Toată copilăria și adolescența mi-au fost înfrumusețate de imaginile care se succedau pe ecranul alb, de pânză, în sala cufundată în întuneric. Primul film l-am văzut la țară, la Căminul Cultural, când eram la gradiniță. Și acum îmi amintesc zgomotul scaunelor de lemn răsturnate de emoție. În primă fază, m-am speriat de obscuritate, dar cu timpul m-am obișnuit și totul a devenit din ce în ce mai frumos. Din 1981, cinematograful Cozla din Piatra-Neamț mi-a devenit a doua casă. Am fost la inaugurare, la „Talismanul toreadorului”, și, de atunci, ori de câte ori se ivea ocazia. Nu aveam bani, așa că toate sticlele și borcanele le valorificam la magazinul din spatele complexului Orion. V-a fost vreodată teamă că doamna „controloare” o să descopere că sticla-i ciobită și nu veți putea aduna banii de film? Mie da. De multe ori…
* Constantin Ifrim a plecat ultimul de la cinematograful Cozla
Constantin Ifrim a lucrat între anii 1959 și 1964 ca operator cinema la Sindicatul „Constructorul” de pe platforma Săvinești. După efectuarea stagiului militar, din 1966, timp de 14 ani, a fost operator șef și operator coordonator la cinematograful „Arta”, din localitatea Săvinești.
Din momentul deschiderii cinematografului Cozla din Piatra-Neamț, Constantin Ifrim a fost transferat ca șef operator la ambele săli (A+B). A ieșit la pensie în anul 2001, ultima funcție deținută fiind cea de administrator al cinematografului Cozla.
„Când am ieșit la pensie, s-a închis și cinematograful. În ultimul an, am fost singurul angajat. Spectatorii lipseau, bani de plătit utilitățile nu mai aveam, așa că am pus lacătul pe ușă. În perioada fastă a Cozlei, în funcție de titlurile filmelor, prin cele două săli treceau câte 800-900 de spectatori pe zi. Cele mai vizionate erau cele indiene, americane și coproducțiile franco-italiene. Și filmele românești aveau succes, dar și altele din țările socialiste. Primul film care a rulat la Cozla a fost producția spaniolă «Talismanul toreadorului». Pentru că se lucra în două schimburi, la Cozla eram 17 salariați. Organizam diferite acțiuni cu filmul românesc, întâlniri cu actori, cu Florin Piersic, cu fiul acestuia, cu Dan Spătaru cu ocazia filmului «Cântecele mării», cu regizorul Geo Saizescu… Era foarte frumos. Acum totul a ajuns o ruină. Era unul dintre cele mai moderne cinematografe din țară”.
Complexul cinematografic Cozla s-a dat în folosință la începutul lunii septembrie 1981 și dispunea, la vremea respectivă, de dotări de ultimă generație.
„Amplasat în cartierul Dărmănești, cel mai mare cartier muncitoresc al orașului, cinematograful dispune de două săli de spectacole, care vor funcționa concomitent: o sală mare, de 350 de locuri, destinată peliculelor curente pe ecran normal și cinemascop, și o alta, de 150 de locuri, destinată acțiunilor de cultură cinematografică. Dotările moderne (instalații de proiecție cu lămpi de xenon, instalații de redare a sunetului cu filtre de separație pentru diferite frecvențe, cabine de mixaj și traducere pentru peliculele netitrate, instalații de condiționare a aerului), asigură condiții excelente de vizionare a filmelor”. (Ceahlăul, 5 septembrie 1981)
Fostul director al Întreprinderii Cinematografice Neamț, Nicolae Topliceanu, a declarat că sălile de la Cozla s-au ridicat cu banii primiți de la Consiliul Popular Județean, iar Întreprinderea a returnat suma în cote lunare.
„S-a construit și dotat un cinematograf cu două săli, cum puține aveam în țară, parcă la Brașov mai era unul. Atunci am reușit să ne proiectăm și câteva încăperi pentru sediu la Cozla, pentru că nu aveam un spațiu adecvat. Primul administrator a fost Teodor (Titi) Melinte, iar ultimul Constantin Ifrim”.
Violeta MOȘU
