Astăzi, 20 noiembrie, FC Ceahlăul împlinește 99 de ani de la înființare. Nimeni nu a iubit această echipă mai mult decât veteranii Ceahlăului, pionierii fotbalului pietrean. Pentru ei, echipa însemna totul. Îi purtau o dragoste sinceră. Erau atașați moral și dezinteresați material. S-au zbătut din toate puterile pentru ca fotbalul să dăinuie la Piatra-Neamț. Ceahlăul a reprezentat o stare de spirit, oameni de valoare, emoții, regăsiri, amintiri și multe sacrificii.
O serie de documente de valoare dezvăluie trăirile „ceahlăuanilor” așa cum reies ele din corespondența purtată între foștii componenți ai echipei – Constantin Grigoriu, Costică Tofan, Ștefan Pecec, Aristide Filipescu, Ion Lipovanu sau Nicolae Calmuschi.
De profesie avocați, judecători, procurori, funcționari în Ministerul Justiției, ingineri, ofițeri superiori, inspectori financiari, inspectori CFR, economiști, profesori, veteranii Ceahlăului se distingeau prin maniere impecabile, dar mai ales printr-o calitate definitorie, din ce în ce mai rar întâlnită în zilele noastre, și anume OMENIA. (Violeta MOȘU)
* Pledoarie în plenară pentru echipa de fotbal Ceahlăul
«București, 2 februarie 1979
Dragă coane Titi (n.a – Constantin Grigoriu),
În ziua de 25 ianuarie, am convocat un număr de pietreni și de ceahlăuani, printre care Ionel Lipovanu, Ionel Mrejeru, Buți Lalu, Fănică Pecec, Lache Arnăutu, Gelu Gheorghiu, Eduard Gherghel, cărora le-am expus conținutul ultimelor două scrisori de la matale și nea Ionel Mîță, precum și conținutul scrisorii-memoriu, către ziarul Ceahlăul din Piatra-Neamț. Apoi toată lumea a semnat acest memoriu și, cu cele 36 de semnături, am expediat scrisoarea la 30 ianuarie 1979, cu recomandata nr. 71, cu confirmare de primire. Chiar dacă nu se va publica nimic din memoriul nostru, sper să se facă unele demersuri pe lângă organele de partid sau de sport județene și vom primi un răspuns. Cred că e bine ca acolo să fiți din timp informați despre plenara clubului din februarie sau martie, la care matale împreună cu nea Ionel Mîță, Toma Radu, Costică Cuciuc, Donda, Timofte și cine mai credeți că poate pune umărul, să formulați în plenară propunerea pentru revenirea la vechea organizare a echipei de fotbal Ceahlăul – cu vechea denumire, culorile galben-negru etc. Deci nu numai denumirea, dar și organizarea independentă de Relonul. O dată ce propunerile vin din masă, din sală, forurile de conducere nu vor avea de făcut obiecțiuni și vor fi nevoite să aprobe vechea denumire de Ceahlăul, cu antrenor propriu, desprinzându-se de alianța cu Relonul.
Pe noi nu prea ne încălzește faptul dacă în 1979 se va ține aniversarea a 60 de ani de activitate a clubului Ceahlăul, în timp ce s-ar menține denumirea echipei de fotbal Relonul-Ceahlăul sau FC Piatra-Neamț. După cum mi-ai descris componența actuală a conducerii FC Piatra-Neamț, s-ar părea că am avea doi ceahlăuani și doi reloniști – deci paritate, urmând să-l câștigați pentru cauza noastră pe președinte, care este în plus și organ PCR.
În ceea ce îl privește pe domnul Victor Firea, într-adevăr el nu mai este secretarul general al Federației Române de Atletism, dar lucrează tot în cadrul conducerii acestei federații. Atât Ionel Lipovanu, cât și ceilalți pietreni și ceahlăuani cu care ne-am întâlnit la 25 ianuarie 1979 la „Cina”, m-au rugat să-ți transmit matale, lui nea Ionel Mîță și tuturor ceahlăuanilor multă sănătate și multe succese în activitatea noastră și în realizarea dorințelor, vrând cu toții să ne vedem la aniversarea din toamnă-iarnă.
