Motto: „Porți cu tine înțelepciunea de om!” – Platon.
Sylvia Trăistariu* consideră că prezența în societate a pseudo-valorilor sabotează formarea unei elite autentice. Nu a gândit niciodată arta din perspectivă comercială și spune că dacă ai potențialul de a genera idei cu un conținut responsabil, atunci arta ta poate schimba lumea. Sylvia Trăistariu este muzeograf la Muzeul de Artă din Piatra-Neamț.
– Cum vă autodefiniți ca artist vizual?
– Consider că sunt un artist și un om implicat și de aceea cred foarte mult în dialog. Sunt un observator activ și încerc să înțeleg lumea din jurul meu, contextul istoric, social, politic, în care trăiesc și cine sunt eu în acest context. Contează mult momentul istoric în care trăiești. Te condiționează să gândești și să acționezi într-un anumit fel. Ori, în acest sens, arta poate crea o formulă alternativă, un shift cultural. De asta optez pentru genul de artă angajată, în care artistul să comunice un mesaj sau măcar să discute cu publicul prin intermediul artei. Nu trebuie neglijat nici rolul estetic și contemplativ al artei. Cred că e mult mai important ca arta să provoace publicul să-și pună întrebări și, în egală măsură, să pună sub semnul întrebării concepte, situații, valori sau non-valori. Poate chiar să și sugereze soluții, dar fără să le impună. Cred că sunt un artist cu un spirit treaz și o conștiință vie. Propun un discurs constructiv, ghidat de un scop precis și legitim. Nu cred în rebeli fără cauză. Trăim în era imaginii și vizualul este foarte important. Dacă ai ceva de spus, dacă ai potențialul de a genera idei cu un conținut responsabil, atunci arta ta poate schimba lumea.
– În ce măsură artistul, creatorul, rămâne proprietarul garantat al ideilor și spiritului artei pe care o produce?
– Dacă e să facem trimitere la legislație, artistul rămâne proprietarul ideilor sale atât timp cât demonstrează obiectiv originalitatea operei sale, care îi reflectă acestuia personalitatea și universul său creativ unic. Ideile circulă liber, dacă sunt interpretate și reinterpretate. Deci, atributul originalității în abordarea unei idei, poate chiar a aceleiaşi idei, este foarte important. Este cunoscută fraza lui Pablo Picasso: „Good artists copy. Great artists steal” („Artiștii buni copiază. Artiștii geniali fură”). Picasso se referea la faptul că imaginea are un impact cognitiv foarte mare, de aceea este imposibil ca un artist să nu fie influențat de ceea ce au realizat predecesorii sau contemporanii săi. Este inevitabil pentru retină, ca într-o eră dominată de imagine și informație, să nu se contamineze și cu ideile altora. Însă, foarte importată este amprenta personală, care face marea diferență între „a copia” și „a te inspira”.
– Cine dictează limitele spiritului critic în opera de artă?
– Libertatea de exprimare este un drept, dar cred că trebuie respectate totuși niște limite. Dacă ne referim la conținutul operei de artă, nu cred că dreptul ei de exprimare poate să se manifeste atât de liber încât, de exemplu, să lezeze drepturile copilului sau drepturile unei minorități. Arta a amendat, de-a lungul istoriei, derapajele sociale și politice ale timpului, tocmai pentru că în fiecare moment istoric au existat artiști care au înțeles rolul implicat al ei, acela de formator de opinie. Contextul politic a fost cel care a cenzurat de cele mai multe ori arta și, deci, a dictat niște limite. Azi, însă, arta se află la apogeul libertății sale de exprimare, iar reperele care trasează anumite limite ar trebui sa fie bunul-simț, toleranța, respectul față de anumite valori, dar și o bună cunoaștere a legislației. Pe lângă libertatea de exprimare mai există multe alte drepturi, care trebuie respectate.
– Cum delimităm raportul dintre artă și producție-marfă, în contextul rentabilității?
– Nu am gândit niciodată arta din perspectivă comercială. Cred că artistul nu ar trebui să facă artă care rentează. Eu cred doar în arta adevărată, care are puterea de a educa, de a forma și de a schimba. Văd în artist un misionar, un erou care poate salva lumea prin arta lui. Arta nu e fabrică, unde să produci lucrări pe bandă rulantă și să le vinzi pe bandă rulantă. Da, arta are valoare și ea se traduce și în bani. Dar este o societate dominată de consumerism, care transformă totul în afacere, distorsionează scopul artei și, implicit, nivelul calitativ al acesteia.
– Care este idealul artistului vizual?
– Pentru artist este foarte importantă relația cu publicul. El îți confirmă valoarea ideilor generate. Cred că idealul artistului adevărat este ca mesajul său să ajungă la public și să fie înțeles de public. Există în istoria artei o adevărată dramă a artiștilor neînțeleși, vizionari sau geniali pentru timpul lor, dar neînțeleși.
– Care sunt valorile care v-au format?
– Ceea ce sunt astăzi ca artist și ca om este rezultatul educației primite în familie. Valori precum ADEVĂRUL, ONESTITATEA, RESPECTUL pentru CULTURĂ, m-au însoțit permanent în viață, ca o busolă morală. În schimb, în societate, am întâlnit un alt tip de educație, bazat pe unele lucruri fără valoare, care a încercat să mă influențeze negativ, dar cu care am luptat continuu. Cel mai important este ce faci mai departe cu ceea ce ai primit. Nu trebuie să te mulțumești doar cu ceea ce primești, bun sau rău. Cred că e importantă formarea noastră continuă ca oameni. Trebuie să lucrezi mai departe cu ceea ce ai, să transformi, să modelezi, să corectezi, să dezvolți.
