În anii ‘60-‘70 orice întâmplare, cât de măruntă, care avea legătură, mai ales cu educarea maselor, era relatată în unicul ziar local. Unele știri poartă o amprentă comică, altele sunt „grave” și necesită, și astăzi, momente de cugetare. Fiind cel mai puternic instrument de influențare a opiniei publice, presa reprezenta, după cum se știe, un adevărat „bau-bau” pentru toată lumea. „Te reclam la ziar!” era cea mai cumplită amenințare pentru acele vremuri.
Supermagazinul Unic „s-a remarcat” în anii 1968 și 1969 ca fiind locul unor întâmplări nefericite: a comercializat ouă stricate, a fost scena unui furt, iar comportamentul vânzătorilor a lăsat de dorit. O altă nemulțumire se referea la faptul că, în municipiul Piatra-Neamț, nu exista un atelier de călcat pălării, iar magazinul din mijlocul orașului putea găzdui un asemenea atelier, pe lângă raioanele specializate.
De ce se vând ouă stricate?
„Alexandru Cîrdei din Piatra-Neamț, elev la liceu, hotărâse în recenta vacanță de iarnă să-și ajute mai mult părinții la cumpărături și treburi casnice, căci avea timp. Aflându-se la magazinul alimentar Unic, între altele cumpărase și 10 ouă. După-amiaza, când mama sa a venit de la serviciu și se apucă să gătească – ghinion. Bietul Alexandru se făcu de râs cu cumpărăturile sale. Sparse un ou, dar constată că era stricat. La fel și al doilea, și al treilea, și al patrulea… Cu ce a mai rămas, tatăl lui Alexandru, medicul Izidor Cîrdei, s-a dus la gestionarul magazinului. Supuse imediat la ovoscop, se constată că ouăle erau într-adevăr, stricate. I se restituie banii. Dar oare câți oameni (pe care nu-i cunoaștem încă) n-or fi avut și ei de pătimit cumpărând ouă de la aceeași sursă?”.
Ghinionul unei cleptomane
„Adela Danciu din Piatra-Neamt, strada Aurorei, nr. 3, descinse într-una din zile la Supermagazinul Unic să vadă ce noutăți mai sunt prin rafturi. E adevărat că tot ce văzuse acolo o vrăjise. De aceea își propuse să nu plece din magazin cu… mâna goală. La raionul de confecții, după ce probă un capot (valoarea 213 lei) care îi plăcuse nespus de mult, îl puse deoparte. Se mai învârti nițel astfel ca vânzătoarea să n-o ia în seamă și fără să-i plătească… rapid, cu el în geantă. Dar încă nu era mulțumită. Voia să facă un „cadou” și fetiței sale. Nimic mai simplu. Peste alte câteva minute îndesă în aceeași geantă cu care venise și o rochiță în valoare de 50 de lei. După ce a fost adusă înapoi din stradă, dovedindu-i-se infracțiunea, Adela Danciu n-a mai avut încotro decât să-și ceară… scuze, implorând iertare”.
N-aveți ochi să vedeți prețul?
„La supermagazinul Unic, cetățeanul Constantin Nădejde din strada Bicazului, bloc E, ap. 14, cerceta mărfurile, interesându-se de produsele ce voia să și le procure. Era la raionul marochinărie -galanterie. Adresându-se vânzătoarei Viorica Gavriluță, a întrebat cât costă un batic. Răspunsul a venit prompt: „N-aveți ochi să vedeți prețul? Eu nu pot răspunde la toată lumea”. Dar să nu credeți că numai la magazinul Unic se întâlnesc astfel de atitudini. Medicul Ștefan Coadă, din strada Alexandru cel Bun, relatează ceea ce i s-a întâmplat la magazinul „Electric” nr. 3, gestionat de Nicolae Munteanu și Mihai Ouatu. Cităm: „De ce nu se dau minimum de explicații pentru manipularea unui televizor când ți-l cumperi? Când soliciți explicații în magazine, ți se răspunde: pune mâna și citește instrucțiunile!”.
Sub titlul „Cozile – o povară pentru timpul cetățeanului” (vă vine să credeți?), ziariștii Tiberiu Uță și I. Berenstein fac un un raid-anchetă prin magazinele de carne.
„Civilizația modernă ne-a deprins cu ideea valorii timpului. O oră pierdută în sfera de activitate pe care o numim în mod generic „deservirea populației” înseamnă mult. La magazinul ILF, de la parterul blocului F1 de pe strada Bicazului, la unitatea de carne, era o coadă ce depășea trotuarul formată din circa 80 de persoane. Unul dintre cumpărători, Constantin Bucure, muncitor la Fabrica „Reconstrucția” ne spunea că aștepta de peste o jumătate de oră să-i vină rândul. Mai devreme acesta, mai formase o coadă cu încă 40 de oameni, la Unitatea de carne de la Unic. La deschiderea magazinului, stupefacție:
– Nu avem decât 5 kg. de carne, informează vânzătorul. În asemenea cazuri corect ar fi fost ca oamenii să fie înștiințați din timp.