Cu toată dragostea și stima vă îmbrățișează,
Costică Tofan»
* Urări pentru dr. Andone, ing. Weiss și ing. Marcoci
Nene Titi,
Chiar azi, peste câteva ore, noi, pietrenii și ceahlăuanii stabiliți în Capitală, ne vom revedea la „Cina”, cu gândul la toți cei dragi cu care altădată formam o echipă sportivă sudată, luptând cinstit pe teren pentru victorie, pentru onoarea sportului pietrean. Acolo, la masa comună, voi expune propunerile matale din ultima scrisoare trimisă lui Fănică Pecec, precum și unele comunicări primite de la Cuciuc, Apetrei, Lache Arnăutu etc. Ultimul mi-a scris din Elveția și transmite tuturor un an nou bun, urare pe care rog să o comunicați și domnilor Mîță, Cuciuc, Manoliu, etc. Alăturat, trimit pe adresa matale câteva rânduri pentru doctorul Andone, pentru a fi înmânate de matale, căci nu-i știu adresa. Un asemenea plic am mai trimis inginerului Marcel Weiss direct la fabrică și ing. Emil Marcoci direct la IFET Piatra-Neamț.
Ne bucurăm cu toții că a apărut un oarecare reviriment în rândul echipei și sperăm, ca urmare a împrospătării cu noi cadre, că vom ocupa la finalul returului un loc mai onorabil. De asemenea, ne bucură faptul că există în orașul nostru și oameni care contribuie nu numai sufletește la consolidarea echipei îndrăgite, la înălțarea ei pe o poziție cât mai bună. Dacă se va merge mereu pe acest drum, se poate spera la promovarea în viitorul apropiat în A, unde vrem să o vedem cât mai curând.
Cu drag, C. Tofan»
«București, 31 ianuarie 1982
Stimate Domnule Titi,
Ne-am bucurat, în general, de toate cele comunicate în legătură cu FC Ceahlăul. Să dea Domnul să treacă cu bine returul și, cu munca ce o vor depune, să-i vedem în 1983 și în divizia A, așa cum cred că toți iubitorii de football din Piatra-Neamț doresc (căci, pentru intrarea în divizia B, au contribuit jucătorii și o parte din veteranii retrași, însă acum le vine rândul celor tineri, care au la dispoziție de toate).
Sper că, înainte de primul match oficial, vor căuta a face un match amical de verificare (dar nu cu Relonul, că se vor cotonogi, aceștia din urmă având interes!). Dacă jucătorii vor da randamentul cuvenit și vor câștiga match-urile, urmează să mai vedem – pe parcurs – și imnul clubului Ceahlăul, și am putea spune că s-a făcut ceva.
Cu drag,
Ștefan Pecec»
Dragă Titi,
Îmi pare rău că echipa Ceahlăul merge așa de prost, probabil că o să retrogradeze. Păcat de oamenii de valoare și cu multă bunăvoință care sunt în fruntea clubului, dar care nu au nicio influență benefică asupra jucătorilor și antrenorilor. Este ceva putred acolo!
