Mircea Covatariu, un om și un antrenor neprețuit. O măreție naturală. „Să faci cel mai bine ceea ce alegi să faci”, îmi spunea adesea. Figură distinsă, senină, rămâne unul dintre marii tehnicieni care au trăit prin și pentru luptele pietrene, pentru prieteni, pentru public. Stăruința, energia, voința, stăpânirea de sine, sentimentul datoriei și-al răspunderii l-au caracterizat în permanență.
Vă port mereu în suflet! Dumnezeu să vă odihnească în pace! Condoleanțe familiei îndoliate! (Violeta Moșu)
„Mi-au trecut prin mână peste șaizeci de mii de copii și fiecare a stat în sală cel puțin doi ani”
„Am venit pe 1 martie 1977 şi nu am găsit nimic. Pe 23 martie mi-am adus primele 20 de saltele de la Bucureşti. Sala mică nu exista încă, fiind ridicată câţiva ani mai târziu, datorită rezultatelor pe care le obţinuse secţia de lupte. Aşa a luat fiinţă secţia de lupte a Clubului Sportiv Ceahlăul, de care răspundea, la vremea aceea, directorul bazei, Constantin Blaga. Timp de 13 ani, până în 1990, tânăra secţie pietreană a fost una dintre cele mai puternice din ţară, cu numeroşi sportivi medaliaţi la competiţiile naţionale şi internaţionale. Reprezentativ pentru această generaţie este Mihai Cişmaş, participant, în 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, medaliat la Campionatele Europene, dar nu mai puţin valoroşi au fost fraţii Ion şi Dumitru Popa, Luca Băieşu Vasile, Constantin Valdohlip, Marius Mustaţă sau Constantin Purcariu. Au fost perioade în care Ceahlăul cucerea câte trei-patru titluri pe an şi furniza numeroşi sportivi loturilor naţionale de juniori şi seniori, între anii ’81 şi ’89. Luptele dezvoltă curajul, inițiativa, te fortifică și te învață câte ceva pentru viață. Mi-au trecut prin mână peste șaizeci de mii de copii și fiecare a stat în sală cel puțin doi ani. Cam toți sunt azi la locul lor”, își amintea Mircea Covatariu, în anul 2002, când secția de lupte a împlinit un sfert de veac de la înființare, într-un interviu acordat Mihaelei Drăgoi de la cotidianul Ceahlăul.
„Îi place să muncească temeinic, cu o nobilă înverșunare”
„Mircea Covatariu, un flăcău coborât din Nordul Moldovei în… sportul luptelor, fost campion naţional al ţării la tineret, este, din martie 1977, antrenor la secţia de lupte a C.S. Ceahlăul Piatra Neamţ. Lui Mircea nu-i place să se facă prea multă zarvă în jurul numelui său, de altminteri este o fire tăcută şi retrasă, dar îi place să muncească temeinic, cu o nobilă înverşunare. În această perioadă de 5 ani, a obţinut cu sportivii lui 6 titluri de campioni la juniori. Anul trecut, a dat lotului R.S.R. de seniori patru… juniori, iar Mihai Cismaş a participat anul trecut la Campionatele Europene – Goteborg, Suedia. Secţia de lupte a C.S. Ceahlăul s-a clasat pe locul II pe ţară, fiind declarată secţie de nivel internaţional”. (Alexandru Iacob, Ceahlăul, 29 mai 1982)
„A fost un cavaler al sportului în sensul puternic al cuvântului, un luptător, un bun prieten și coleg”
Timpul nu a mai avut răbdare. Un incendiu groaznic te-a smuls fulgerător dintre noi.
Cuvântul nostru e greu de lacrimi durute şi sfâşietor, pentru că trebuie să vorbim la timpul trecut despre un OM drag nouă, tată, soţ, fin – MIRCEA COVATARIU.
Nu am crezut vreodată că vom putea rosti : A MURIT MIRCIULICĂ…
Nu am crezut că tu, MIRCIULICĂ, vei „ învăţa a muri vreodată”.
