Olimpiu Cezar Constantinescu-Nehoi – un nume de referință în atletismul românesc. Antrenor emerit din anul 1969, cel poreclit „Naşul” s-a născut în anul 1909 şi a plecat dintre noi la 6 iulie 1988.
Originar din Buzău, dar trăitor la Roman, a descoperit şi lansat spre marea performanță o seamă de mari talente, fiind considerat unul dintre cei mai prolifici antrenori din țara noastră. A absolvit Şcoala de Antrenori în 1949 şi de atunci timp de 38 de ani a obținut cu sportivii săi, potrivit „Dicționarului performanței sportive din județul Neamț”, 350 de titluri naționale şi numeroase recorduri, făurind 11 maeştri ai sportului. Specialist în aproape toate probele, de la 100 metri la maraton, aruncări şi sărituri, Olimpiu Constantinescu-Nehoi a fost coleg de antrenorat cu Ioan Soter, Silviu Dumitrescu şi Petre Zâmbreşteanu.
„Să fii interesat tu să obții succesul”
„În țara noastră sunt mulți antrenori salariați. Pentru a ajunge un antrenor care să obțină rezultate matematice în fiecare an, este necesară experiența şi să vrei să fii interesat tu să obții succesul… Cel mai important succes al anului 1969 l-am obținut la Campionatul Republican de juniori, unde am cucerit 9 titluri de campioni şi locul întâi pe echipe, având față de ocupanta locului al doilea, Şcoala Sportivă din Bucureşti (cu 20 de antrenori şi condiții mai bune de pregătire decât noi) un avans de 5 titluri naționale”. (GM Groapă, „Performanțele vor fi mai bune. Interviu cu antrenorul emerit O. Constantinescu-Nehoi, Ceahlăul, 21 ianuarie 1970).
Mariana Filip Suman – atleta de elită a antrenorului Nehoi
Atleta numărul unu a sa, Mariana Filip Suman a câştigat 41 de titluri de campioană națională, a participat la JO de la Munchen şi Montreal, a câştigat Cupa Europei, la Nice, în 1974, fiind desemnată atleta nr. 1 a României. „Viteza este calitatea care se desăvârşeşte cel mai greu. Ea este piatra de încercare pentru orice sportiv, implicit pentru antrenori. Performanța cere multă muncă. Eu sunt convins că şi din netalentați poți scoate sportivi valoroşi. Iată, Lăcrămioara Diaconiuc este un exemplu concludent. Mariana Filip Suman a avut şi talent, dar a şi lucrat enorm…” (L. Cristian, Interviu cu antrenorul emerit O. Constantinescu-Nehoi, Ceahlăul,18 octombrie 1975).
Ceilalți sportivi de elită ai celebrului antrenor romaşcan au fost Elisabeta Baciu Lazăr, Elena Tărâță, Eleonora Monoranu, Constantin Nemeş, Mihaela Loghin, Viorica Neagu, Lăcrămioara Diaconiuc, Cornelia Neagu, Rodica Voroneanu, Iuliana Tatu, Luminița Romaniuc. „Cuvântul hotărâtor la CA Roman îl are experiența magicianului O. Constantinescu-Nehoi, care prin Mariana Filip Suman şi Eleonora Monoranu a făcut să se vorbească despre o adevărată şcoală recunoscută în a crea atlete de mare perspectivă”. (C. I Munteanu „O adevărată şcoală a performanței“, Ceahlăul, 9 martie 1972).
Lia Manoliu: „Ne-ar trebui vreo sută de Nehoi”
Campioană olimpică la Mexico City, în 1968, Lia Manoliu spunea: „O singură oază – Romanul! De aici neobositul Constantinescu-Nehoi ne trimite cu regularitate talente… Ne-ar trebui însă vreo sută de Nehoi!” (Sorin Satmari, interviu cu Lia Manoliu, „Romanul – oază a atletismului”, Ceahlăul, 22 aprilie 1973).