Aristide Filipescu»
«București, 10 iunie 1986
Dragă nene Titi,
Astăzi este o săptămână de când am condus la locul de odihnă veșnică pe conul Emil Bădărău – decedat în urma unui infarct miocardic. A fost tot timpul un om bun, deschis, sfătos, binevoitor și avea planuri frumoase pentru vara lui 1986. În primul rând, urma să ne revedem cu multă bucurie și plăcere la București, chiar la dânsul acasă, cu matale, cu dr. Costache Andone, cu Constantin Cuciuc. Cu câtă bucurie aștepta și el și noi să ne revedem și să mai discutăm despre viitorul echipei noastre. Deși s-a stins la 88 de ani, regretăm mult plecarea lui dintre noi. El și doamna Bădărău au fost niște gazde primitoare, ospitaliere, ale reuniunilor nostre, unde se discutau cele mai frumoase momente din trecut și se făceau cele mai curate planuri pentru viitor. A fost unul din oamenii mari pe care i-a avut clubul Ceahlăul. A avut la activ realizări pe care nu le putea obține oricine în viață. A contribuit din plin la restaurarea schitului de la Durău, atât partea de construcție, cât și la nemuritoarele picturi ale lui Tonitza și ucenicii lui, a pus umărul la reconstrucția drumurilor în zona Durău, la construcția Cabanei Izvorul Muntelului. De asemenea, la Piatra-Neamț, matale știi mai bine ca mine, a contribuit la dotarea Muzeului de Arheologie, înființat de preotul Constantin Matasă și mai ales la înzestrarea clubului Ceahlăul cu cel mai modern și mai frumos stadion. Acum conul Emil nu mai este.
La locul de odihnă l-au condus Ionel Lipovanu, Fănică Pecec, Mircea Radu și cu mine. Domnul inginer Octav Lecca nu a putut lua parte, deoarece a avut trei decese în familie. De asemenea, nu au putut lua parte frații Mătasă, care erau plecați la Sinaia, unde Nicușor condusese pe Ionel bolnav. La înmormântare a luat parte și minunatul om Victor Firea, care și-a pus la dispoziție mașina pentru ambele drumuri (de acasă la cimitir și invers). Regretăm că nimeni din actuala conducere a Ceahlăului nu a binevoit să ia parte la înmormântare, putând astfel dovedi mai mult atașament față de cel carea înzestrat Ceahlăul cu un giuvaier.
Vă îmbrățișează,
Costică Tofan
P.S. Din grupul nostru, la înmormântarea lui conu Emil Bărărău a rostit o cuvântare Ionel Lipovanu.»
«București, 8 mai 1987
Dragă nene Titi,
Aici, la București, echipa noastră se micșorează mereu: în februarie, ne-a părăsit Octav Carp, care, pe lângă că a fost un bun coechipier al nostru, a fost unul dintre cei mai buni chimiști, care a ocupat posturi de mare răspundere în industria chimică, un om cuminte, care putea să mai trăiască mulți ani. Soția, deși grav bolnavă, l-a îngrijit și l-a ajutat pe Octav nu numai până la ultima sa suflare, dar a îndeplinit cu toată dragostea ultimele obligațiuni necesare după deces, cu care ocazie a fost ajutată de familia sa. Unica fiică a doamnei Carp, dintr-o căsătorie anterioară, este artistă la Teatrul Giulești și este soția unui ilustru comandor de marină, ambii niște oameni demni de tot respectul.
Octav a fost un coleg bun. Diagnostic: cancer cranian. De asemenea, ne-a părăsit și dr. Buți Lalu, tot cu diagnostic de cancer. A fost și el un băiat bun, pe care boala îl rodea de câțiva ani. Să sperăm că în anul 1989 vom fi în viață și vom reuși să ne bucurăm de sărbătorirea a 70 de ani de la întemeierea CS Ceahlăul.
La noi, domnul inginer Lecca se ține bine, dar se ferește de excese din toate domeniile, publicând câteva articole de înaltă ținută științifică în coloanele revistei Magazin. Ionel Lipovanu depune mari eforturi pentru a-și ajuta soția, care a avut anul trecut un preinfarct miocardic. Aristide Filipescu a reușit să rezolve o problemă în legătură cu fiica dânsului, Victor Firea reprezintă în continuare cu cinste atletismul românesc, doamna Bădărău se luptă cu singurătatea, care este grea și neplăcută.
Să sperăm că ne vom putea vedea în cursul anului acesta, împreună cu domnul doctor Andone, cu domnul președinte de onoare al Ceahlăului, inginerul Ștefan Dumitru, conduși la această întâlnire de matale.
