Gloria sportivă este trecătoare, însă poți rămâne în conștiința spectatorilor toată viața, dacă ai reușit să le aduci o clipă de bucurie. Anii au trecut, vremea retragerii din sport a sosit repede și totul a devenit istorie. O frumoasă istorie.
În 1986, Vasile Berceanu, posesorul tricoului cu nr. 11 din echipa Ceahlăul, după 23 de ani de fotbal, a decis că trebuie să se retragă definitiv de pe dreptunghiul verde. „Ieșirea din scenă” a fost marcată, jucând, câte 20 de minute, la cele două echipe care l-au consacrat: FC Ceahlăul și Gloria Bistrița.
„La cei 35 de ani pe care îi are, Berceanu, ar mai fi putut, desigur, juca în echipă, dar, asemenea sportivilor care se respectă, el a dorit, iată, să iasă din activitatea de jucător pe ușa din față, adică în plină glorie. Pentru că viața sportivilor este precum a florilor, care înfloresc atât cât anotimpul lor le este favorabil, Vasile Berceanu a început să joace fotbal la vârsta de 12 ani, când a fost legitimat la Constructorul București.
La 23 de ani a fost transferat la FC Ceahlăul, unde s-a afirmat ca un mare talent. În ediția 1975-1976, valoroasa noastră extremă stânga a evoluat la divizionara A SC Bacău, iar, din 1976 până în 1982, la Gloria Bistrița, apreciata divizionară B din Transilvania, care a ținut să onoreze cu prezența despărțirea de fotbalul de performanță, în calitate de jucător, a purtătorului tricoului cu numărul 11.
Revenind acasă, în 1982, el a contribuit din plin la consolidarea a ceea ce astăzi este echipa galben-negrilor din Piatra-Neamț, unde rămâne să îndeplinească, acum și în continuare, o altă muncă. Calitățile-i recunoscute – priceperea, talentul, hărnicia, modestia, cinstea și dragostea față de culorile clubului nostru – vor da, deci, în continuare roade, iar Vasile Berceanu va ajunge – de ce nu? – un tehnician la înălțimea la care s-a ridicat ca jucător”. (Alexandru Iacob, Ceahlăul, 16 august 1986)
Violeta MOȘU; Foto: Gelu Crăcană