– Pe cine admirați cel mai mult și de ce?
– Admir OMUL FRUMOS în toate ipostazele sale, indiferent de condiția socială, de formația profesională, de naționalitate, de aspectul fizic. Cred că e lecția pe care ar trebui să o învețe orice om într-o viață. Ce înseamnă să fii OM FRUMOS? Este un cumul de calități simple și discrete, care îmbină sensibilitatea cu demnitatea, înțelepciunea și candoarea. Un atribut deosebit al omului frumos este noblețea sufletească. Ce este noblețea sufletească? Să asculți atunci când nu ai timp să asculți, să oferi și să iubești fără diferențe, să înțelegi nevoile celui de lângă tine fără să-l judeci. Să nu ucizi prin cuvânt, ci să salvezi prin cuvânt. Competiția nu își are locul în omul frumos, pentru el fiind mai valoroase prietenia și dragostea. Iubește simplitatea, păsările, norii, bătrânii, ai simțul răspunderii, respectă trecutul, strămoșii.
– Ce vă reproșați cel mai des?
– Sufăr de un idealism patologic. Manifestarea realității în cea mai concretă formă a ei, este de-a dreptul șocantă pentru mine. Ca urmare, dezamăgirea care apare mai ales în relațiile cu oamenii, aduce cu sine o alterare serioasă a încrederii.
– Cum vă agresează non-valorile?
– Mă agresează mult mai mult pseudo-valorile decât non-valorile. Pseudo-intelectualii, pseudo-artiștii etc. Sunt niște personaje care joacă un rol și care nu fac decât să deruteze societatea. Cel mai grav, dacă ne referim la societatea românească, este că aceasta nu îi sancționează pe acești „actori”, ci mai mult, îi introduce în diverse domenii și instituții, în care ar trebui să existe profesioniști. Prezența în societate a acestor pseudo-valori sabotează formarea unei elite autentice.
– Prin ce ar trebui să impresioneze din primul moment lucrările unui artist vizual?
Prin emoție, dar și prin provocare. Cred că privitorul trebuie să rămână în fața unei lucrări de artă cât mai mult. Să admire, să-și pună întrebări, să analizeze. Dacă o lucrare de artă nu exercită o putere magnetică de a te atrage și de a te păstra în fața ei măcar câteva minute, cred că încercarea artistului, din spatele lucrării, de a stabili o legătură cu privitorul/publicul, a eșuat. Nu e o vină a artistului neapărat, ci poate fi o lipsă de pregătire a publicului.
A consemnat Violeta MOȘU
„În cadrul celei mai tinere generații de artiști-pictori, Sylvia Trăistariu se remarcă printr-o curiozitate vie pentru fenomenul vieții contemporane”. (Marin Gherasim, fost prof. univ. la Universitatea Națională de Arte, București)
„Sylvia Trăistariu pășește pe urmele unor mari artiști ca familia Zidaru sau Sorin Dumitrescu”. (Emil Dobriban, artist, conf. univ. dr. Universitatea de Arte și Design, Cluj-Napoca)
*SYLVIA TRĂISTARIU
2007-2009 Masterat, Universitatea Națională de Arte, București
2001-2005 Universitatea de Arte și Design, Cluj-Napoca
Expoziții (selectiv):
2018-Expoziția „Quo Vadis?”, Muzeul de Artă, Roman (personală)
2017-Bienala de Artă Contemporană „Aegyssus”, Muzeul de Artă, Tulcea
2017-Salonul de Primavară, Muzeul de Artă, Roman
2016-Salonul Mic de Artă, Galeria Căminul Artei, București
2016-„CHINA -Semne/Identitate”, Galeria Căminul Artei, București (personală)
2015-Bienala Internatională de Artă de la Beijing, Muzeul Național, China
2014-Expoziția Internațională -PAPER BRICK, Muzeul de Artă, Arad
2013-Bienala de Artă „Lascăr Vorel”, Muzeul de Artă, Piatra-Neamţ
2012-Bienala Internațională de Grafică Mică, Galeria Delta, Arad
2011-Bienala de Artă „Lascăr Vorel”, Muzeul de Artă, Piatra-Neamţ
2009-„New Contemporary”, Galeria Metropolitană, București
2009-„Master Classes”, Galeria Universității de Artă, București
2008-Expoziția Internațională „Metamorfoze II”, Muzeul de Artă, Satu-Mare
2008-Expoziția Internațională „Metamorfoze”, Galeria Universității, Cluj-Napoca
2008-Young Romanian Artists – Art Fair, Budapesta, Ungaria
2007-Expoziția Internațională, „Alb / Negru”, Muzeul de Artă, Satu-Mare
2006-„Anatomic”, Teatrul de Comedie, București
2006-„Iconic face”, Sala Hașdeu, Cluj-Napoca (personală)
2006-Expoziția Internațională „Onirica”, Muzeul de Artă, Satu-Mare
2005- „Before/After”, ExpoArt Transylvania, Cluj-Napoca
2004-„Studii”, Casa de Cultură a Studenților, Cluj-Napoca (personală)
Ilustrații:
2012-Volumul de Proză Filosofică ,,KAMI”(Dan Călinescu), Ed.Rotipo., Iași
2011-Revista „Valea Muntelui”, Bicaz
Premii:
2006-Premiul Special pentru Pictură – „Universul Satului Romanesc”, Cluj-Napoca
2000-Premiul Special „Thallassa” pentru Grafică de Carte, Concursul Național de Grafică, București
