A fost odată în Neamț… (II)

În urmă cu aproape nouă decenii, viața citadină la poalele Pietricicăi era plină de antren și, în ciuda anilor trecuți, similitudinea dintre ce era atunci și ce este acum nu poate fi trecută cu vederea. Stau mărturie, atunci, ca și acum, relatările din gazetele vremii.

 „Privește cum astăzi joacă Charlestonul cei de la țară!”

Un articol din Avântul, intitulat „Unde mergi tinereță?”, ne arată că tinerii de ieri seamănă izbitor de mult cu tinerii de astăzi.

Spre sfârșitul sărbătorilor Paștelor, am fost nevoit să asist la o serbare urmată de dans. E revoltător felul în care înțeleg tinerii de astăzi să petreacă în asemenea ocazii! Când numesc: tinerii – e vorba de elevii școalelor secundare, tinerii învățători și învățătoare, care nu vor să-și mai aducă aminte de rostul acțiunilor lor în mijlocul sătenilor. Ce deosebire colosală între tinerii de înaintea războiului și cei de astăzi!

Am fost și noi în vremea noastră pe la baluri, dar înțelegeam să petrecem în acord cu situația noastră școlărească. Dar astăzi te îngrozești când vezi pe tinerii de ambele sexe cum transformă chiar unele locașuri închinate culturii în localuri de senzualitate. Acțiunea se petrece cam astfel: intrând tinerii în sală, prima lor grijă este să se văpsească, să se deghizeze cât mai bine ca să apară în sala de dans, cum apar paiațele la circ. Fetele apar în public în costume atât de sumare de-ți fac impresia că sala de dans e o măcelărie, sau un cabaret. Spiritul de economie în îmbrăcăminte, dacă va mai continua numai câțiva ani, vom asista la scene când sexul feminin va apărea la asemenea petreceri în costumul Evei!

Începe muzica… Cu ce! Cu străinisme, dar moderne! Începe dansul cu mișcări caraghioase; tinerii se strâmbă, se-nconvoae, acum merg șchiopi ca invalizii, iar în cele din urmă ajung să ne ofere spectacolul ordinar al provocărei instinctelor animalice.

Se oprește muzica… Tinerii, gâfâind, aleargă spre bufet să-și mai stingă focul în rodul lui Bachus. Și se bea vârtos! Iar prin asociație de idei, sau mai bine prin sugestie, mai vezi și fetele bând cu nesaț rodul viței… și în cele din urmă unii tineri mai emancipați și cu principii… se cinstesc până-ntr-atât, de forțează lumea serioasă să-și caute de drum!

Partea cea mai tristă e că asemenea fapte se petrec în văzul sătenilor. Tinerii dela sate văzând modul acesta de a se petrece, prin simțul imitației fac la fel. Și atunci fii tare de înger și privește cum astăzi joacă Charlestonul și cei de la țară; îi plângi de milă când vezi cum se schimonosesc! Se duce hora, se uită sârba, cântecul național piere, încotro mergeți tinerilor? Și acum întrebăm pe tineretul școalelor secundare: așa v-au vrut profesorii voștri? Iar pe tinerii care abia au luat în mână toiagul apostoliei îi întrebăm: asemenea educație vreți să dați sătenilor noștri?”. (Geticus, 7 mai 1928)

Viața de noapte a orașului

Alte două știri, fiindcă Avântul era atotcuprinzător, aveau în vedere viața de noapte a orașului. Primul articol se referă la Ministerul de Interne, care a dispus ca „toate localurile publice de consumație cari țin deschis după ora unu noaptea să plătească următoarele taxe: localurile de clasa I – 300 lei; localurile de clasa a II-a și a III-a – 100 lei. Plata se face anticipat săptămânal, iar suma se depune de cei interesați direct Administrației Financiare și vor avea dreptul a ține deschis numai până la ora trei noaptea”. (21 martie 1928)

A doua informație a fost considerată de presa vremii ca fiind „Marele scandal dela bodega Codel”. „Joi, 31 mai, la orele 2-3 noaptea, pașnicii locuitori din vecinătatea speluncii, au fost treziți din somn de un enorm scandal provocat de niște plutași. Arendașul bodegii, domnul Leon Avram, are un sistem special de a-și atrage clienții datorită faptului că admite totul. Toate femeile ordinare ale orașului sunt tolerate în local cu frumosul scop de a mări consumația din partea clientului. Pentru a fi sigur de indiscreția diferitelor priviri și câteodată de ochii vigilenți ai poliției, amabilul patron pune oricând la dispoziție o masă retrasă asigurându-te că nu vei fi supărat de nimeni. Așa s-a procedat și joi noaptea când au sosit în local plutașii însoțiți de câteva dame de consumație cărora li s-a pus la dispoziție o cameră retrasă în curte. Totul a decurs în liniște, când la un moment dat, după toate probalilitățile, din cauza notei de plată prea ridicată, a început scandalul. Plutașii au spart toate geamurile odaei, sticlele și paharele cu care au fost serviți în timpul chefului. Sosind la fața locului Poliția și Siguranța, cu mare greutate scandalul a fost potolit”. (4 iunie 1928)

Anunțuri de la Liceul „Petru Rareș”

Pe lângă aceste episoade despre moravuri și năravuri în Piatra Neamțul anului 1928, ziarul Avântul ”găzduia” în paginile sale tot felul de înștiințări primite de la direcțiunea Liceului Petru Rareș, de atunci importantă unitate de învățământ. De exemplu, „se publică spre cunoștiința amatorilor, că, la direcțiunea Liceului Petru Rareș se va ține în ziua de 11 martie, licitație, cu oferte închise, pentru vânzarea unei case de bani spartă cu ocazia unui furt. Doritorii o pot vedea în fiecare zi, de la 2 – 6 după-masa. Semnează, președintele Comitetului Școlar, prof. Grigore Capșa”.

Un alt anunț „aduce la cunoștiința părinților că orice elev găsit cu haine noi, altfel decât cele impuse de uniformă, va fi eliminat fără nicio circumstanță”. (4 martie 1928)

Luna următoare, la Liceul „Petru Rareș” s-a ținut adunarea generală a Comitetului Școlar. Între alte hotărâri care s-au luat, cele mai de seamă au fost aprobarea devizelor pentru construirea gardurilor, transformarea amfiteatrului în sală de festivități, mărirea clădirii servitorilor cu încă două camere și repararea băncilor. Mai aflăm că „s-au proclamat membrii de onoare, hotărându-se înscrierea în cartea de aur a comitetului, doamna Emma Lalu și domnul dr. Socrat Lalu, pentru frumoasa donație ce au făcut-o Comitetului Școlar, constând din una sută mii lei, renta împroprietăririi, din al cărei venit să se dea bursă anuală unui elev din clasa a V-a reală, sărac și merituos în amintirea scumpului lor fiu, MITI, fost elev în clasa a V-a reală a Liceului Șincai din București, mort în octombrie 1927”. (3 aprilie 1928)

Falimente și accidente

În altă ordine de idei, într-o publicație de vânzare, se aducea la cunoștința pietrenilor că un concetățean își pierdea agoniseala:

Conform Jurnalului Tribunalului Neamț s.II, No. 823/928 se publică, că în ziua de 28 martie 1928, ora 10, se va vinde prin licitație publică la fața locului, în orașul Piatra Neamț, strada Dragoș Vodă no. 60, averea mobilă a falitului Victor Bălan din Piatra Neamț, anume specificată în inventarul aflat la dosar. Vânzarea se va face la casele falitului, pe bani gata, în total sau în parte, după cum va fi mai avantajos și chiar sub prețul din inventar, iar taxele către stat și portărei privesc pe domnii cumpărători.

Portărel (ss) I. Durac

Secretar T. Ștefănescu” (4 martie 1928)

Biroul Circulație al Poliției anunța automobiliștii că viteza maximă pentru circulația mașinilor și camioanelor prin orașul Piatra Neamț era de 12 km pe oră, în intersecții și cotituri de 6 km pe oră, iar cei care nu se conformau erau amendați.

Un accident produs pe 18 mai 1928, considerat o „ciocnire violentă” între două mașini, s-a petrecut în felul următor: „Pe când domnul căpitan Gafenco din Iași, medicul comisiunei de recrutare urca cu mașina în plină viteză panta dela podul Cuejdiului, din partea opusă venea o camioneta a morii Dumbrava. Ambele mașini nemaiputând fi oprite se ciocniră. Accidente de persoane nu au fost. Ambele mașini au suferit mari stricăciuni”.

Cetățenii urbei noastre mai erau informați că „toate persoanele cari închiriază cameră mobilată cu luna, cu săptămâna sau cu ziua precum și închirietorii de paturi, sunt invitate a se prezenta la poliție, domnului comisar Atanasiu, șeful biroului de control al stabilimentelor publice, pentru a solicita și obține cuvenita autorizație conform legii, fără de care la controlul care începe luni 19 martie, cei ce vor fi constatați că nu au această autorizație, vor fi dați judecatei”. (21 martie 1928)

* REPREZENTAȚIE A TEATRULUI MIC

TOT ÎN 1928, DESCOPERIM CĂ TRUPA TEATRULUI MIC DIN BUCUREȘTI, AFLATĂ SUB CONDUCEREA SIMPATICULUI ARTIST MIȘU FOTINO (N.A. – TATĂL ACTORULUI MIHAI FOTINO), „VA DA O SINGURĂ REPREZENTAȚIE ÎN ORAȘUL NOSTRU, MERCURI, 9 MAI 1928, ORA 9 SEARA. SE VA JUCA FRUMOASA COMEDIE «OM ÎN LOC» ÎN 3 ACTE DE ANDRE PICARD ȘI HARVOOD”. (7 MAI 1928)

Violeta MOȘU