„Criteriul speranţelor olimpice” la volei a fost o competiţie masculină internaţională de amploare găzduită de Sala Ceahlăul, în luna iulie 1969. Dată în folosinţă cu un an înainte (23 august 1968), cocheta arenă pietreană „trăia pe viu”, pentru prima dată, un turneu de o asemenea însemnătate, considerat un veritabil campionat mondial de tineret, în care s-au înfruntat 7 echipe valoroase: România, URSS, RDG, Polonia, Cehoslovacia, Cuba şi Ungaria.
Tricolorii, pregătiţi de antrenorii Mircea Dumitrescu şi Laurenţiu Stilea, au ajuns până în ultimul act, unde au pierdut în faţa naţionalei URSS. Laurenţiu Dumănoiu, legendarul jucător al echipei Dinamo, s-a evidenţiat atunci alături de Radu Dumitrescu, Dragoş Popescu şi Cătălin Cătălin.
„Astăzi, la Piatra-Neamţ, începe turneul final al «Criteriului speranţelor olimpice» la volei. Participă echipele Cubei, RD Germane şi României (care şi-au disputat de-a lungul a trei zile întâietatea în seria de la Piatra-Neamţ), precum şi formaţiile similare ale Cehoslovaciei, Poloniei, Ungariei şi URSS, care alcătuiesc seria de la Botoşani. Iată cum arată clasamentele celor două serii înaintea întrecerilor din semifinalele de astăzi: seria întâi (Piatra-Neamţ): 1. România 3 puncte, 2. RD Germană 3 puncte, 3. Cuba 3 puncte; seria a doua (Botoşani): 1. URSS 6 puncte, 2. Polonia 5 puncte, 3. Cehoslovacia 4 puncte, 4. Ungaria 3 puncte”. (Ceahlăul, duminică, 27 iulie 1969)
România-Polonia 3-0 (7, 3, 15)
Tricolorii au dat peste Polonia în semifinale pe care au depăşit-o clar, în trei seturi. „O partidă cu un final deosebit de spectaculos, realizat prin contribuţia ambelor garnituri. După ce şi-au expediat adversarii în două seturi «telegrafiate», voleibaliştii români au primit în cel de-al treilea set o replică puternică, care s-a concretizat într-un joc cu faze electrizante, ce au entuziasmat tribunele aflate deja în «alertă», datorită… situaţiei atmosferice. Tinerii voleibalişti, antrenaţi de Mircea Dumitrescu şi Laurenţiu Stilea, au făcut o partidă foarte bună, dovedind multă mobilitate în teren şi o deosebită incisivitate la fileu, unde au excelat Laurenţiu Dumănoiu – căpitanul echipei, Cătălin Cătălin şi Radu Dumitrescu. Cel mai lung set – adevărat maraton contra cronometru – setul ultim a prilejuit o luptă epuizantă în apărare şi la fileu, de-o parte şi de alta a terenului de joc. Ambele formaţii reuşesc să puncteze foarte greu, cu preţul unor eforturi deosebite; voleibaliştii români se desprind de la 10-10 la 14-10, dar partenerii de întrecere remontează cu tenacitate (14-14) şi victoria ne surâde abia după lungi clipe de emoţii: 15-14, 15-15, 16-15, 17-15”. (Constantin Bostan, Ceahlăul, marţi, 29 iulie 1969)
URSS-RDG 3-0 (9, 15, 6)
În cealaltă semifinală, URSS a dispus de RD Germană tot cu 3-0 (9, 15, 6). Jucătorii sovietici, câştigători ai seriei de la Botoşani, s-au aflat la prima evoluţie la Piatra-Neamţ. „Sovieticii s-au distins prin jocul foarte bun în apărare şi deosebit de eficace în atac, unde au punctat decis, mai ales prin Romanov. De cealaltă parte, sportivii germani, au opus o rezistenţă mai serioasă numai în cursul celui de-al doilea set, când au avut şi conducerea: 6-0, 8-1, 12-5. În final, au cedat însă voleibaliştilor sovietici, care au egalat la 12 şi au obţinut setul la 15”. (Constantin Bostan, Ceahlăul, marţi, 29 iulie 1969)
Finala: România-URSS 1-3 ( -9, -7, 9, -9)
Ultima „încleştare” a opus echipele României şi URSS. Au câştigat sovieticii datorită unui plus de valoare, calm şi orientare tactică. „O partidă în care jucătorii români, deşi frenetic încurajaţi de public, au evoluat sub posibilităţi, cedând neaşteptat de uşor primele două seturi. O revenire în setul al treilea a adus din nou speranţe în rândul spectatorilor, dar voleibaliştii gazdă şi-au reluat în setul al 4-lea seria greşelilor de plasament şi atac, dând posibilitatea adversarilor să puncteze şi să obţină victoria, care le-a adus primul loc în clasament. Sportivii români au jucat în general stereotip, comiţând numeroase greşeli, surprinzătoare pentru spectatorii care le-au urmărit evoluţia în meciul disputat cu o zi înainte, în compania formaţiei poloneze. Sovieticii au dat dovadă de mai mult calm şi au avut din nou în Romanov, Zaporojet, Ihkov şi Ulanov jucători de bază, cu foarte bună orientare tactică. Din echipa noastră doar Laurenţiu Dumănoiu şi într-o oarecare măsură Dragoş Popescu au evoluat la nivelul posibilităţilor lor”. (Constantin Bostan, Ceahlăul, miercuri, 30 iulie 1969)
RDG, medalie de bronz
În finala mică s-au înfruntat RD Germană şi Polonia, jucătorii nemţi învingând cu 3-0 (16, 5, 8). Câştigătorii au beneficiat de jucători cu talie înaltă, care au asigurat superioritatea la fileu şi, în felul acesta, şi-au dominat adversarii care au rezistat doar în primul set. Hagen şi Pokstein au excelat la blocaj şi la „tras”. Pe următoarele locuri s-au situat Cehoslovacia, Ungaria şi Cuba.
Dumănoiu şi Stilea, cetăţeni de onoare
Doi dintre artizani turneului din 1969, de la Piatra-Neamţ, Laurenţiu Dumănoiu şi antrenorul Laurenţiu Stilea, au devenit în 2012, cetăţeni de onoare ai municipiului Râmnicu Vâlcea. În anii 1971 şi 1972, Dumănoiu a continuat să vină la Piatra-Neamț, de această dată cu naţionala de seniori, pentru a a susţine o serie de meciuri de verificare cu RP Chineză, SUA şi RD Germană. El a decedat în octombrie 2014, la vârsta de 63 de ani.
Violeta MOȘU
