Tenace, vulcanic, pasionat, perseverent. Doreşte să readucă echipa în Liga Naţională. Antrenorul emerit de handbal Dan Valentin împlinește duminică, 2 decembrie, 75 de ani de viață şi peste 40 de ani de activitatea handbalistică. Tehnicianul divizionarei A, HCF, s-a născut pe 2 decembrie 1943 la Piatra-Neamţ. Practicant al jocului cu mingea mică la Chimia Făgăraş, Rapid Bucureşti şi Relonul Săvineşti, Dan Valentin alcătuieşte în 1969 o grupare de fete, Relonul, la solicitarea sindicatului CFS Săvineşti. Cu această echipă nou apărută, peste 15 ani, în 1984, va ajunge în elita handbalului românesc.
„În 1969, antrenorul prof. Dan Valentin, la solicitarea sindicatului CFS Săvineşti, a format o echipă feminină de handbal. Din acest nucleu, el a creat o formaţie competitivă, cu care a promovat în divizia B, în 1976. Munca de construcţie a continuat cu tenacitate, mărindu-se aria selecţiei elementelor tinere, depistate pe raza judeţului. Aşa au apărut în echipă Daniela Popa, Maria Bucur, Ana Stoian, Felicia Canovschi, de la Clubul Sportiv Şcolar. Iuliana Sansu, Valeria Susanu, Valeria Dumea, Marcela Balint – de la Liceul din Săbăoani, altele formate lângă echipă – Coca Pânzaru, Mariana Afdode, Marilena Iulişca, Rodica Antoniu, crescute pe lângă ex-divizionarele Rada Scarlat şi Maria Sinăuceanu”. (Alexandru Iacob, „Lupta pentru locul întâi”, Ceahlăul, 13 noiembrie 1982).
Cel mai frumos meci
Meciul de la la finalul stagiunii 1994/1995, când Fibrex a învins marea favorită Chimistul Rm. Vâlcea (printre jucătoare se număra atunci şi celebra Mariana Târcă), care în urma acestui insucces a pierdut titlul naţional în favoarea Ştiinţei Bacău, a rămas în memoria profesorului pietrean ca fiind unul dintre cele mai frumoase din carieră. „Am crezut întotdeauna în talentul și puterea de luptă a copiilor și tinerilor din ținutul Neamț, care pregătiți cu grijă și promovați la timp în marea performanță pot ajunge pe cele mai înalte culmi ale succesului”.
Tehnician emerit din 2011
În 2011, tehnicianul Dan Valentin a fost răsplătit de forul de specialitate cu titlul de antrenor emerit în handbal. Distincţia i-a fost conferită în Sala Polivalentă pietreană în timpul desfăşurării festivităţii de premiere de la competiția masculină „Trofeul Carpaţi”. „Este un premiu al handbalului feminin pietrean, nu al meu personal. Este un titlu care recunoaşte munca oamenilor ce încep de jos, cu greutăţi şi care sfârşesc prin a deveni valori ale handbalului. Mă refer aici la Luminita Huţupan-Dinu, la Iulia Puşcaşu-Curea, la Camelia Bucur, la Anca Huţupan, la Valentina Călian sau Gabi Căescu”.
A avut un unchi celebru
Dan Valentin a avut un unchi celebru. Este vorba despre Dumitru (Demetre) Dan, primul român care a parcurs 100.000 km pe jos, în jurul lumii, în 6 ani (1910-1916). „Posedă acte, documente din 76 de state care pot fi vizitate la locuinţa sa din Buzău, bd. Lenin, nr. 38. În timpul călătoriei a rupt 497 de perechi de opinci şi 28 de costume naţionale. Vorbeşte mai multe limbi străine. Telefon: 12712”. Familia profesorului Dan Valentin a primit acest suvenir pe 4 iunie 1973 cu următorul text: „cu plăcere ofer autograful şi fotografia mea nepoţilor, mari admiratori ai mei”. Dumitru (Demetre) Dan a murit în 1979 şi este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Buzău.
– Domnule profesor, de cele mai multe ori începuturile sunt întâmplări… De ce handbalul?
– Mi-au plăcut jocurile sportive, mi-au plăcut şi fotbalul şi voleiul. Eram aproape de maturitate când handbaliştii tricolori au ieşit campioni mondiali. Ţara noastră se mândrea cu naţionala, care în acei ani era formată din Moser, Redl, Ivănescu, Hnat. Meciurile erau transmise la televiziune, la radio, și a început să-mi placă.
– Părinţii v-au lăsat să vă îndreptaţi spre sport?
– Tatăl meu m-a îndrumat spre sport. Îi plăceau mult fotbalul, echipa Ceahlăul. Am fost dus de mic la fotbal. Am făcut şi atletism (proba de aruncare a ciocanului) care m-a format ca un sportiv complet.
– Cui doriţi să mulţumiţi ?
– În special soţiei, care nu a făcut sport de performanţă, dar care întotdeauna m-a înţeles. Le mulţumesc părinţilor şi fiului meu, tuturor jucătoarelor pe care le-am pregătit. Ei toţi mi-au dat curajul şi puterea de a continua. Le mulţumesc şi autorităţilor locale şi judeţene, firmelor care mă ajută.
Violeta MOȘU