Țuca Toncu, profesoară de limba engleză la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” și Școala Gimnazială „Elena Cuza” din Piatra-Neamț, a lansat, la începutul lunii iunie, al treilea său volum. Intitulat Intermezzo pentru regăsire, acesta este semnat cu pseudonimul literar Nicoleta Nistoreanu. Bineînțeles, prima mea curiozitate s-a îndreptat spre aprecierile autoarei despre acestă lansare.
– Recent, ați lansat a treia dvs. carte. Cum trăiți aceste evenimente?
– Emoții în fața unui asemenea eveniment există de fiecare dată, dar ele diferă de cele pe care le-am trăit în aprilie 2017 la lansarea primei mele cărți, Realitatea mea neinventată, în cadrul Simpozionului Internațional „Tristan Tzara” și Cultura Dada, organizat în orașul nașterii poetului, Moinești. Fiind vorba de un nou roman – Intermezzo pentru regăsire -, alt loc de lansare, alți organizatori, și manifestația a fost total diferită și a avut alt impact asupra mea.
– Un scriitor trebuie să-și propună să rămână în memoria timpului?
– Cred că fiecare scriitor – fără falsă modestie – în subconștientul său visează la asta. Trăindu-mi tinerețea într-o epocă și maturitatea, în alta, cred că am privilegiul ca sfera de înțelegere a ceea ce a fost și este realitatea românească să fie mai cuprinzătoare.
– Ce reprezintă cititorul pentru dumneavoastră?
– Fiind eu însămi o cititoare pasionată și absolventă de filologie, cred că cititorul este esențial. Atunci când scrii ești tu însuți cu mintea, cu rândurile, cu vorbele tale. Dacă nu rezonează cu nimeni, nu oferă profunzimi, crâmpeie de viață reală, munca autorului e ca un fel de autorisipire. Când termin o carte, – nu în forma ei definitivă – apelez pentru o primă lectură la aceeași persoană și aștept cu sufletul la gură reacția ei de cititoare avizată.
– Ce ați dori să puneți în cărțile dvs. de peste 10 ani, ca întâmplări trăite, văzute?
– Lucruri reale, trăiri veridice care prin ceva ne pot schimba optica, percepțiile. Lucrez la o carte și acum, mai am două în minte și cred că realitatea e cea mai bună alegere, nu numai ca punct de pornire. Întotdeauna aud și observ mai tot ce se derulează în jurul meu.
– Cum credeți că putem păstra și pe viitor, într-o lume cu o viață atât de zbuciumată, interesul și dragostea oamenilor pentru literatură?
– Făcându-i pe cititori să se regăsească prin ceva în paginile citite, să simtă că ceea ce descoperă între cele două coperți e o lume vie, formată din emoțiile celui care a prezentat-o și emoția lui, a omului necunoscut, cu spiritul și sufletul lui.
– Vă place cotidianul? Vă delectează, vă inspiră, vă absoarbe, vă preocupă?
– Omul este prin excelență o ființă socială. Cotidianul mă atrage. Orice dialog inedit, chiar și o altercație ivită din senin în autobuzul super aglomerat cu care călătoresc dimineața, îmi pot da idei.
– E bine să tragi cu coada ochiului la real chiar când ți se întâmplă să fii cu mintea hăt, departe, în ireal?
– Realul m-a pasionat dintotdeauna. Chiar și când citesc îmi vin în minte diferite lucruri, un fel de dialog cu scriitorul, o altă variantă a unor lucruri prezentate în carte. Deocamdată nu mă pasionează lumile inventate sută la sută, umanul mi se pare fascinant.
– Ce are deosebit, spectaculos, activitatea creatoare, în general?
– Activitatea creatoare nu are nimic spectaculos. E ceva ce vine din interiorul tău, o muncă pe care o faci cu trăire, implicare, reveniri constante asupra textului și într-un final îți spui: „Gata, altfel, n-am să mai termin niciodată”. Mai nou, zilele în care nu pot să scriu, simt că au zburat în van pe lângă mine.
– Păstrați întotdeauna o amintire mișcătoare anilor tinereții? Cum vă revedeți?
– Lucrurile inedite pe care le trăim nu țin neapărat de o anumită vârstă. Tinerețea este fascinantă prin densitatea schimbărilor, descoperirile ei, trăirile mai intense, poate, hotărârile pe care trebuie să le iei și care te pot afecta în timp și, uneori, bulversa. Există și lucruri care nu se mai repetă în viață; o dată ești adolescent, o dată ești student la zi… Mă revăd cam același om, cu aceleași valori, poate mai puțin îndârjit, mai înțelept, mai bogat sufletește.
– Ce valori afirmă generația dvs.?
– În primul rând, respectul și cultul pentru muncă, ambiția de a ne depăși intelectual generația părinților și a bunicilor. Pentru mine și dorința de a ține pasul cu generațiile tinere, cu ce oferă cotidianul, de a găsi o logică în lucrurile ce ni se întâmplă.
A consemnat Violeta MOȘU
