Scriitorul, scenaristul, diplomatul și istoricul Eugen Uricaru (n. 11 ianuarie 1946), al treilea câștigător al Premiului Național pentru Proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, a primit duminică, 1 martie, la Humulești, titlul de cetățean de onoare al orașului Tg. Neamț. În această lună, la Editura Polirom, lui Eugen Uricaru îi va apărea romanul „Grădina Paradisului”, a cărui acțiune se petrece la Piatra-Neamț.
„La Piatra-Neamț au fost cantonate trupe din Einsatzkommando, faimoasele detașamente de exterminare, 600 de militari. Suntem în 1941. În discursul ţinut în faţa conducerii Partidului Nazist, Hitler promitea că va face din Europa Răsăriteană o „Grădină a Paradisului”. Primul pas în îndeplinirea promisiunii Führerului este curăţarea Grădinii de impurităţile care parazitează şi golesc de energie şi idealuri popoarele – intelectuali, ofiţeri şi, în primul rând, evrei. Detaşat peste noapte la Iaşi, într-o nouă unitate ultrasecretă numită Eşalonul Operativ, Neculai Crăciun, un personaj „fără vârstă, întunecat şi ciupit de vărsat”, urmează să îndeplinească o nouă misiune criminală împreună cu Werner Klotz, un ofiţer german din detaşamentele de exterminare, şi Nicu Pălănceanu, un jurnalist legionar ce şi-a trădat mentorul, căpitanul Furtună. Misiunea celor trei se va desfăşura așadar la Piatra-Neamţ, unde, pentru ca România să se alinieze forţelor progresului, Werner Klotz consideră că este necesară o nouă „Noapte de cristal”, a declarat Eugen Uricaru.
Originar din Buhuși-Bacău, Eugen Uricaru a locuit o scurtă perioadă de timp și la Piatra-Neamț.
„Eu mă născusem în colonia Fabricii de Postav din Buhuși, unde mama mea lucra la țesătorie. Tata era încă sub arme. (…) După câteva luni, mama a fost transferată la Piatra-Neamț. Tata a mai rămas o vreme mobilizat așa încât mutarea a avut loc în condiții rapide și simple – un geamantan într-o mână și eu în cealaltă. (…) Dar nu pot pleca din Piatra-Neamț fără să-mi amintesc de primul film al vieții mele, de la Cinema Pietricica, o sală aflată în apropierea Bisericii „Sf. Ioan”. Ei bine, acel prim film al vieții mele se numea „Crucișătorul Potemkin”. (…) De Piatra-Neamț se leagă și a doua experiență cinematografică, anume vizionarea la „Popular”, a unui film, tot sovietic, nici că se putea altfel, de această dată color. Se numea „Oameni curajoși”, o imitație de western, atunci eram cu totul inocent, nici nu-mi închipuiam că există astfel de filme decât cele sovietice, în care un tinerel, Vasea, cu calul său Buian dădea iama în fasciști, ataca trenuri militare și făcea tot felul de năzdrăvănii. În folclorul copiilor din Piatra-Neamț, în acel moment, circula ideea că „atâta vreme cât vor trăi Vasea și calul său Buian, nu va mai putea să înceapă un război”.
Sursa: Viața altora, Eugen Uricaru, Editura Crigarux, 2019
Violeta MOȘU; Foto: Facebook Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț
