătești, Oșlobeni, urmează printre valuri mari de dealuri. În fund apar munții vineți. Autobuzul ne pune ca pe jupâneșica Malca (pasagera lui Moș Nichifor Coțcariul, celebrul erou literar al lui Ion Creangă) din Piatra. Oraș cu clădiri frumoase. Pe un deal către care, ca pe Râpa Galbenă din Iași, urc pe trepte de piatră, clopotnița pătrată jos, în sus octagonală și în apropierea ei Biserica fără turlă Sfântul Ioan, zidiri ale lui Ştefan, ultima din 1497-1498, cealaltă numită în pisanie «cămpănare» din 1499…”.
George Călinescu va veni din nou la Piatra-Neamț în septembrie 1962, se pare pentru ultima oară. Curând s-a îmbolnăvit și, la 12 martie 1965, a plecat în călătoria cea fără de întoarcere. (Traian Cicoare, „Oameni, locuri și comori spirituale din ținutul Neamț”).
Violeta MOȘU
