*Mihael Balint, redactor Biblioteca Județeană: „Costică Filimon era foarte greu de suportat, de cele mai multe ori, pentru că avea o trăire totală“.
*Dumitru Bezem, pictor: „Constantin Filimon a fost fidel unui realism încărcat de umor și tristețe“.
*Petru Vamanu, pictor: „Ultima expoziție pe care a făcut-o conștient s-a numit «Broasca verde». Nu s-a autodefinit, ci a râs un pic de lume. Îl consider cel mai mare pictor de la noi“.
Pictorul Constantin Filimon este readus în atenția publicului larg, anual, prin expozițiile organizate de Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț, în parteneriat cu prieteni și colecționari de artă. Astfel, creațiile sale pot fi admirate, de obicei, între 15 și 31 mai, pe simezele Sălii Cupola. Se întâmplă și în acest răstimp, fiind pentru al optulea an consecutiv. De această dată, lucrările provin din colecțiile Dumitru Bezem, Empyrus Gaz, Ileana Crăciun, Nicu Gherasim, Daniela și Eduard Neamțu. Vernisajul expoziției a avut loc în ziua marii sărbători a Sfinților Împărați Constantin și Elena (21 mai 2024). În deschidere, Mihael Balint, redactorul Bibliotecii Județene, a făcut câteva confesiuni despre perioada anilor în care i-a fost apropiat pictorului, nu înainte de a ruga asistența să fie ținut un moment de reculegere în memoria criticului de artă Cristian Livescu, aflat pe catafalc, între momentul morții și cel al înmormântării. De altfel, într-o coloană de fotografii cu Filimon expusă alături de tablouri, lista este deschisă de cele în care apar Valentin Ciucă și Cristian Livescu, cei care i-au făcut prezentarea la ultimele vernisaje.
„Regretatul critic de artă Valentin Ciucă a avut un rol hotărâtor pentru intrarea lui Constantin Filimon în Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Neamț, într-un moment în care artistul avea foarte, foarte mare nevoie de cei 50 la sută în plus la pensie. Pentru dosarul de primire pe care l-am alcătuit împreună cu un alt regretat artist, Ioan Clopoțel, Valentin Ciucă i-a făcut o caracterizare foarte frumoasă, în care evocă boema sa devastatoare. Costică Filimon era foarte greu de suportat, de cele mai multe ori, pentru că avea o trăire totală. De aceea, unele persoane l-au urât definitiv. Însă între Constantin Filimon și Valentin Ciucă au existat multe dialoguri în drumul pe care îl făceau împreună spre ateliere sau spre expoziții și înapoi. Constantin Filimon poate fi numit un soi de companion al lui Valentin Ciucă. Inițial, persoana care ar fi trebuit să ducă dosarul lui Constantin Filimon la București a refuzat să îl preia, iar eu am fost pus în fața unui fapt care părea împlinit: renunțarea. Dar, cu o tresărire venită nu știu de unde, am propus o alternativă: «Să vedem ce spune Ciucă!». S-a produs atunci un declic, iar persoana respectivă, de unde nu voia să audă deloc de Filimon, care i-ar fi nenorocit întreaga existență, s-a apucat să-i completeze cu pixul și mâna proprie fișa de înscriere.
Expoziția aceasta, deși nu pretinde titlul de retrospectivă, este totuși densă. Avem aici și trei tablouri care au supraviețuit incendiului din casa doamnei Ileana Crăciun. Puteam să le curățăm, dar ele aduc o dovadă în plus că arta poate supraviețui în orice situație. Bineînțeles, fiecare tablou are în spate o poveste a pictorului și o alta a colecționarului“, a specificat Mihael Balint.
Pictorul Dumitru Bezem a mărturisit că arta și generozitatea lui Constantin Filimon au fost totale. Numele ilustru al unor profesori ca Traian Brădean l-a recomandat ca pe un artist de o serioasă formaţie, îndrăgostit de arta sa, apropiat de valorile clasice. Ca o întâmplare, în acest an se împlinesc 11 ani de la plecarea la cele veșnice a ambilor artiști.
„Costică Filimon a fost studentul unui mare artist. Este vorba despre Traian Brădean cu care a pictat câteva biserici în zona Argeșului. Pe studenții săi i-a învățat în primul rând desenul și schița rapidă. De la Costică Filimon am învățat că lumea în care trăim este endemică, nu edenică, că-i încărcată de neprevăzut. Cu el am trăit momente de excepție, fie de zi, fie de noapte. Noi, poate, eram cei mai robotitori dintre toți cei de la ateliere. Și pe tocul ușii am fi pictat la vremea aceea. Exuberant în contrast cu lumea ostilă, cinică și plină de nedreptăți, el s-a împotrivit epocii. A fost fidel unui realism încărcat de umor și tristețe. A trăit într-un înalt climat cultural bucureștean. Pentru cei care nu l-au cunoscut, portretul lui este foarte greu de făcut. Era un adevărat puzzle: ager la minte, cultivat, avea momente de manieră excesivă vis-a-vis de cei din jurul lui, după care cădea dintr-o dată și îi lăsa descumpăniți. El a dat tot ce a putut, până în ultima clipă. Atelierul său era ca un sanctuar. Constantin Filimon nu imita natura, ci folosea în expresia lui totală plastică materia și un grafism care nu este la îndemâna oricăruia dintre noi. El folosea culorile pure. Lucra cu o energie debordantă și punea culoarea fără niciun fel de reținere. Contrastele lui nu sunt neapărat cântărite după legile fizicii, ci după creierul lui care a fost foarte bun“, a relatat Dumitru Bezem.
Alături de cei doi vorbitori a fost prezent și pictorul Petru Vamanu, mai tânărul vecin de ateliere, căruia Filimon îi spunea „Nepoate“, și pentru că se născuse în vecinătatea Dobrenilor părinților săi, la Negrești. Vamanu a rememorat ultima întâlnire pe care a avut-o la azil cu Constantin Filimon, aflat într-o stare psihică deplorabilă, după ce uitase să mai vorbească, să mai mănânce și să mai bea apă. După ce a fost hrănit cu multă răbdare de Petru Vamanu, Filimon i-a spus, parcă după un miracol în care i-au revenit în minte amintirile, „cel bun“ și, apoi, i-a răspuns: „Neapărat!“, la întrebarea: „Costică, să mai vin pe la tine?“
„După «Nudul roșu», ultima expoziție pe care a făcut-o conștient s-a numit «Broasca verde». Nu s-a autodefinit, ci a râs un pic de lume. Îl consider cel mai mare pictor de la noi“, a conchis Petru Vamanu.
Expoziția este deschisă până vineri, 31 mai 2024.
Violeta MOȘU
