Într-un articol apărut miercuri, 2 iunie 1971, în cotidianul „Ceahlăul“, cu ocazia centenarului nașterii lui Nicolae Iorga, profesorul Dan Mâță prezintă date inedite despre ucenicia acestuia la ziarul „Romanu” deținut de unchiul său, Manolache Argiropol. „Scurtele articole din acest ziar au fost începutul unui drum ce va îngloba nu mai puțin de 1.250 de cărți și 25.000 de articole, o operă vastă pe care doar un om, Nicolae Iorga, și o minte ca a sa le-au creat”. (Violeta MOȘU)
„În 1860, la vârsta de 23 de ani, Nicu Iorga se căsătorea împotriva voinței tatălui său cu Zulnia Arghiropol, de numai 17 ani, căsătorie recunoscută apoi de Costache Iorga, care «le face nuntă la Mitropolie». Dar abia la 5 iunie 1871, în actul oficialității din Botoșani se găsește scris că a venit pe lume copilul «Nicu N. Iorga, de sex bărbătesc, de religie ortodoxă, la orele 12 din noapte, în casa părintească, în orașul Botoșani din strada Copoului», fiind primul copil din familia lui Nicu Iorga. În 1873, se naște fratele lui Nicolae Iorga, Gheorghe, care a moștenit mai mult pe Drăghicești, din care se trăgea Zulnia Arghiropol, fiind o fire liniștită, cu rosturile sale bine definite în spațiu. Pentru familia Iorga zilele liniștite nu vor fi multe la număr. Boala care se manifestase prima dată la vârsta de 25 de ani, îl răpește pe Nicu Iorga, care nu împlinise încă 36 de ani. Pentru Zulnia Iorga și cei doi copii vor urma ani grei. Un sprijin dezinteresat a venit însă din partea fratelui ei, Manolache Arghiropol. Magistrat, avocat, nuvelist, poet, director de ziare și reviste, Manolache, după multe peregrinări prin țară, se stabilește la Roman, unde va continua avocatura și gazetăria. La Roman, la «unchiul Manolache» venea în vacanță Nicolae Iorga, cufundându-se cu râvnă în bibliotecă. De șederile sale la Roman se leagă începuturile intensei activități viitoare, lucru mai puțin cunoscut publicului larg. Manolache Arghiropol, la Roman, conduce ziarul «Romanu», ce a apărut din august 1874 și până în iunie 1892, ziar rămas în istorie nu prin valoarea sa, ci fiind legat de activitatea de început a lui Nicolae Iorga. Acesta în 1884, la vârsta de 13 ani, își încerca pana de scriitor în articole neînsemnate despre politica europeană, sau alcătuind anecdote pentru pagina a patra. Putem considera, deci, fără a greși, că debutul în ale scrisului se petrecea în Roman, la ziarul «unchiului Manolache». Despre acest debut, marele cărturar măturisește: «stăteam la masa lui moșu Manolache, care cu ciubărul în care-și răcea vinul supt masă, îmi dicta pentru ziarul pe care apoi prospăt venit de la tipografia lui Kubeica, îl pătuream și-l timbram, foiletonul tradus dintr-un Moleri, pe care mă îndărătniceam să-l scriu Moliere, ori, retras în colțul meu, redactam anecdote pentru pagina a patra, sau judecam politica generală a Europei, nu fără a mă lupta crunt cu conducătorii ei, în articole pe care “moșu” la găsea vrednice de a fi publicate în fruntea ziarului său, Romanu, fără l, ca să nu se confunde cu Romanul lui C. A. Rosetti». Aici, «în cămăruța de mijloc dintr-o bibliotecă de romane frantuzești, cărți care vorbeau puternic închipuirii mele ce-și făcuse aripile, am cunoscut înțelepciunea de 24 de ceasuri a ziarelor». Scrisul său, străbătut de la un capăt la altul de fiorul geniului, și-l începea, așadar, la neînsemnata publicație romașcană «Romanu». Scurtele articole din acest ziar au fost începutul unui drum ce va îngloba nu mai puțin de 1.250 de cărți și 25.000 de articole, o operă vastă pe care doar un om, Nicolae Iorga, și o minte ca a sa le-au creat”. (prof. Dan Mâță, Ceahlăul, miercuri, 2 iunie 1971)