Cu toată dragostea,
Costică Tofan»
«București, 1 august 1988
Dragă nene Titi,
După terminarea campionatului, a venit și vremea transferurilor. Noi sperăm că în acest interval se vor produce unele schimbări în bine, care să ne întărească în speranța că rezultatele obținute de echipa noastră la ultimele întâlniri nu se datorează unor improvizații de moment. Pe noi ne-au bucurat salturile pozitive de la Iași și Constanța, datorită cărora noi am rămas în B și, astfel, nu am dat apă la moară unora care doreau Ceahlăul în „C”.
De la noi, care am mai rămas la suprafață, aflați următoarele: domnul inginer Octav Lecca se menține pe aceeași linie de plutire și, ori de câte ori ne întâlnim, la întrebarea noastră privind sănătatea, ne răspunde: „Merge!” – deși, la 5 decembrie 1988, împlinește 86 de ani – e foarte punctual.
Ionel Mătasă este mai mult plecat la Sinaia, unde are o reședință pe care o frecventează foarte des.
Nicușor Mătasă este mai mult în București, dar are o sănătate șubredă și de asemenea ne vedem rar.
Victor Firea, datorită înaltei funcții pe care o ocupă, este mai mult plecat din țară sau prin țară.
Ionel Lipovanu s-a cam izolat de noi, deși îl stimăm și am dorit o mai strânsă sudură între ultimii ceahlăuani din București.
Aristide Filipescu răspunde întotdeauna la convocări și, în plus, ne mai aduce din când în când și unele vești din Piatra-Neamț, după ce a luat contact cu matale, cu Babet Calmuschi. Altădată, la reuniunile noastre de la Cina, îi convocam pe Tiberiu Capșa, Duduș Stoenescu, Nicușor Albu, Neamțu, Mircea Radu, Ticuță Dandescu, Octav Carp și pe mulți alții care ne-au părăsit. Foarte rar mai vine dr. Barbu Nestorescu.
Despre moartea lui Mircea Radu, am aflat după aproape două luni de la înmormântare. El era unul dintre cei mai înfocați suporteri ai Ceahlăului – mare sufletist. El a fost singurul care a mers cu mine la revista Flacăra, condusă atunci de Adrian Păunescu și, datorită materialului întocmit de Ionel Mîță și de matale și în urma pledoariei susținute în fața conducerii revistei, am reușit să menținem denumirea echipei Ceahlăul și să schimbăm optica organelor locale din Piatra-Neamț.
Cu această ocazie, evidențiez meritele căpitanului Ionel Mîță și ale matale și vă aduc un respectos omagiu pentru toată munca depusă spre gloria Ceahlăului, onoarea Liceului Petru Rareș și bucuria noastră. Permanent v-am considerat pe amândoi adevărați stâlpi ai Ceahlăului. Viața noastră este trecătoare, dar faptele oamenilor rămân cristalizate în memoria contemporanilor, transmise urmașilor, spre cinstea celor care au muncit onest pentru culorile clubului nostru. Dintre ceilalți componenți ai grupului nostru, doar cu Fănică Pecec țin o mai strânsă legătură și uneori și cu Gelu Gheorghiu sau Aurel Săndescu. Din scrisorile primite de mine în ultimul timp de la Costică Cuciuc, am înțeles că președintele clubului și cei cel secondează au gânduri frumoase pentru consolidarea echipei, spre a face o figură mai bună în campionatul 1988/1989, mai ales ținând cont și de faptul că, în anul ce vine, se împlinesc 70 de ani de la întemeierea CS Ceahlăul. De asemenea, în București, m-am mai văzut și cu ziaristul Gheorghe Păunescu de la Piatra, care mi-a spus că are aprobarea spre a publica o broșură cu 36 de pagini, ce va fi difuzată în întâmpinarea aniversării de 70 de ani de la întemeierea clubului.
Cu drag, Costică Tofan»
