În anul 1977, poetul Ştefan Augustin Doinaş, autorul remarcabilei lucrări „Mistrețul cu colți de argint”, a fost invitatul de onoare al celei de-a treia ediții a Festivalului Internațional de poezie intitulat: „Pentru pace şi prietenie între popoare”. Evenimentul, la care au mai participat Ana Blandiana, Marin Sorescu şi Dorin Tudoran, s-a desfăşurat la Teatrul Tineretului. Oraşul Piatra-Neamț a fost reprezentat de poeții Emil Nicolae şi Nicolae Boghian. (Violeta MOȘU)
„– Aşadar, ce semnificație are pentru dumneavoastră un asemenea festival?
– Orice întâlnire de acest fel e un eveniment. Ea slujeşte, într-adevăr, cum spune şi genericul, pacea şi prietenia între popoare. Subliniază unitatea de simțire a creatorilor de valori poetice. Subliniază credința profundă în artă, în valorile ei, încrederea că există un limbaj, limbajul creației, care – deşi exprimat în cuvintele fiecărui popor – izbuteşte să fie unic pentru toți oamenii pământului. Să ne amintim de «Poeții» lui Blaga:
«Ei tac ca roua. Ca sămânța. Ca un dor.
Ca apele ei tac, ce umblă subt ogor,
şi-apoi sub cântecul privighetorilor
izvor se fac în rarişte, izvor sonor».
– Convingătoare, după dumneavoastră, ca «formulă» de desfăşurare?
-Cred că formula trebuie lărgită şi diversificată. Alături de lecturile versurilor, festivalul ar putea cuprinde şi alte manifestări la fel de interesante. Ar putea include, de pildă, un simpozion, fie pe teme de creație, fie pe tema traducerilor poeziei. Sigur, cu o tematică stabilită în prealabil şi anunțată tuturor invitaților. În rest, Piatra Neamț, rămâne într-adevăr o gazdă ideală: frumoasă şi ospitalieră.
– Gazda aceasta vă spune ceva în plan literar?
– Vorbiți despre literatura de azi! Din păcate, nu-mi spune mare lucru. Poate fi şi vina mea: n-am mai fost de prea multe ori aici. Am ascultat în festival doi autori din Piatra-Neamț, dar bănuiesc că există aici un cenaclu, ca pretutindeni în țară. Primul reper cu adevărat convingător rămâne însă acest festival la care am avut bucuria să particip.
– Ce poate conferi personalitatea spirituală, literară îndeosebi, unui oraş tânăr ca Piatra-Neamț?
– Chiar tinerețea lui. Ea este foarte propice pentru crearea unei puternice vetre culturale. Un oraş tânăr înseamnă şi oameni tineri, energii şi pasiuni «deschise», receptivitate. Sunt sigur că aveți aici foarte multe talente. Trebuie doar descoperite şi încurajate. Iar aceasta devine posibil cu un nucleu de animatori, cu cât mai multe evenimente de tipul festivalului, printr-o conectare largă la fenomenul literar actual.
– Credeți că există provincie literară, asa cum există, în sens peiorativ, «provincie» şi «provincialism»?
– Nu cred că există, geografic, provincii literare. Provincialismul poate fi întâlnit peste tot, inclusiv în capitală; şi aparține veleitarilor, oamenilor lipsiți de talent, cu un orizont spiritual îngust. Astăzi, în oricare colț al țării pot apărea talente autentice. Ele pot găsi un climat favorabil, iar pentru a se afirma, n-au nevoie neapărat de capitală. Poate ajunge uneori şi un cenaclu, un cenaclu puternic.
– Credeți, deci, că cenaclurile mai pot «da» astăzi scriitori? Pot fi ele ceea ce erau vechile societăți literare?
– Cred că pepinierele adevăratelor talente rămân, şi acum, mai ales cenaclurile literare. Sigur, ele nu mai sunt ceea ce erau, de pildă, «Junimea» sau «Sburătorul», nu se pot numi societăți literare. Dar favorizează, şi astăzi, primele manifestări de talent, oferă un climat optim pentru descoperirea şi confruntarea valorilor. Ceva s-a schimbat, totuşi; în bine. Avem foarte multe cenacluri. Iar asta înseamnă că ele pot face educație literară, îşi pot apropia publicul cel mai larg. Văd aici şi o datorie. Cu atât mai necesară într-un oraş ca al dumneavoastră tânăr, în căutarea unei personalități literare proprii”. (Ceahlăul, sâmbătă, 21 mai 1977)