Muzeul de Artă din Piatra-Neamț a găzduit, sâmbătă, 21 noiembrie, o întâlnire în care literatura, istoria și arta s-au împletit sub semnul memoriei și al respectului pentru două personalități feminine din istoria monarhiei românești.
Evenimentul a prilejuit lansarea a două volume de referință: „Regina Maria a României. Însemnări zilnice. 1934”, apărut la Editura Omnium, în traducerea din limba engleză și cu introducerea semnată de acad. Georgeta Filitti, și „Ecaterina Caradja Cantacuzino. O autobiografie”, publicat la Editura Litera, în traducerea Elenei Fofiu.
Invitații de onoare ai întâlnirii au fost acad. Georgeta Filitti, istoric, traducătoare, autoare și editoare a numeroase volume de specialitate, Sandra Adina Ecobescu, membru fondator și președinte al Fundației Calea Victoriei, și Maximilian Caradja Johnson, strănepotul prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino.



Lansările editoriale au fost completate de o incursiune în universul pictoriței Doina Mihăilescu, ale cărei lucrări, expuse pe simezele nemțene, au creat un dialog sensibil cu latura artistică a Reginei Maria. „Crinii pe care îi vedem în jurul nostru nu sunt doar pictați, ei sunt locuiți de gândurile suveranei, pentru că pe pânze sunt fragmente din textele regale și, în felul acesta, aceste lucrări se transformă în mărturii de lumină și de memorie”, a afirmat dr. Mihaela-Cristina Verzea, director științific al Complexului Muzeal Național Neamț.
Un moment mult așteptat al întâlnirii l-a constituit prezentarea însemnărilor Reginei Maria la Piatra-Neamț de acad. Georgeta Filitti, căreia organizatorii i-au mulțumit pentru revenirea în oraș și pentru contribuția avută la valorificarea istoriei și patrimoniului regal.
Dacă anul trecut Regina Maria era evocată la Piatra-Neamț în compania marelui dirijor Sergiu Celibidache, ediția din acest an a adus în prim-plan o altă personalitate feminină remarcabilă a istoriei românești: prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino, descendentă a două importante familii boierești și princiare.
„Regina Maria și Ecaterina Caradja Cantacuzino se aseamănă foarte mult și, dacă ar fi să le găsim o trăsătură comună, definitorie, cred că aceasta ar fi curajul. Curajul pe care Regina Maria l-a dovedit cu prisosință în Primul Război Mondial, atunci când și Ecaterina Caradja Cantacuzino a făcut același lucru pe domeniul de la Grumăzești, îngrijind bolnavii de tifos exantematic. Cele două personalități marcante ale istoriei noastre au plătit foarte scump devotamentul și sacrificiul lor, pentru că Regina s-a îmbolnăvit așa cum bine știm de gripă spanioală, iar prințesa a făcut tifos”, a subliniat dr. Mihaela Cristina Verzea.
Înainte de a intra în universul însemnărilor suveranei, istoricul Georgeta Filitti a făcut o emoționantă declarație de apreciere publicului, mărturisind că întâlnirile de la Piatra-Neamț au o semnificație aparte pentru ea. „Nu știu dacă, lansând de ani de zile cărțile făcute de alții sau propriile mele cărți, am găsit un public mai receptiv, un public cu care să pot comunica mai profund, mai împlinitor. Și trebuie să vă mulțumesc de fiecare dată când vă văd sau vă revăd chipurile în fața mea”.

Vorbind despre volumul dedicat anului 1934, Georgeta Filitti a mărturisit că publicarea jurnalului Reginei Maria reprezintă unul dintre darurile importante ale parcursului său profesional: „La sfârșitul vieții, unul din adevăratele daruri pe care le-am primit a fost această editare a jurnalului Reginei Maria. Aș zice că aproape jumătate din jurnal e consacrat creionării, ca să nu spun încondeierii, celor doi băieți, iar concluzia Reginei e amarnică: băieții mei nu sunt reușiți, amândoi se lasă manevrați, conduși de niște femei”.
Istoricul a detaliat apoi perspectiva Reginei Maria asupra relațiilor celor doi fii cu Elena Lupescu și Ioana Doletti, insistând asupra intereselor materiale care, în opinia suveranei, afectau aceste legături. „Au fost foarte îndrăgostite amândouă, dar mai îndrăgostite au fost de imensa avere pe care și-au constituit-o. În 1934, leafa unui funcționar superior la Uzinele comunale București era de 9.000 de lei și Ioana Doletti voia un colier de perle de 4 milioane. Cam asta era proporția între interes și dragoste”.
Referindu-se la plecarea Elenei Lupescu din țară, în 1940, Georgeta Filitti a relatat și episodul celor 150 de lăzi cu obiecte de valoare transportate la plecare, oferind publicului o imagine sugestivă a dimensiunii averii acumulate. „E foarte scandaloasă povestea… Lăzile erau jumătate cât masa, nu puteau fi ridicate decât de 8 persoane. Adică trenul cu care au plecat era plin cu aceste lăzi. Și ea a avut grijă să le umple, să le umple, să le umple… Câtă dragoste era în aceste lăzi, vă las pe dumneavoastră să judecați”.
Georgeta Filitti a mai adăugat că 1934 nu a fost doar un an al deziluziilor, ci și o perioadă în care Regina Maria și-a regăsit echilibrul prin scris, călătorii, preocupări pentru casele, grădinile și florile sale.

Maximilian Caradja Johnson a mărturisit că vizita în județul Neamț are o semnificație aparte pentru el, întrucât înaintașa sa, Ecaterina Caradja Cantacuzino, a trăit o perioadă pe aceste meleaguri.
Prezența și evocarea acesteia au o importanță deosebită pentru istoria județului Neamț, atât prin legăturile de familie cu remarcabilul entomolog Aristide Caradja, cât și prin activitatea desfășurată la spitalul pe care acesta l-a organizat la Grumăzești. Un episod mai puțin cunoscut din viața Ecaterinei Caradja Cantacuzino este cel al refugiului la „Castelul de ciocolată” de la Miclăușeni. Aici, mătușa și unchiul său, Ecaterina și Ștefan Cantacuzino, i-au oferit adăpost și protecție, ascunzând-o de tatăl ei, Radu Kretzulescu.
„Ecaterina a fost fiica Irinei, una dintre cele două fiice ale lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, și prima lui nepoată. De la început, ea nu a avut o viață ușoară. De ce? Pentru că Irina Cantacuzino a fost căsătorită cu Radu Kretzulescu, el era mai mult îndrăgostit de averea Nababului decât de ea și a divorțat. Pentru a se răzbuna, Radu Kretzulescu și-a răpit propria fată și a ascuns-o într-un orfelinat în Anglia. Întâmplarea face că în anul 1906, Irina Cantacuzino moare, iar Radu Kretzulescu rămâne fără obiectul șantajului și dezvăluie unde este ascunsă mica prințesă. Astfel, Ecaterina revine în țară și Nababul o trimite departe de București, la Miclăușeni, pentru că era o proprietate foarte bine păzită, după care își adoptă propria nepoată. Ea se căsătorește cu Constantin Caradja, care era fiul cel mare al lui Aristide Caradja. Sunt cinci capitole din viața ei care ar putea deveni subiecte de film”, a explicat Maximilian Caradja Johnson.
Sandra Adina Ecobescu a completat întâlnirea prin lecturarea unor fragmente din cele două cărți.
Violeta MOȘU

