În primăvara anului 1963, pe strada Bicazului, actualmente Bulevardul Decebal, a apărut un nou șantier. Lotul I al Întreprinderii 4 Construcții ridica un nou local de școală, cel mai mare din orașul Piatra-Neamț. Școala de Cultură Generală Nr. 4 (actuala „Elena Cuza”) urma să dispună de 24 de săli de clasă, laboratoare și alte dependințe.
„Lucrările se desfășoară din plin. Se toarnă planșeul peste etajul I, se execută zidărie la etajul II, se lucrează la instalațiile sanitare. Angajamentul muncitorilor de la acest șantier, printre care întâlnim brigăzile conduse de Gheorghe Mitrea, Victor Iftimie, Nicolae Dascălu, este ca, la 1 septembrie, școala să fie gata. Noul an școlar în orașul Piatra-Neamț se va deschide și cu o școală nouă”. (Flacăra, miercuri, 8 mai 1963)
Luni, 16 septembrie 1963, pașii a 900 de elevi din partea de vest a orașului Piatra-Neamț s-au îndreptat către Școala de Cultură Generală nr. 4. Ziaristul Nichita Bistriceanu, de la cotidianul Flacăra, s-a aflat printre vizitatorii noii construcții, cu doar câteva zile înainte de inaugurare.
„Am făcut și eu acest drum într-una din diminețile însorite ale începutului de toamnă. Chiar în poarta școlii m-am întâlnit cu câțiva elevi care duceau ghivece cu flori pentru împodobirea claselor. La intrarea în local erau, de asemenea, așezate cu grijă multe flori. Dintr-o clasă se auzeau vocile limpezi, clare ale coriștilor care se pregăteau pentru festivitatea inaugurării. La secretariat era mare animație cu înscrierile și cu atâtea alte probleme ce le pune începutul anului școlar.
Am vizitat, spre desfătarea inimii mele, toată această școală nouă. Ferice de cei 900 de copii care vor învăța aici!
Cele 24 de clase sunt așezate toate la răsărit și miazăzi, de la parter și până la etajul II.
Am intrat în multe clase în care atunci erau montate doar băncile, câte 20 în fiecare sală. Parcă şi vedeam pe elevi aplecaţi asupra cărţilor şi caietelor, scăldaţi în lumina zilei intrată pe ferestrele largi cât un întreg perete. Lor nimic nu le va lipsi: cărţi gratuite, căldură, lumină suficientă, apă, clase şi săli împodobite cu covoraşe, cu flori. Să tot înveţi! Şi cadrele didactice vor avea aceleaşi condiţii. Să tot munceşti într-o asemenea şcoală!
Iar când totul va fi gata: laboratoare, ateliere, teren de sport, curte şi alei pietruite, grădina din faţă – care pune între zgomotul străzii şi clase o distanţă apreciabilă – aici va fi minunat”. (Flacăra, sâmbătă, 14 septembrie 1963)
Peste 7 ani (duminică, 29 martie 1970) a fost inaugurată, într-un cadru festiv, sala de sport a Școlii Nr. 4. „Construcția modernă și elegantă”, era înzestrată cu panouri de baschet, inele, frânghie, ladă pentru sărituri, bârnă, capre și saltele.
„Noua sală de sport răspunde cu prisosință cerințelor mereu sporite aflate în fața obiectului educație fizică. Cu prilejul festivității, micii sportivi de la această școală au prezentat un atractiv program de balet și gimnastică (pregătit de profesoara Alexandrina Mancaș), punctul forte constituindu-l meciul de baschet interclase (fete, prima etapă) din cadrul concursului republican de minibaschet dotat cu Trofeul Primăverii”. (Ceahlăul, marți, 31 martie 1970)
Violeta MOȘU