Din verificările noastre am constat că în zona centrală a orașului, inclusiv piața, nu se desfăcea carne în ziua raidului-anchetă decât la două unități”.
Au mai fost certați rău în ziar vânzătorii Mihai Cociorbă, de la Complexul M.3, și Ion Burduja, de la un chioșc de legume din piață. O altă „notă”, inserată într-un colț de pagină, ne relata următoarea situație:
„Pe ușa centrului de pâine și lapte de pe strada Bicazului (vis-a-vis de Consiliul municipal Piatra-Neamț), cetățenii au găsit într-o dimineață următorul anunț: „Sunt plecată la Pietricica. Vin imediat. Victorița”. Ceva mai rău au pățit cetățenii din comuna Timișești care au găsit următoarea avertizare pe ușa farmaciei dispensarului: „ Închis până la sfârșitul lunii. Plecat în concediu”. Cum s-ar spune… Așteptați până atunci. Nu e bine!”.
Alunele și sarea
Până și sarea prea multă de pe alune era aspru criticată în ziarul local: „Cică alunele s-ar vrea consumate sărate de-a binelea cu… o ocnă întreagă, dacă se poate. După ce se prăjesc, se mai toarnă pe ele și ceva apă, astfel ca sarea să țină mai bine, în bulgărași, cât mai mari. Așa i s-a întâmplat mai zilele trecute unui consumator care a cerut de la bufetul Trotuș din Piatra-Neamț niște alune prăjite.
– Le doriți la pachet? – a fost întrebat.
– Da, 200 de grame.
Când însă a desfăcut punga acasă, aproape jumătate era ocupată cu sarea care se desprinse în cornet. S-a adresat el mai târziu responsabilului de bufet, însă i s-a răspuns că nu e o greșeală prea gravă”.
Nici gafele constructorilor nu erau trecute cu vederea.
„Odată cu deschiderea noii piețe din municipiul Piatra-Neamț, s-a construit un pod pentru traversarea Cuejdiului. Constructorii au uitat însă un lucru: să-i facă o scurgere și să amenajeze capetele. Din această pricină, pe pod își trebuie catalige, iar la capetele sale riști să-ți frângi picioarele. Oare sunt tot acei „buni” constructori care la altă punte de același fel din celălalt capăt al orașului, către Dărmănești, au muncit așa de bine că un vânt mai puternic i-a smuls într-o seară balustradele?”.
De ce călcați florile?
Credeți că locuitorii municipiului reședință de județ care au călcat florile au scăpat de ochiul vigilent al vecinilor, pardon, al presei? Nu!
„Vom consemna aici numele unor cetățeni din Piatra-Neamț care au călcat spațiile verzi: Constantin Anton, bloc C4, ap. 71, Vasile Cojocaru, bloc H3, ap. 9, Gheorghe Neagu, strada Bicaz, bloc H3, ap. 16. Ce păcat! Pentru amenajarea spațiilor verzi s-au cheltuit fonduri, au muncit oameni, mulți în cadrul acțiunilor patriotice. Cum pot fi calificate și alte practice ale unor cetățeni, lipsite de cel mai elementar simț al civilizației. Nicolae Buhuș, din strada Victoriei nr. 33 a fost surprins pe când arunca gunoiul de la cotețul porcului (proprietatea sa) de-a dreptul pe strada Castanelor, din apropierea locuinței sale. Constantin Dănăilă, de la blocul B 3 din Piața 6 Martie, a aruncat gunoaiele menajere pe spațiul verde din fața blocului unde locuiește”.
O coșmelie în care se vând mici și bere
Încheiem cu o „mostră” de servire a micilor și a berii ca la „botu-calului”.
„Bufetul de vis-a-vis de Casa de Cultură va fi oare un nou tip de unitate născocit de conducerea TAPL Piatra Neamț? E adevărat că se pot consuma aici mici fierbinți și se poate bea o bere. Dar în ce condiții? Din strada Bicazului se vede înghesuită între case și gherete, o coșmelie de să nu dai doi bani pe ea, acoperită cu carton gudronat pe care vânturile l-au ferfenițit. Printre mesele înșirate pe pietriș și colb, câteva gropi, care îți rup picioarele, nu alta. Cum de permit organele de resort să funcționeze un asemenea bufet-șandrama în plin centrul orașului?”.
(Sursa : Note și „atitudini” consemnate în ziarul Ceahlăul, 1968-1969)
Violeta MOȘU
