Sănătatea populației a preocupat specialiștii în domeniu din cele mai vechi timpuri, dar mai cu seamă după Primul Război Mondial. Perioada interbelică, înfloritoare pentru economia românească, a adus prosperitate și sferei medicale. Astfel, prevenția în sănătate a salvat vieți. Sigur, bolile nu erau atât de multe și de agresive ca-n prezent, dar să nu uităm de gripa din 1918, care, la nivel global, a ucis peste 50 de milioane de persoane, fiind considerată cea mai mare pandemie din istoria omenirii.
* Șamponul Vorel și sarea de Bălțătești
Revenind la cei 21 de ani de eflorescență, dintre cele două Războaie Mondiale, Laboratorul chimico-farmaceutic Vorel din Piatra-Neamț a cunoscut o dezvoltare rapidă pe partea de cercetare și producție.
Atunci, specialiștii săi promovau, în revistele de profil, pe lângă alte 100 de preparate necesare în orice situație, trei produse cosmetice care opreau căderea părului și distrugeau mătreața:
„Sebol nr. 1 combate în mod energic seboreea, oprește căderea părului și distruge mătreața. De asemenea, curăță pielea capului de grăsimea care-i astupă porii și înăbușe rădăcinile; Sebolul nr. 2 hrănește și întărește rădăcinile părului, activează creșterea părului. Pielea capului absoarbe ușor substanțele hrănitoare astfel că părul înviorat va căpăta iar putere și viață; Shampoonul Sebol curăță perfect părul și pielea capului de gărsime, praf și diferite murdării. E un prețios ajutător pentru întreținerea și căderea părului”.
Primele două produse costau câte 77 de lei flaconul, iar șamponul se vindea cu 11 lei plicul.
Și sarea de Băltătești, stațiune în care se desfășoară acțiunea romanului „Adela”, al lui Garabet Ibrăileanu, avea mare căutare în acele timpuri:
„Vindecați-vă acasă! Dacă nu puteți pleca la băi, întrebuințați renumita sare de Băltățești pentru băi, în cutii de 2 kgr. cu efecte curative miraculoase în boli: de femei (metritele, parametritele, leucoreia), reumatism, gută, limfatism. Avem și sare de Bălțătești specială pentru spălături vaginale și sare purcativă pentru boli de ficat și constipație similare cu sare de Karlsbad, Marienbad și Vichy. De vânzare la toate drogueriile și farmaciile din țară”.
* Cum se verifica dacă e potabilă apa
Potabilitatea apei a devenit subiect de multe și mari discuții în anul de grație 2016, mai ales după ce bacteria Clostridium perfringens a fost identificată în toate lacurile din amonte de Piatra-Neamț. Nici în trecut nu lipseau astfel de probleme, doar că, atunci, în lipsa laboratoarelor de analiză ultramoderne, de azi, se apela la o modalitate mult mai simplă de verificare a calității apei: „Umplem o sticlă, bine curățată, pe trei sferturi și punem o linguriță de zahăr sau, mai bine, de zahăr candel pisat. Astupăm bine sticla și o ținem două zile într-un loc cald. Dacă, după 24-36 de ceasuri, apa deveni turbure (lăptoasă) sau se vor arăta fire de albeață, aceasta va dovedi conținutul de materii organice și alte necurățenii. Astfel de apă nu este bună de băut. Dacă, însă, apa din sticlă rămâne limpede mai multe zile, putem fi siguri că nu conține nimic vătămător sănătății noastre”.
* Operații estetice în anii ’30: „Orice nas se poate modifica”
Poate părea de necrezut, însă îndreptarea nasurilor „diformate” se făcea cu destul de mare ușurință în anii ’30: „Grație numeroaselor perfecționări, azi orice fel de nas, a cărui formă e neplăcută posesorului, se poate modifica: nasul roșiu de bețiv, nasul bombat forma cartof, nasul coroiat, nasul prea lung, nasul cârn, nasul strâmb, etc., toate aceste forme se pot schimba. Depinde de dibăcia operatorului, care trebue să poseadă arta sculptorului, pentru a ști ce formă convine figurei. Grație injecțiilor cu parafină și a instrumentelor ajunse la un înalt grad de perfecțiune, aceste operații nu sunt dureroase, nici periculoase, nu lasă urme cicatriciale și sunt durabile. Chirurgia estetică a nasului o considerăm ca una dintre marile binefaceri ale științei, deoarece redă mulțumirea, încrederea, curajul, succesul, dragostea de viață, acelora cari mai înainte erau abătuți, disperați”.
* Igiena intimă – subiect tabu și nu prea
În afară de baia generală, pe care un om civilizat trebuie să o facă zilnic, organele genitale, atât ale bărbatului, cât mai alesale femeii, spuneau medicii, aveau „nevoe de o îngrijire specială” și, se întrebau ei retoric, „oare câți oameni se ocupă de această îngrijire?”.
„În căminele de domnișoare nu se dă atenție cabinei de toaletă și ustensilele necesare nici nu există. Apoi în multe familii persistă concepția că un «bideu» nu este chiar necesar… e privit mai mult ca un lucru rușinos. Adevărat este că toaleta intimă constitue «culisele» unei piese care nu trebue să fie văzute.
Ori care ar fi gradul intimității dintre soți, nu e bine ca bărbatul să asiste în timp ce femeia își face toaleta. Este un lucru inestetic și cu drept cuvânt Balzac spunea că «soțul care intră în cabina de toaletă a soției este un filosof sau un imbecil».
Iată sfaturile pentru femei:
- Dimineața și seara se vor curăța minuțios organele genitale externe, dându-se atenție la cutele între diferitele formațiuni. Pentru aceasta se va servi de o bucată de vată muiată în apă caldă;
- După urinare, dacă e posibilitatea, să se spele părțile genitale repede, ușor, o simplă spălătură cu apă caldă la bideu sau simplu cu vată;
- După«scaun», grija se va îndrepta ca să nu se murdărească vulva cu materii fecale;
- Se va schimba des lingeria de corp, dacă s-a murdărit cumva de urină;
- În timpul menstruațiilor se va purta bandaje igienice cari se vor schimba des;
- Să nu întrebuințați antiseptice puternice pentru spălături. Numai medicul vă va prescrie aceste substanțe. Amintim că antisepticele puternice distrug din finețea naturală a mucoaselor cari căptușesc organele genitale, ceiace aduce cu sine multe turburări”.
Sursa: Revista „Sănătatea” (anii 1934, 1935, 1937, 1939) – publicație ilustrată de medicină populară, higiena socială, educație morală și literatură medicală. Director fondator: dr. Sigmand-Sigma
Violeta MOȘU
