La dascălii mei mă gândesc întotdeauna cu recunoștință. Adesea mă încearcă un ciudat sentiment al vinovăției că nu le-am împlinit așteptările. Există educatori, dascăli, care intră în sufletul elevilor și rămân acolo pentru toată viața. Așa era și Grigore Ciucă, profesorul meu de limba și literatura română de la Liceul de Chimie. Un om de o sensibilitate deosebită, de o intensă vitalitate spirituală, dăruit, cu o privire pătrunzătoare, trăsături conturate ferm, bine legat, cu multă siguranță în gesturi. N-am să uit niciodată emoția pe care i-o simțeam în voce și lacrimile care i se prelingeau ușor pe obraji atunci când ne recita din Eminescu sau Alexandru Philippide.
Înainte de a ajunge la Liceul de Chimie din Piatra-Neamț (1971), a predat la Liceul „Ioan Slavici” din Panciu. Din 1991 a profesat la Liceul Tehnologic Economic-Administrativ, de unde s-a și pensionat. Timp de un an a fost și inspector de limba și literatura română.
În anul 1999, într-o emisiune difuzată la postul local de televiziune Tele M („Generația 2000”, realizator, prof. Daniela Nicoară), Grigore Ciucă spunea că a fi profesor înseamnă a iubi această profesie din toată inima.
„Consider, parafrazându-l pe un scriitor drag mie, Marin Preda, cu o formulă care practic pare uzată, dar întotdeauna își capătă un sens profund, că: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Iubirea presupune tinerețe. În momentul în care iubești puternic ceva, așa cum se poate iubi și profesia, înseamnă că rămâi, chiar și când ai părul alb, tânăr în sufletul tău. Deci, nu se poate face această profesie fără o tinerețe sufletească și o permanență a personalității tale în această tinerețe. Consider că, în viața mea, catargul principal a fost profesia. La întrebarea dacă ar fi s-o iau de la capăt, este foarte greu să răspund. Poate că m-aș racorda la profesiile cu bani mai mulți, deși, în mod sigur, mi-ar părea foarte rău, retrospectiv vorbind, dacă nu m-aș face profesor. În afară de o severitate ponderată, severitate pe care trebuie să o ai și cu tine, și cu pregătirea ta, pe care elevii să o accepte și să-i faci să o accepte, în mod sigur nu poți fi profesor fără să iubești și să înțelegi adolescentul. Este imposibil să faci această profesie fără înțelegerea vârstei și fără o iubire mare față de copii. Am avut puterea să dăruiesc și am dăruit din toată inima, dar nu am fost un profesor comod”.
În aceeași emisiune, Grigore Ciucă a povestit că unul dintre cele mai frumoase momente din cariera sa de dascăl s-a petrecut exact în anul în care a venit, prin concurs, de la Panciu la Piatra-Neamț.
„Eram nou în oraș și mă simțeam oarecum stingher. Întâmplarea face că după începerea anului școlar e ziua mea de naștere. Eram obișnuit să mi-o petrec cu prietenii. În anul acela m-am pomenit la ușă cu o elevă din fosta mea clasă de la Panciu. Am întrebat-o: „Ce-i cu tine aici?”. Mi-a zis: „Stați, mă întorc repede!”. Până m-am dezmeticit eu, în apartament a intrat toată clasa a XI-a. Fiecare elev avea o floare în mână. Au venit numai pentru trei ore ca să-mi spună: „La Mulți Ani!”.
Profesorul Grigore Ciucă s-a născut la 18 octombrie 1941, în comuna Curtișoara, județul Dolj. A decedat la 12 noiembrie 2001, la vârsta de 60 de ani.
„Mă rog cu lacrimi îngerului bun, care îi poartă sufletul către înalturi, să-i spună împăratului ceresc că, datorită domnului profesor Ciucă, nu am părăsit liceul, când nu mai aveam bursă, în ultimii doi ani (1980 și 1981)”. Acest fragment provine dintr-o scrisoare trimisă familiei îndoliate de Vasile Țăranu, absolvent al promoției 1981 de la Liceul de Chimie.
Prof. Adriana Zâna Ioniță a scris, după dispariția lui Grigore Ciucă, un articol răvășitor, pe care l-a intitulat „Mica plecare”.
„…De curând, mi-a fost dată o lecție de încredere în frumusețea ieșirii din scenă, lecție de înaltă demnitate și prețioasă luare-aminte. Într-un liceu urcat pe o colină (Liceul Auto), rece ca o temniță, dar încălzit de sufletele elevilor, a avut loc cercul pedagogic al profesorilor de limbă română din liceele urbei. E greu de închipuit mai mulți visători la un loc! Strâmtorați de aceleași griji, împovărați înainte de vreme, înnourați cu gândul la ziua de mâine, rămânem veșnic fascinați de vraja cuvântului pentru că „metafora e cea mai mare putere a omului… e ca un instrument de creație, pe care Dumnezeu l-a uitat în creaturile sale”, spune Ortega I. Gasset. Nimeni nu bănuia că ziua înghețată va sta sub semnul unei clipe regale.
În mod obișnuit, la întâlnirile noastre, profesorul Grigore Ciucă (Liceul Economic, Piatra-Neamț) lua cuvântul, dar acum prinse a vorbi grav, cu glas tremurător, despre un ultim cerc pedagogic, despre „mica plecare”. Lumina se adunase toată pe chipul său, liniștea se adâncea în vecinătatea cuvintelor, care căpătau conotații tulburătoare.
Un mare profesor de literatură, profesorul Grigore Ciucă, își lua rămas-bun de la noi, după 36 de ani dăruiți școlii.
O lecție de suflet, o demonstrație pe care o face laureatul (cu 36 de ani de trudă încununată cu lauri!). Aflat pe podium, execută încă o dată (dar cât de tulburător!) „numărul” său. Învecinându-se cu cerul prin albul aristocratic al frunții. Elegant, discret, a „ieșit din scenă”, însoțit de aplauze.
Meditez azi la paradoxul în care trăim: apostolatul nu are voie nici acum, la Răspântie, să întârzie, chiar dacă doare „mica plecare”… Este și acesta un tribut plătit memoriei. Astfel, întreaga dăruire se sanctifică, viața apostolatului se aureolează și este așezat, cu pietate, între icoane…”.
Nu numai elevii, ci și foști colegi l-au iubit pentru exemplu de viețuire, de generozitate, de profesor preocupat, care s-a străduit să ofere ore de învățătură aleasă tuturor celor pe care i-a întâlnit.
„Un om de o distincție și un rafinament intelectual ieșite din comun, de o sensibilitate artistică deosebită, un profesor care se mistuia în pasiunea sa pentru literați, proză dar mai ales poezie; un visător, un idealist, a cărui dăruire pentru școală și elevi atingea inefabilul.
Cu un suflet generos, dublat de un fin simț al umorului, așa cum numai oamenii foarte inteligenți pot fi…”. (Prof. Gianina Buruiană, Liceul Tehnologic Economic-Administrativ, Piatra-Neamț)
„În istoria etern vie a liceului nostru, a învățământului și educației nemțene și naționale, profesorul-filolog Grigore Ciucă rămâne ca un om, intelectual și pedagog rafinat, curat, puternic, menit biruințelor creative, durabile”. (Prof. Maria Țigău, fostă directoare a Liceului Tehnologic Economic-Administrativ, Piatra-Neamț)
Violeta MOȘU
