Edificiul care, în anii comunismului, reprezenta un focar de cultură pentru locuitorii acestui oraș și care acum arată dezolant și neîngrijit, aflându-se într-o stare de degradare continuă, împlinește, peste puțin timp, 55 de ani.
Inaugurarea clădirii din zona centrală, pe atunci situată pe b-dul Republicii, astăzi pe b-dul Decebal, a avut loc în după-amiaza zilei de sâmbătă, 15 iunie 1963.
„La casă nouă, oamenii au venit îmbrăcați așa cum se cuvine, luând loc în liniște pe scaunele îmbrăcate în material plastic, privind cu atenție la tot ce, prin grija partidului și statului, s-a înfăptuit pentru necesitățile culturale ale făuritorilor bunurilor materiale și spirituale.
Am ascultat scurtele, dar emoționantele cuvântări ale tovarășilor Tiberiu Șarkozi, președintele Consiliului Local al sindicatelor, Ion Angelescu, prim-secretar al Comitetului orășenesc al PMR, Ion Jiva, președintele Comitetului regional al sindicatelor, ale muncitoarei evidențiată în întrecerea socialistă Maria Elisei de la Combinatul de Îngrășăminte cu Azot Piatra Neamț și ale actriței Cătălina Murgea de la Teatrul de Stat pietrean. Actrița a adus un cadou cu acest prilej-angajamentul actorilor pietreni de a sprijini activitatea Casei de Cultură a Sindicatelor. Muncitoarea de la Săvinești și-a exprimat bucuria de a trăi în zilele regimului democrat-popular, când totul se face pentru om, când muncitorul este un om instruit și cult”.
Discursurile au fost urmate de un spectacol de gală, în care și-au dat întâlnire artiști nemțeni, dar și personalități ale vieții muzicale lirice din România.
„Alături de Corul Sindicatului Învățământ, de dansatorii de la Reconstrucția, UFS Săvinești, Școala Medie nr. 2, de micii artiști amatori de la Cercul de balet și de la alte instituții și întreprinderi din orașul nostru, pe scenă au apărut artiști ai Teatrului de Operă și balet al RPR și ai Teatrului de Stat de Operetă din București, în frunte cu Zenaida Pally (mezzosoprană, cu ”o voce care se naște o dată la o sută de ani” – n.red.), artistă a poporului, și David Ohanesian, artist emerit, reprezentanți de seamă ai scenei românești”.
Incinta Casei de Cultură mai adăpostea o bibliotecă foarte bine dotată și o serie de săli destinate activităților proprii.
„Pentru cei care n-au pătruns încă în noua clădire de pe Bulevardul Republicii, le spunem că la etaj se află o sală de o rară frumusețe în care plușul, scaunele capitonate, mesele cu sticlă și în special miile de volume și reviste din vitrine te îmbie la lectură. Tot sus se află sălile destinate activităților pentru cercurile de balet, pictură și sculptură, literar, dramatic”. (Emil Bucureșteanu, Flacăra, miercuri, 19 iunie 1963)
La o zi după inaugurare, Casa de Cultură a găzduit un spectacol susținut de membrii Cercului de balet și o seară literară în care publicul pietrean s-a întâlnit cu Nina Cassian, Nicolae Tăutu și alți scriitori.
Violeta MOȘU
