Muzeul de Artă Roman reprezintă o instituţie de marcă în peisajul cultural romaşcan, dar şi naţional, prin activităţile pe care le-a organizat sau găzduit de-a lungul timpului.
Înfiinţarea, în anul 1957, a unui Muzeu de Artă la Roman, răspundea unor cerinţe de cunoaştere a tradiţiilor artistice cu rădăcini adânci în această zonă, cu atât mai mult cu cât la Roman nu exista un fond de lucrări de artă, o filială a Artiştilor Plastici, ci doar un singur artist, cu statut de profesionist şi o singură lucrare de artă, de o valoare deosebită: Portretul lui Ştefan cel Mare, executată de pictorul Epaminonda Bucevschi la comanda episcopului de Roman, Melchisedec Ştefănescu.
Pentru început unitatea muzeală s-a dezvoltat ca o secţie în cadrul Muzeului de Istorie din Roman, unde s-a deschis şi prima expoziţie de bază a Colecţiei de Artă, în anul 1960.
Evoluţia mereu ascendentă a muzeului, prin îmbogăţirea fondului muzeal şi punerea lui în valoare, cercetările efectuate, au făcut ca spaţiul afectat expunerii să fie inadecvat.
În anul 1968, Secţia de Artă din cadrul Muzeului de Istorie Roman primeşte un imobil propriu, o clădire monument de arhitectură, construită la sfârşitul sec. al XIX-lea, în stil neoclasic, situată pe strada Mihai Eminescu nr. 3, pusă în valoare de o ambianţă naturală generoasă.
Iniţial clădirea a fost casă de locuit, aparţinând doctorului Pandele Grigorescu, primar al oraşului între anii 1884-1886, apoi, din anul 1922, a intrat în proprietatea avocatului Constantin Roiu (1873-1944), deputat în Parlament şi sub al cărui nume clădirea este cunoscută şi astăzi: Casa Roiu.
După 1944, edificiul a avut diverse destinaţii: notariat, chestură, şcoală de fete, locuinţă. Prin Decizia Consiliului Popular Judeţean Neamţ nr. 10 din 1978, clădirea devine Muzeu de Artă.
Patrimoniul Muzeului de Artă Roman s-a format în special datorită donaţiilor artiştilor plastici, ale familiilor acestora sau ale unor colecţionari. Dintre numeroasele donaţii se remarcă câteva, prin valoarea şi amploarea lor:
- În anul 1983, donaţia profesorului şi arhitectului Marcel Locar (1902-1983). Donaţia cuprinde 30 de lucrări de artă care reprezintă aproape toate genurile: portrete, peisaje, naturi statice, flori, semnate de 17 artişti, reprezentanţi de frunte ai artei româneşti din perioada interbelică şi din zilele noastre.
- O altă donaţie importantă este cea din anii 1981 şi 1982 a soţilor Mia Moţatu Steurer şi Leonida Moţatu din Bucureşti, care au înzestrat Muzeul de Artă Roman cu lucrări de artă reprezentative pentru spiritul creator al artiştilor Maria Ciurdea Steurer, Iosef Steurer, Mia Moţatu Steurer şi Leonida Moţatu. Cele 61 de lucrări reprezintă pictură, grafică, sculptură mică şi fotografii, completate de extrase din presa vremii referitoare la activitatea expoziţională.
În structura fondului muzeal, în afara operelor artiştilor legaţi de Roman, figurează şi un număr apreciabil de lucrări aparţinând artiştilor din diferite generaţii, reprezentative pentru arta contemporană românească: Apostolescu Emilia, Berdilă Constantin, Spiru Chintilă, Victor Mihăilescu-Craiu, Mihai şi Zenaida Mădescu, Lucia Pisso, Petru Petrescu, Ion Sălişteanu, Vincenţiu Grigorescu, Ligia Macovei, Adrian Podoleanu, Eugen Crăciun, Georgeta Năpăruş, Ştefan Hotnog, Aurel Nedel, Sanda Şărămăt, Maria Lazăr, Victor Postelnicu, Elena Uţă Chelaru.
Expoziţia de bază – Muzeul de Artă Roman
Muzeul de Artă Roman deţine în colecţia sa un număr de 74 de lucrări de artă, pictură, grafică, sculptură, toate sub semnătura a patru generaţii de artişti aparţinând aceleiaşi familii: Ciurdea-Steurer, obţinute prin donaţia generoasă a autorilor însăşi sau a urmaşilor acestora.
În expoziţia permanentă a Muzeului de Artă Roman se regăsesc şi lucrări ale artistului băcăuan Nicu Enea care s-a impus prin capacitatea de înţelegere a omului şi a naturii. Încă din vremea studiilor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti organizează mai multe expoziţii personale dintre care una şi la Roman, iar prin retrospectivele organizate de Muzeul de Artă Bacău în 1968, 1973, 1997, itinerate şi la Roman, personalitatea sa artistică a putut fi cunoscută mai amplu.
Aparţinând prin formaţie tipului de artist a cărui evoluţie a fost determinată de revelaţia impresionismului, Savru Tarasov completează galeria peisagiştilor, amprenta decisivă asupra înclinaţiei artistului spre peisaj în general şi spre cele din zona locurilor sale natale în special, s-a impus probabil încă din anii copilăriei, când primele sale impresii se leagă de călătoriile pe nesfârşitele întinderi de apă ale Deltei Dunării.
La 31 martie 1924, se năştea la Tarcău Iulia Hălăucescu, cea care avea să primească peste ani renumele de Doamna acuarelei româneşti, datorită lucrărilor deosebite realizate în această tehnică.
Muzeul de Artă Roman dispune în colecţiile sale de un număr însemnat de lucrări de artă (29 de piese), semnate Iulia Hălăucescu, intrate în fondul său începând cu anul 1961, sub formă de transferuri sau donaţii din partea autorului.
La începutul carierei artistice, Iulia Hălăucescu a pendulat între ulei şi acuarelă, cei doi poli de atracţie, oprindu-se asupra ultimei, dar a realizat şi lucrări de artă monumentală:
- zgrafitto,
- mozaic,
- tapiserii monumentale,
- pictură murală sau tehnici mixte.
Constanta a rămas grafica, practicată pe toată durata carierei, ca o anticameră pentru toate tehnicile, după binecunoscutul text biblic, adaptat la artă, ca un adevăr aproape axiomatic dacă desen nu e, nimic nu e în artă.
Instinctul însă îi şopteşte că locul ei e pe tărâmul acuarelei, tehnică bătrână dar cu resurse inepuizabile, ce se potrivea perfect spiritului ei artistic, lucru recunoscut însăşi de artistă: pasiunea mea rămâne acuarela.
Informațiile din acest articol au fost preluate de pe pagina oficială a
Muzeului de Artă Roman:
