Motto: „De la o vreme, sclipiri fulgerătoare și iuți începură a scînteia și a străbate pînă la noi prin spărturile de lumină îngustă ale rețelei de crengi umbroase, ce ne împrejmuia mersul… Era Tazlăul care, scăldat în raze de soare, își frîngea strălucirea gălbuie a undelor sale în curmezișul negru și încîlcit al rariștei de brazi”. (Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte – La Tazlău)
Din renumita Tabără de elevi „Prelungi” de la Tazlău nu a rămas mai nimic. Doar clădirea care mai rezistă cu chiu cu vai în picioare. În rest, tot ce s-a putut devasta, s-a devalizat în 2008. Două săptămâni se pare că a durat atunci „pustiirea” acestui așezământ de odihnă. S-a furat aproape tot: calorifere, cazane, căzi (una singură a mai rămas), chiuvete, plite, centrala termică, țevi și alte „obiecte”care au putut fi mai apoi valorificate. Nici instalația electrică nu a scăpat de prăduire. Deoarece radiatoarele din oțel cu greu puteau fi manevrate, pentru cele amplasate la etaj s-a făcut o gaură în podea și astfel au fost aruncate efectiv prin această deschizătură. Gheorghe Paisa, actualul director al Direcției pentru Sport și Tineret Neamț, instituție care administrează Tabăra Tazlău, spune că a descoperit aceste „fapte” în februarie 2013 pe când era director interimar. „Noi avem un paznic acolo, însă femeia nu s-a putut împotrivi. Proprietar al imobilului este Ministerul Tineretului și Sportului. Noi doar îl administrăm pe plan local. În total, clădirea și anexele se întind pe o suprafață de 7.200 de metri pătrați. Pentru o bucată de teren ne-am judecat cu un localnic și am câștigat procesul după 6 ani. În lista de inventar apar doar clădirea propriu-zisă plus alte câteva mijloace fixe, cotate ca având o valoare neînsemnată. În rest nimic. Aici au fost dotări serioase de mobilier, veselă, lenjerie, etc.. Totul s-a evaporat. Au mai rămas niște paturi și niște scaune plus o cadă”, a declarat Gheorghe Paisa.
Liliana Drăgușanu, femeia care asigură paza imobilului de la Tazlău s-a angajat pe acest post în 1998, când tabăra era deja de trei ani în conservare. „Din 1998 m-am angajat permanent, însă eu am lucrat sezonier la tabără din 1992. Și mama mea a lucrat când era Casă de Copii preșcolari. A fost foarte frumos. Se organizau nenumărate activități. Elevilor le plăcea și de multe ori reveneau la Tazlău. Clădirea s-a degradat vizibil în 2008 când s-au scos caloriferele și celelalte bunuri. Înainte, 10 oameni ne ocupam de buna desfășurare a activității. Acum a rămas o ruină. E mare păcat”.
Lista de inventar, datată 6 noiembrie 2014, cuprinde doar 11 „bunuri”, iar valoarea totală se ridică la derizoria sumă de 128.999,64 lei.
