Potrivit studiilor făcute de reputatul profesor pietrean, Constantin Prangati, poetul de mare sensibilitate, George Coşbuc, a venit în anul 1902, în județul Neamț, unde a participat la lucrările cercului cultural al cadrelor didactice cu centrul la Rediu. Informaţia a apărut în revista „Propăşirea” din 1 decembrie 1902, revistă la care George Coşbuc, „a primit să figureze printre colaboratorii ei”. (Violeta MOȘU)
Preţuit de dăscălimea judeţului
„În luna noiembrie a anului 1902, George Coşbuc a luat parte la lucrările cercului cultural al cadrelor didactice cu centrul la Rediu. Trebuie să menţionăm că, aşa cum rezultă din unele articole publicate de revista «Propăşirea», poetul George Coşbuc era mult preţuit de «dăscălimea judeţului» poeziile lui fiind citite cu plăcere şi popularizate în masă cu ocazia prezentării de către şcolari şi tineret a diferitelor programe artistice. Impresionat de primirea făcută de cadrele didactice, atât la Piatra-Neamţ, cât şi în comunele judeţului, ne informează revista «Propăşirea»din 1 decembrie 1902, «poetul George Coşbuc a primit să figureze printre colaboratori revistei, promiţându-ne tot concursul». În aceeaşi revistă sunt prezentate aspecte ale călătoriei de la Piatra la Rediu, discuţiile purtate de George Coşbuc cu ţăranii satului. După cum reiese din notările poetului, în acel timp satul Rediu era o localitate cu «sate mici, fără garduri împrejur şi aşezate fără nicio ordine; sărăcia îşi făcuse şi aici unul din numeroasele sale cuiburi». Prima casă, la intrarea în sat, era şcoala, «o casă mică, joasă, şi cu un aspect sărăcăcios». Cu toate că era o zi de sărbătoare, înfăţişarea exterioară a ţăranilor era dezolantă, reflectând condiţiile grele de viaţă şi muncă ale acestora. Grupul de oameni ce se afla în faţa primăriei avea «acelaşi aspect trist pe care-l prezenta majoritatea ţăranilor noştri, cu părul lor lung şi faţa pârlită de asprimea vremii şi adânc brăzdată de multele nevoi şi suferinţe». Între ţărani, George Coşbuc «se simţea ca la el acasă». El le-a vorbit «cu focul pe care-l pune în vorbă artistul, cu acea sinceritate care, atinge aşa de blând inima omului». La îndemnul poetului, sătenii din Rediu s-au angajat să construiască un local nou de şcoală. Şi, când, peste câţiva ani, localul s-a înălţat, sătenii şi-au amintit cu plăcere că la baza acestui edificiu a stat contribuţia morală a poetului George Coşbuc. Amintirea poetului, cuvintele lui înflăcărate despre dreptatea socială, despre necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale poporului au rămas adânc întipărite în conştiinţa ţăranilor din Rediu, Zăneşti, Podoleni, Costişa etc. Ele erau încă vii şi în timpul răscoalelor din 1907. Mergând, astăzi, pe urmele lui George Coşbuc, după aproape 7 decenii, întâlnim o viaţă nouă, deosebită fundamental de cea din trecut”. (prof. C. Prangati, Ceahlăul, miercuri, 3 septembrie 1969)