Soarele a apus prea devreme pentru tine… Flăcăra nemiloasă a morţii a stins lumânarea existenţei lăsând în urmă o viaţă trăită sub semnul dăruirii, a trudei necontenite şi a sacrificiului suprem.
A fost un cavaler al sportului în sensul puternic al cuvântului, un luptător, un bun prieten și coleg. A fost un om serios, foarte ambiţios, cu o implicare totală în multe domenii. Era demn, generos, dinamic, jovial, discret și curajos. Vom privi prin fereastra amintirilor la clipele păstrate cu sfințenie în cufărul performanțelor sale.
Mircea s-a născut în ziua de 02.02.1946 la Boroaia, județul Suceava.
De numele lui se leagă începuturile secției de lupte greco-romane a C.S. Ceahlăul Piatra-Neamț. În 1977, a fost primul antrenor al secției care a promovat în timp sportivi valoroși. A început luptele la Rădăuți în 1963, iar un an mai târziu devenea campion național la tineret. A mai luptat pentru Farul Constanța și Dinamo București, iar șapte ani a făcut parte din lotul României de seniori. Și-a început cariera de antrenor tot la Rădăuți, în 1972, iar din 1977 a devenit antrenor la C.S. Ceahlăul, până în 1991, perioadă în care a obținut numeroase titluri naționale la juniori și seniori și s-a clasat pe podiumuri la importante întreceri internaționale.
Mihai Cișmaș a fost primul campion național sub bagheta lui Mircea și este un nume de referință prin rezultatele obținute : în 1981 a adus României și clubului Ceahlăul medalia de bronz a europenelor de juniori. Mai târziu, același sportiv, dar fiind legitimat la alt club, a reușit să-și treacă în palmares și medalii la seniori: una de argint la europene, dar și una de argint și una de bronz la mondiale, ocupând și un loc 5 la Olimpiada din 1984. Rememorând nume și perioade, menționăm și alți foști luptători descoperiți și antrenați de Mircea, care au adus medalii clubului Ceahlăul: Constantin Vardohlip, Marius Mustață, Vasile Luca… De asemenea, se mândrește cu două medalii de argint pe echipe, la juniori, cu CS Ceahlăul Piatra-Neamț, și cu locul 5 pe țară în întrecerea seniorilor, cu echipa ce se numea atunci Reconstrucția Piatra-Neamț. A plecat într-o călătorie nesfârşită lăsând în urmă un gol greu de umplut, pentru că oameni de asemenea calibru sunt rari.
De ce s-au întâmplat toate acestea ? Numai Bunul Dumnezeu ştie !
Omul vine pe pământ cu o misiune. Şi când o împlineşte, trebuie să plece… Nu dispare… Este un fel de „LA REVEDERE” mai îndelungat… De acolo din Ceruri picură iubire în sufletele fetelor lui și a nepotului său.
Să vărsăm o lacrimă plânsă şi să spunem o rugăciune din toată inima, pentru sufletul lui MIRCIULICĂ.
Vă rog, căutaţi adânc în sufletele voastre, în gând, în amintiri, în bucurii şi sigur îl veţi găsi acolo, de unde nu-l poate lua nimeni. Nici măcar moartea.
Ne mor prietenii, ne mor.
Murim şi noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor.
Ne mor prietenii, ne mor.
Şi amintirile ne dor.
El are nevoie de neuitarea noastră, de florile recunoştinţei noastre presărate pe mormânt.
El are nevoie de rugăciunea noastră, să-i fie calea spre Cer luminată, să călătorească în LUMINĂ şi cu LUMINĂ, prin vămile văzduhului.
Să-şi găsească liniştea şi odihna în loc luminos, aşa cum a fost sufletul lui, frumos, bun şi blând.
Veşnică să-i fie pomenirea,
Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze în împărăția Sa cea veșnică.
Somn de veci binecuvântat. Pioasă și veșnică amintire.
Cu neuitare,
nașii, Adriana și Constantin Vernica