Clădire tabără -120. 882,00 lei
Beci subteran -1,00 lei
Casa de apă -0,55lei
Cisternă -2,10 lei
Clădire pompă apă – 0,25 lei
Decantor – 6,94 lei
Depozit subteran – 2.716lei
Fîntănă acoperită – 0,50lei
Garaj – 5.447 lei
Împrejmuire gard- 3.00lei
Rezervor beton – 0,30 lei
Vasile Săilă: „Mă doare inima pentru tot ce s-a pierdut”
Așezată într-o poziție geografică deosebită, Tabăra Prelungi s-a remarcat de-a lungul anilor ca fiind locul ideal pentru odihna elevilor din toată țara. Întins pe 6519 metri pătrați, edificiul compus din demisol, parter și etaj, a intrat în conservare în 1995 din cauza instalației termice care avea un grad avansat de uzură. Învățătorul Vasile Săilă, fostul director al Administrației Taberelor Școlare Județene din 1977 și pînă în 1999 cînd a ieșit la pensie, a declarat că îl doare inima pentru tot ce s-a pierdut. „În 1995, când am decis ca tabăra să intre în conservare, nu am reușit să obțin fonduri pentru a o moderniza. Încălzirea se făcea cu păcură, am înțeles că rezervorul de păcură nu l-au luat. După părerea mea, clădirea nu mai poate fi folosită, s-a infiltrat apa, e greu să o mai renovezi. Nu am cuvinte să vă spun cu cât drag veneau elevii la Tazlău”. Vasile Săilă este din 2007 director economic la Asociația Învățătoarea. Domnia sa ne-a făcut un scurt istoric al Taberei de la Tazlău: ”Construcția a fost ridicată de Consiliul Regional Bacău cu destinație casă de odihnă pentru muncitorii de la Fabrica de Postav Buhuși. După desființarea regiunii și constituirea județelor, în februarie 1968, edificiul a fost trecut în patrimoniul Neamțului, devenind sediu pentru Casa de Copii Preșcolari. După construirea unei case de copii la Piatra Neamț, din 1980, Inspectoratul școlar Județean a hotărât transferul clădirii la Administrația Taberelor Școlare Județene. Din cauza unui grad avansat de uzură, timp de doi ani s-au efectuat lucrări de reparații și consolidare după care s-a realizat dotarea corespunzătoare. Între anii 1982 și 1995, Tabăra de la Tazlău a fost ocupată 100% pe durata vacanțelor elevilor. Aceasta avea o capacitate de 100 de locuri și, datorită așezării geografice, era o oază de liniște pentru musafirii ei care veneau în special din județele de cîmpie (Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Ialomița). În vacanțele de iarnă se organizau cantonamente pentru sportivii elevi din județul Neamț”.
Actuala clădire s-a inaugurat în 1942
Iată ce se scria în ziarul Ceahlăul, pe 30 mai 1943, despre așezămîntul de la Tazlău, la un an de la inaugurare: „La distanță de 3 km de Primăria comunei Tazlău și la 2 km de biserică se află Căminul de Odihnă al Fabricii de Postav din Buhuși. Oricine ar vizita acest cămin, ar putea vedea o instalație cu totul modernă, cu tot ce este necesar pentru o viață de odihnă a lucrătorului istovit de muncă și slăbit de praful și mirosul fabricii. Inaugurat în 19 iulie 1942 sub directivele domnului Pipa – Căminul de Odihnă posedă tot confortul necesar – o curățenie desăvârșită, parchetul oricând nou și lustruit, instalații pentru lumină în toate camerele de dormit, 65 la număr; mobilier nou și lenjerie curată în dormitor, tacâmuri și bucătărie exemplare, ca și sălile de baie. O sufragerie ca în sala Cercului Militar oferă celor 65 de lucrători, o masă foarte bună, care vin să inspire aerul încărcat cu ozon și să-și odihnească oasele pe un pat confortabil. Aici se observă grija ce are țara noastră de a face pe muncitor să simtă că îl răsplătește pentru munca depusă. La acest Cămin de Odihnă vin serii de câte 65 de lucrători pentru un timp de 21 de zile. Aici pe lângă toate cele descrise, lucrătorii au și o bibliotecă unde sunt expuse cărți potrivite, un aparat de radio și o infirmerie dotată cu medicamentele necesare. Pentru mersul exemplar al Căminului depune un efort conștiincios dl. I. Podaru – intendent, care se ocupă îndeaproape de lucrători, iar cu partea administrativă internă a Căminului se ocupă doamna Smaranda Hlușac. Acest cămin face cinste nu numai Tazlăului și Buhușului, ci țării întregi”. În prezent, în județul Neamț mai funcționează doar taberele de la Oglinzi și Cozla din Piatra Neamț. Taberele de la Ceahlău și Borca s-au desființat de multă vreme, iar situația celei de la Bicaz este ambiguă.
Violeta MOȘU
