Alexandra Grigoraș* dăruiește fiecăreia dintre creațiile sale câte ceva din frumusețea sa. A omului de caracter și de atitudine. Pietrenii au putut-o admira și aplauda, într-o interpretare răscolitoare, la începutul lunii iulie, cu ocazia celei de-a XLVII-a ediții a Festivalului Internațional „Vacanțe Muzicale la Piatra-Neamț”.

– Ce reprezintă „Vacanțele Muzicale” pentru soprana Alexandra Grigoraș?
– Pentru mine, „Vacanțele Muzicale” înseamnă un mod de a mă întoarce acasă și de a mă bucura împreună cu oamenii care mi-au călăuzit primii pași în muzică. Îi mulțumesc doamnei profesoare Mihaela Spiridon pentru concertul pe care l-am susținut împreună. Calitatea spectacolului, organizarea au fost foarte bune, și pot spune că am simțit aceleași emoții ca pe marile scene ale lumii. Faptul că a fost prezentă la acest concert și maestra mea, profesoara Elena Botez, m-a bucurat nespus.

– Ce amintiri păstrați despre Piatra-Neamț, despre începuturile dumneavoastră în domeniul muzicii de înaltă calitate?
– De Piatra-Neamț îmi amintesc mereu cu drag. Mai ales că începuturile mele în domeniul artistic sunt legate de pasiunea din copilărie pentru teatru radiofonic, apoi de cursurile de teatru, orele de pregătire în domeniul muzical, și, în final, de hotărârea de a urma Liceul de Arte ,,Victor Brauner”. Totodată, primii pași făcuți în sfera muzicii se leagă de personalitatea doamnei profesoare Elena Botez. Domnia sa m-a învățat tot ce înseamnă lumea operei, nu doar din punct de vedere muzical, ci și din punctul de vedere al modului de viață al artistului.
– Cum filtrați prin propria afectivitate mesajele rolului pe care-l interpretați?
– Fiecare rol pe care îl interpretez are o semnificație unică în sufletul meu. Chiar și rolurile pe care le îndrăgesc mai puțin la început, ajung să le iubesc după un studiu mai amănunțit, deoarece fiecare personaj are o lecție de viață și o poveste unice. Eu pot doar să mă bucur interpretând aceste roluri, înțelegând că dacă fiecare personaj nu ar fi avut o experiență de viață semnificativă, nu s-ar fi povestit despre ea. Îmi plac personajele care au mult dramatism, o psihologie dificilă.
– Cum este să vă dedicați cea mai mare parte a timpului studiului, perfecționării continue, să vă sporiți, de fapt, exigența față de sine?
– De când începem studiile în acest domeniu ni se spune că trebuie să sacrificăm multe pentru a face performanță, și chiar așa este, dar aceste eforturi au meritat. Răsplata publicului înseamnă foarte mult pentru mine. Atunci când ești ovaționată de spectatori și simți că ești apreciată pentru toată munca depusă, consideri că orice sacrificiu merită. Este tot ce-am visat, tot ce mi-am dorit. Este chemarea mea.

– Ați cunoscut personalități din lumea artei și culturii. Cine v-a lăsat cea mai puternică și vie impresie?
– Aș începe cu soprana Mirella Freni, care mi-a deschis cele mai importante uși în Italia, apoi, soprana Mariella Devia, sub bagheta căreia am urmat un masterclass și cu care studiez în continuare. La fel, studiez și în prezent cu maestra Elena Botez. Aș dori să-i amintesc și pe marele dirijor Richard Bonynge, soțul sopranei Joan Sutherland, care mi-a dat primul premiu la un concurs în Austria și, astfel, mi-a deschis drumul către marile scene, Katia Ricciarelli, Eva Marton ori Leo Nucci.
– Faima unui solist liric o consolidează numai publicul sau și critica de specialitate?
– Faima unui solist liric, cu siguranță, este consolidată de public. Aprecierea, încântarea lui este scopul suprem. Critica de specialitate este binevenită doar pentru a înțelege ce ar mai trebui adăugat, îmbunătățit la consolidarea personală a unui artist.
– Ați putea să ne sintetizați, în câteva cuvinte, crezul dumneavoastră de viață?
– După multă muncă și sacrificii, trăiesc fiecare clipă ca și cum ar fi ultima și dau tot ce am mai bun pe scenă, mereu. Eu fac totul cu seriozitate și credință pentru arta pe care mi-am ales-o. Dorința de autodepășire e strict necesară. Altfel, nu poți ajunge la performanță în această profesie.

– Fiecare zi care trece este o despărțire sau garanția unui nou început?
– Fiecare zi care trece este și o despărțire, dar și garanția unui nou început. Iubesc enorm oamenii și cred că prin profesia mea pot să-i fac să fie mai buni.
– Pentru ce anume, din viața dumneavoastră, sunteți cel mai recunoscătoare?
– Sunt recunoscătoare, în primul rând, lui Dumnezeu care m-a călăuzit pe drumul cel mai bun pe care puteam să îl urmez, părinților, pentru că m-au susținut în fiecare clipă și, nu în ultimul rând, profesorilor mei, oameni talentați, excelenți profesioniști, fără de care n-aș fi putut realiza nimic.
A consemnat Violeta MOȘU; Foto: Centrul pentru Cultură și Artă „Carmen Saeculare” Neamț
* Născută la Piatra-Neamț, Alexandra Grigoraș, fiind îndrumată de apreciata profesoară Elena Botez, a absolvit, în 2011, Liceul de Arte „Victor Brauner” Piatra-Neamţ, precum și Conservatorul „Luigi Cherubini” din Florența, în 2016. În cadrul aceleiași instituții muzicale italiene, a obținut Masteratul, în 2019.
A participat la cursuri de măiestrei conduse de nume importante ale scenei musicale mondiale: Mirella Freni (2011), Stefania Bonfadelli (2015), Giulio Zappa (2016), Mariella Devia (2016 și 2019).
Are în palmeres o serie de premii importante, dintre ele detașându-se Premiul I și titlul de Cea mai bună soprană obținute la Concursul Internațional de Canto „Ferruccio Tagliavini” – 2017 (Graz, Austria), Premiul I la Concursul ASLICO „Per Giovani Cantati Lirici” – 2017 (Como, Italia),
Din 2015 activează ca solistă de operă.
Cea mai recentă aparție pe scena internațională a muzicii s-a consumat anul acesta, pe 8 aprilie, la Granada, în Spania, la Festivalul „Juventudes Musicales – «Manuel de Falla»”.
O lună mai devreme, în martie 2022, a interpretat, pe scena Teatrului „Colón” din Buenos Aires, rolul Mimi din opera „Boema”, de Giacomo Puccini. Atunci, Alexandra Grigoraș i-a avut parteneri de scenă, în rolurile principale, pe tenorul Rodolfo Galeano, baritonul Armando Noguera, soprana María Belén Rivarola, başii Emiliano Bulacios, Felipe Carelli, cu toții evoluând sub conducerea muzicală a dirijorului Alain Guingal.