În Neamț, Întreprinderea Cinematografică județeană a avut, în perioada de glorie, 150 de angajați care coordonau activitatea cinematografelor din mediul urban (Pietricica, Panoramic, Cozla Piatra-Neamț; Ozana Târgu Neamț; Club Central Bicaz; 23 August, Flacăra, Unirea Roman) și o vastă rețea sătească. Pe plan local, unitatea era subordonată Comitetului județean Neamț de cultură și educație socialistă, administratorii cinematografelor fiind numiți, uneori, de acest for de conducere. Periodic, instalațiile de proiecție treceau printr-un proces obligatoriu de verificare și revizie tehnică. Erau mobilizați în acest scop, pe bază de grafic, toți lucrătorii de întreținere și tehnicienii întreprinderii.
Încasările, mai tot timpul, erau în grafic, întreprinderea fiind o sursă generatoare de mari profituri. De exemplu, în primele 4 luni ale anului 1973, din planul anual de încasări, de 7.200.000 lei, în rețeaua cinematografică a județului se realizaseră venituri de aproape 3 milioane, în sălile cinematografelor intrând în această perioadă 1.208.345 de spectatori! Dețineau supremația la încasări cinematografele „Panoramic” și „Pietricica” din Piatra-Neamț, „23 August” din Roman și unitățile satești din Tazlău, Roznov, Zănești și Podoleni.
Cinematograful Pietricica s-a dat în folosință înaintea Panoramicului
„Vineri, 22 ianuarie 1965, s-a inaugurat cinematograful „Pietricica”, având o capacitate de 500 de locuri. Noul lăcaș de cultură dispune de ecran lat, instalații de încălzire și condiționare a aerului, mobilier modern. Spectatorii au vizionat, cu prilejul acestei inaugurări, filmul artistic românesc „La patru pași de infinit”. (Steagul Roșu, duminică, 24 ianuarie 1965)
În vârstă de 82 de ani acum, Grigori Baboi a lucrat patru decenii și jumătate în cinematografele pietrene. A început în 1954, după ce a absolvit Școala de Cinematografie și a primit repartiție ministerială la Piatra-Neamț.
„La început, era cam anevoios din cauza aparaturii, însă, în scurt timp, ne-am dotat cu o tehnică de proiecție foarte bună, provenită din Cehoslovacia, Germania, și alta era treaba. Întâi, am lucrat la 1 Mai, unde-i Teatrul Tineretului acum, apoi la Progresul (n. a. – era amplasat în zona Școlii nr. 3 Piatra Neamț), după care am proiectat filme la Casa de Cultură a Sindicatelor. Pietricica s-a deschis în 1965, cu patru ani înainte de Panoramic, iar eu am ajuns acolo în 1971. Până am ieșit la pensie, în 1999, numai la Pietricica am lucrat. Am fost coleg cu Maria Scobai, Maria Vornicu, Vasile Stănică, Constantin Ploscaru, Dumitru Apetrei”, povestește acesta.
„Venea lume multă, filmul fiind foarte căutat. Alături de teatru, era singura posibilitate de petrecere a timpul liber. Erau și filmele alea fantastice, superproducții pe ecran panoramic, cinemascop, fel de fel de minuni, și oamenilor le plăcea. La Pietricica, proiectam în general filme culturale. Cele comerciale se difuzau mai mult la Panoramic. Sala era mereu neîncăpătoare. Găzduiam festivaluri de film, de exemplu Zilele Filmului din RFG, simpozioane și alte manifestări cultural-artistice. Producția românească «Buletin de București» a avut încasări extraordinar de mari. Elevii beneficiau de o reducere de la 2 lei la 50 de bani biletul. La noi, la Pietricica, tichetele pentru primele rânduri costau 2 lei, următoarele 3 lei și tot așa, maximum de preț fiind 6 lei.
După ’89, am contactat doi ingineri din Germania și am transformat sala. Din 500 de locuri, au rămas 300. S-a gândit o reamenajare în stil occidental, cu mese, mâncai, îți cumpărai ceva de la bar și te uitai și la un fim. Ulterior, am schimbat. Până la ora 21, rulam filme, iar în continuare, până la 5 dimineața, era program de discotecă. Sala producea bani permanent. Noi aveam cinematograful și inginerii nemți dețineau discoteca. Activitatea de difuzare a filmului la Pietricica a încetat în anul 2000”, a mai spus Grigori Baboi.
Violeta MOȘU