La mijlocul lunii trecute, jurnalistul Vladimir Pană, fiul lui Șașa Pană (pe numele său real Alexandru Binder, proeminentă figură a avangardei noastre istorice), s-a aflat la Piatra-Neamț pentru a-l omagia pe pictorul Victor Brauner, la 115 ani de la naștere. L-a însoțit fiul său, Cosmin Pană, care a vorbit publicului despre corespondența purtată de scriitorul Geo Bogza și avocata Magdalena Binder, sora lui Sașa Pană. Epistolele au fost reunite în volumul „Dragă Magdalena…”, apărut în 2017 la Editura Tracus Arte.
– De Piatra-Neamț vă leagă dragi amintiri…
Vladimir Pană: – Este adevărat. Piatra-Neamț este un mic miraj pentru mine. Străbunicii mei, bunicii mei se trag de pe aceste meleaguri. Bunica mea era pietreancă. Era o familie Weininger care avea casa pe Bulevardul Republicii, colț cu Durăului. Acum e o florărie, e situată chiar în fața Casei Memoriale „Calistrat Hogaș”. Bunica mea s-a măritat cu un botoșănean, mama s-a născut la Botoșani, dar familia trăgea tot timpul la Piatra-Neamț. Tata nu prea era interesat de însurătoare. Avusese o dezamăgire în dragoste. Părinții nu l-au lăsat să se însoare cu fata pe care o iubea. Din cauza aceasta a încercat să se sinucidă. Era ofițer la Școala de Medicină Militară, avea armă, și-a tras șase gloanțe, dintre care unul i-a rămas în tâmplă. Răuvoitorii spuneau că suprarealistul lui s-a tras din aceste împușcături. A cunoscut-o pe mama, Mary-Ange, verișoară cu pictorul Victor Brauner, s-au plăcut și s-au luat. Sora tatălui meu, Magdalena Binder, a fost într-o relație epistolară cu Geo Bogza. La nunta părinților mei a venit și Magdalena. Aici l-a cunoscut pe fratele miresei, Puiu Silianu, arhitectul care a proiectat Hotelul Ceahlău. Cu el se va căsători ulterior, formând o adevărată figură de cadril, frate și soră cu soră și frate.
– Care sunt ecourile contemporane ale artei lui Victor Brauner?
Vladimir Pană: – Victor Brauner este, în prezent, cel mai bine cotat pictor român. Important exponent al avangardei artistice româneşti din perioada interbelică, el domină autoritar piața de artă.
– Sunteți unul dintre cei mai respectați colecționari și specialiști în fenomenul avangardei autohtone, posesorul unei impresionante arhive rămase de la tatăl dvs. A mai sporit această colecție?
Vladimir Pană: – Am mai achiziționat câte ceva. Din păcate, în anii ’90, când am avut o perioadă mai dificilă, am fost nevoit să mă despart de unele lucruri, chiar de un tablou important al lui Victor Brauner. Îmi pare rău acum. În prezent o duc mai bine și aș vrea să mai răscumpăr câte ceva dar nu se mai poate. Problema cu Brauner și cu Maxy, cu avangardiștii, este că de când se poartă și au cotă mare, sunt foarte multe falsuri și mi-e frică să mai cumpăr vreun tablou. Eu, până aproape de ultimii ani ai lui taică-miu, nu am fost absolut deloc interesat de avangardă. Fiul meu a devenit interesat de vreo 10 ani. Este gazetar ca și mine. Eu am stat 40 de ani în aceeași redacție, în vreme ce el a schimbat patru redacții în patru ani. Acum e freelancer.
A consemnat Violeta MOȘU