Profesorul Constantin Vernica, fostul director al Palatului Copiilor din Piatra-Neamț, născut la Roman, își amintea că, „într-o pauză prin clasa a 6-a, reputatul antrenor care, rețineți, era un simplu autodidact, neavând studii superioare, a venit la şcoală într-o obişnuită acțiune de selecție. Având încă de mic un fizic dezvoltat, maestrul a pus ochii pe mine incluzându-mă în grupa de atleți, unde m-am remarcat rapid. La 14 ani am fost selecționat de FRA şi trimis într-o tabără de speranțe olimpice la Câmpulung Moldovenesc unde m-am întâlnit cu actualul antrenor al HCF Piatra-Neamț, profesorul Dan Valentin. Onorabilul tehnician romaşcan era la fel de iscusit şi la alte discipline sportive, cum ar fi: boxul, motociclismul, fotbalul şi sporturile de iarnă”. (Nicolae Marcu „Prietenii sportului la ora destănuirilor”).
Un neobosit descoperitor de talente
Olimpiu Constantinescu-Nehoi l-a antrenat pe valorosul bobeur Gheorghe Maftei, campion mondial de tineret, component al echipajului de 4 al României. În urmă cu mai bine de trei decenii, ziaristul Alexandru Iacob consemna: „Acum peste 20 de ani, silueta atletică a profesorului se arcuia pe terenul vestitei Şcolii de Meserii a Întreprinderii Mecanice Roman, arătând învățăceilor cum trebuie aruncat discul. Mulți din aceştia, mai târziu, şi-l vor reaminti sub o similitudine aproape perfectă cu vestita statuie a discobolului din antichitate…. Atleți precum Pavel, Maftei, frații Păduraru, Lucia Păuleț, Suman, Tărâță, pregătiți de acest neobosit descoperitor de talente, au fost şi creația lui…”(Alexandru Iacob „Bătrânul atlet”, Ceahlăul, 16 octombrie 1982)
Elisabeta Baciu Lazăr: „Mi-a fost ca un tată”
O fostă mare atletă a sa, campioana națională Elisabeta Baciu Lazăr s-a întâlnit cu maestrul, în 1960, la o probă de alergări, cu școala.
„Aveam de dat probă de alergare pe distanța de 300 de metri. La stadion era şi profesorul Constantinescu, cel care avea antrenament cu sportivii săi, între care şi Ada, pe care a pus-o să facă şi ea cursa împreună cu noi, cele de la Şcoala 7. Domnul Nehoi i-a dat indicații despre cum trebuie abordată cursa. Eu le-am auzit, le-am respectat întocmai şi…am luat locul întâi. Supărat foarte tare pe Ada, profesorul a venit să mă întrebe dacă vreau să fac atletism. Eu am zis că vreau, dar tata s-a opus. Abia în 1963, după ce a mai făcut tatonări, l-a convins pe tata să mă lase. Apoi am concurat la campionatul de junioare 2 şi am câştigat seria. Domnului Constantinescu i-a plăcut că am ascultat sfaturile tot timpul cursei şi la întoarcerea spre Roman, m-a întrebat: Vrei să devii campioană la 500 de metri? Da! am răspuns ferm. Aşa am început cariera în atletism. Romanul m-a recompensat cu un apartament, în care locuiesc şi acum. În 1967 mi l-au dat. Constantinescu-Nehoi a venit cu cheile şi mi-a spus: Hai să vedem unde ți-au dat casă! Eram studentă în Bucureşti, în anul întâi. Constantinescu mi-a fost ca un tată. Chiar a vrut să mă înfieze după ce mi-a decedat părintele. Am refuzat, deşi îl adulam. O mare valoare atletismului. La ora 5 dimineața era la stadion, la 21 pleca”.
Tot de la Elisabeta Baciu Lazăr a povestit cum l-a descris cronicarul sportiv Romeo Vilara pe Constantinescu-Nehoi. „Un om voinic, cu alură de aruncător, era numai ochi la întrecerea junioarelor. Urmărea cursa prin binoclu şi, deşi era clar că eleva sa Elisabeta Baciu, n-avea cum să-i audă încurajările, striga, poate mai mult pentru sine: Aşa, fetițo, aşa… Fii atentă la coborâre…Acum întinde pasul! La terminarea cursei îşi freca mâinile cu satisfacție. Eleva sa câştigase detaşat cursa de 1.000 de metri”. (Marius Ambrosi, Ziarul de Roman, 11 decembrie 2012).
Violeta MOȘU